3ra-1192/14 — Contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiul locativ

prima instanţă: V.Efros dosarul nr. 3ra-1192/14 instanţa de apel: V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, A.Minciuna ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guzun Victor, prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guzun Victor împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiul locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Guzun Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 21 decembrie 2012, Guzun Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiul locativ. În motivarea acţiunii a indicat că începînd cu 30 august 1994 şi pînă în prezent satisface serviciul militar în funcţia de comandant în Brigada 1 Infaterie Motorizată cu sediul în mun. Bălţi. Susţine că la 03 august 2011 a încheiat cu pîrîtul pe un termen de 5 ani contractul de satisfacere a serviciului militar. În perioada serviciului militar nu a fost asigurat cu spaţiu locativ în temeiul art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor (în redacţia de pînă la 18 decembrie 2009), fiind inclus în lista generală a militarilor care necesită asigurare cu spaţiu locativ.

Menţionează că potrivit certificatului nr. 72/591 din 10 decembrie 2012 al Direcţiei de cazare, construcţii şi evidenţă a Departamentului dotări al Ministerului Apărării al Republicii Moldova se confirmă faptul că este inclus în lista generală a militarilor care necesită asigurare cu spaţiu locativ şi anume a unui apartament cu două odăi, potrivit raportului depus la 21 septembrie 1996. 1 La 26 noiembrie 2012 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă privind asigurarea cu spațiul locativ, însă prin răspunsul nr. 70/1226 din 10 decembrie 2012 cererea a fost respinsă, invocînd că la moment nu poate fi asigurat cu spaţiul locativ din motivul lipsei spaţiului locativ liber şi surselor financiare prevăzute în acest scop şi că va fi asigurat cu spaţiul locativ în momentul în care vor apărea asemenea posibilităţi.

Cere reclamantul, recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 70/1226 din 10 decembrie 2012 şi obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-l asigure cu spaţiul locativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Guzun Victor a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Guzun Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. La 14 iulie 2014, Guzun Victor prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Totodată, recurentul invocă că dreptul la acordarea spaţiului locativ a fost obţinut în mod prioritar în baza cererii-raport din 21 septembrie 1996, fiind în vigoare Legea cu privire la protecţia juridică şi socială a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17 martie 1992, iar intimatul a neglijat executarea obligaţiilor sale. Suplimentar, recurentul a invocat şi hotărîrea CEDO în cauza Beian vs România, Luntre şi alţii vs Republica Moldova şi cauza Pasteli şi alţii vs Republica Moldova. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au dat o apreciere greşită prevederilor art. 21 alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI în redacţia din 22 iulie 2005. La fel fiind ignorate prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

La 16 septembrie 2014 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Guzun Victor, solicitînd declararea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă, deoarece consideră că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au dat o interpretare justă normei materiale ce guvernează obiectul litigiului. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 12 mai 2014 (f.d. 81). Astfel, recursul se consideră depus în termen. 2 În referinţa din 02 septembrie 2014, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, întrucît nu se încadrează în temeiurile art. 432 CPC.

În opinia intimatului, decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond sunt întemiate şi legale, fiind bazate pe aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Guzun Victor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Guzun Victor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea 3 de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Guzun Victor în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guzun Victor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Guzun Victor, prin intermediul reprezentantului Bordei Teodor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4