3ra-134/14 — Obligarea acordării spaţiului locativ

prima instanţă:G.Bivol dosarul nr.3ra-134/14 instanţa de apel: M.Anton, B.Bîrcă, I.Secrieru ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Scripnic Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Scripnic Serghei către Ministerul Apărării privind recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, acordarea spaţiului locativ şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 22.04.2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care a fost respinsă acţiunea, ca nefondată, c o n s t a t ă: La data de 17.12.2012, Scripnic Serghei a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării cu privire la recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor, acordarea spaţiului locativ şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul Scripnic Serghei, a indicat, că începând cu 12.03.2003 satisface serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării, iar la momentul actual deţine funcţia de Comandant Interimar batalion 1 în Brigada 2- Infanterie Motorizată. În baza raportului depus la data de 24.04.2008, a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiul locativ-apartament cu două odăi, în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr.72/368 din 27.11.2012 eliberat de Direcţia Cazare, Construcţii şi Evidenţă al Departamentului Dotări al Ministerului Apărării RM.

Indică reclamantul că, la perioada respectivă se bucura de dreptul prevăzut la art. 9 al Legii nr. 970 din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, cetăţenilor care trec pregătirea militară, ce era în vigoare la momentul semnării contractului privind satisfacerea serviciului militar, astfel avea dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de trei ani de la data semnării contractului. 1 Menţionează reclamantul, că familia sa este compusă din - soţia Scripnic Larisa, Scripnic Elena - fiica şi Scripnic Daria - fiica, care este invalidă - boală sindrom „DAWN", invaliditate pe viaţă conform concluziei medicale nr.164. Susţine reclamantul, că contrar art.21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22.07.2005, nu este asigurat cu locuinţă în mun.Chişinău şi nici în alte localităţi.

Totodată, indică reclamantul, că actualmente, deşi pîrîtul recunoaşte dreptul acestuia la spaţiul locativ, pînă la momentul actual nu este asigurat cu spaţiu locativ, astfel consideră că pîrîtul continuă să încalce dreptul acestuia la acordarea spaţiului locativ, iar cererea prealabilă din 16.11.2012 nu a fost soluţionată pozitiv, doar cu promisiuni de soluţionare în viitor. Conform art. 21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, abrogat prin Legea nr. 90 publicată în momentul Oficial la 18.12.2009, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta fiind un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege.

Mai indică reclamantul, că militarii, care la momentul abrogării art. 21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani, potrivit art. 267 Cod Civil, de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării, asigurarea cu locuinţă. Totodată, susţine reclamantul, că nu poate fi reţinut ca motiv de respingere a cererii din lipsa temeiului legal faptul că alin. (3) art. 21 al Legii nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, în temeiul căruia pretenţiile formulate au fost întemeiate a fost abrogat, deoarece dreptul său la asigurarea cu spaţiu locativ în conformitate cu articolul enunţat a apărut până la abrogarea acestei legi.

Cere, reclamantul Scripnic Serghei, admiterea acţiunii. A recunoaşte drept ilegale inacţiunile Ministerului Apărării RM. A obliga Ministerul Apărării al Republicii Moldova să asigure cu spaţiu locativ şi să repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu două odăi, în mun.Chişinău conform rândului stabilit, cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar. A încasa de la pîrît cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 22.04.2013, acţiunea înaintată de Scripnic Serghei a fost admisă parţial. A fost obligat Ministerul Apărării de a-l asigura pe Scripnic Serghei cu spaţiul locativ sub formă de apartament conform rîndului preferenţial stabilit, cu suprafaţa conform legislaţiei locative în vigoare în dependenţă de componenţa familiei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03.10.2013, a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 22.04.2013 şi pronunţat o nouă hotărîre, prin care a fost respinsă acţiunea, ca nefondată. La 10.12.2013, Scripnic Serghei a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei este datată cu 2 18.10.2013, însă date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sînt, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, a indicat că militarii care la momentul abrogării al.3 art.21 al Legii nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sînt în drept în termen de 3 ani, conform art.267 CC, de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării asigurarea cu locuinţă.

Reieşind din faptul că vechimea sa de lucru constituie mai mult de 14 ani, are la întreţinere 2 copii, dintre care unul este invalid pe viaşă boala „Dawn”, urmează a fi asigurat în mod obligatoriu cu spaţiu locativ. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Scripnic Serghei, este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de Primarul mun.Bălţi, Vasili Panciuc, în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de 3 contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Scripnic Serghei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către recurentul Scripnic Serghei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 4