3ra-280/14 — Asigurarea cu spaţiu locativ

dosarul nr.3ra-280/14 prima instanţă: G. Bivol instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 06 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dragan Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Dragan Serghei împotriva Ministerului Apărării cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată, c o n s t a t ă La data de 14 decembrie 2012, Dragan Serghei a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a reiterat că potrivit prevederilor contractului, s-a obligat ca în perioada satisfacerii serviciului militar prin contract să îndeplinească cinstit conştiincios, prevederile jurământului şi ale regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiunilor comandanţilor (şefilor), iar în schimb să beneficieze de drepturile militarilor prin contract conform legislaţiei cu privire la Forţele armate, în vigoare la data semnării contractului.

Menţionează reclamantul că unul din drepturile militarilor şi membrilor familiilor lor, la data semnării de către el a contractului de îndeplinire a serviciului militar prin contract, conform art. 9 (3) alin. 2 al Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17.03.1992, a cetăţenilor care trec pregătirea militară a constituit dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare. Astfel, la data de 23.07.1997 a depus raport pe comandă în care a solicitat de a fi asigurat cu spaţiu locativ, conform normelor stabilite - apartament cu 1 (una) odaie din contul Ministerului Apărării. Setul de documente depus de către reclamant a fost pierdut, din care motiv nu cunoaşte.

La data de 26.02.2003 a depus un alt raport la restabilirea setului de documente. Conform raportului, el a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiul locativ în garnizoana Chişinău, în baza raportului din 23.07.1997. Mai menţionează că la data de 01.02.1999 în familia sa, s-a născut fiul Sergiu şi în baza procesului – verbal nr. 11 din 25.02.2003 s-a decis ca pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai să fie luat la evidenţă în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău, la apartament cu două odăi. Ulterior la data de 12.11.2008 a depus raport pe linie de comandă precum că după decesul mamei sale, Dragan Maria Cozma din data de 26.10.2005, tatăl Dragan Ivan Chiril este îngrijit fizic şi material de către el, ceea ce este confirmat prin certificatul nr. 798 din 22.10.2008 eliberat de primăria satului Grozeşti, r-nul Nisporeni.

La data de 15.09.2010 în familia lui s-a născut fiica Snejana şi a depus raport pe linie de comandă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, raportul a fost depus la data de 30.09.2010 cu nr. 526 din 30.09.2010. În baza documentelor prezentate, întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, s-a decis includerea sa în lista solicitanţilor la asigurare cu apartament cu trei odăi. Acest lucru este confirmat şi prin certificatul nr. 72/429 din 28.11.2012 eliberat de către şeful direcţie cazare, construcţii şi evidenţă colonel Afanasie Dăscăleascu. Susţine reclamantul că din data luării la evidenţă cu spaţiul locativ din contul Ministerului Apărării al RM - 23.07.1997, s-a adresat verbal de nenumărate ori de a fi asigurat cu spaţiu locativ, dar de fiecare dată sub diferite pretexte persoanele responsabile de asigurarea militarilor cu spaţiul locativ, se eschivau de la onorarea faţă de el a obligaţiilor contractuale de a fi asigurat cu spaţiul locativ.

Astfel, până în prezent Ministerul Apărării al RM nu l-a asigurat cu spaţiu locativ conform rândului ocupat, apartament cu trei odăi. În condiţiile respective, la data de 13.11.2012, reclamantul a adresat o petiţie Ministrului Apărării a RM domnului Vitalie Marinuţa, în care a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ - apartament cu trei odăi la care stă în rând tocmai din 23.07.1997. Petiţia a fost înregistrată cu nr.250-P din data 14.11.2012 şi remisă spre examinare departamentului dotări al Ministerului Apărării. La data de 10.12.2012 a primit răspunsul nr.70/1246 din 10.12.2012, semnat de directorul Departamentului dotări Anatolie Coguteac, în care a fost informat despre rezultatele examinării petiţiei.

În răspuns a fost informat precum că legislaţia la care s-a referit a fost abrogată, iar la moment Ministerul Apărării nu-l poate asigura cu spaţiu locativ solicitat. În acest sens, menţionează recurentul că nu este de acord cu răspunsul respectiv, deoarece conform prevederilor codului civil al RM, Legea civilă nu are caracter retroactiv, iar în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Cere Dragan Serghei, obligarea pârâtului Ministerul Apărării să-l asigure cu spaţiu locativ - apartament cu trei odăi în or. Chişinău şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iulie 2013, s-a dispus admiterea integrală a acţiunii şi s-a obligat Ministerul Apărării să-l asigure pe Dragan Serghei cu spaţiu locativ conform rîndului şi legislaţiei locative în vigoare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013, apelul declarat de Ministerul Apărării a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Dragan Serghei a fost respinsă ca nefondată. La data de 09 ianuarie 2014, Dragan Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul Dragan Serghei a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, dat fiind faptul că instanţa de apel la examinarea pricinii eronat a aplicat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Susţine recurentul că potrivit prevederilor art. 6 al Codului Civil în vigoare la moment, Legea civilă nu are caracter retroactiv, iar în cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

În temeiul normei precitate, consideră recurentul că prima instanţă corect a admis acţiunea sa şi a obligat Ministerul Apărării să-i acorde spaţiu locativ conform art. 9 (3) alin. 2 al Legii nr. 970 din 17.03.1992, cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară. Totodată susţine recurentul că prin decizia instanţei de apel, i-au fost încălcate dreptul la un proces echitabil , dreptul la un trai decent, dreptul la locuinţă, dreptul la proprietate, stipulate în art. 20, 47 şi 47 din Constituţia republicii Moldova, art. 6 paragraf 1 CEDO şi Protocolul 1 CEDO.

Mai susţine recurentul că intimatul a indus instanţa în eroare atunci cînd a afirmat că recunoaşte dreptul la spaţiu locativ din contul autorităţii, dar la moment nu poate asigura recurentul cu spaţiu din cauza lipsei acestuia şi a resurselor financiare necesare pentru procurarea spaţiului locativ, însă nu a prezentat nici un fel de dovezi în acest sens. De asemenea, consideră că nu este relevantă nici aplicarea Hotărîrii Guvernului nr. 873 din 20.11.2012, cu privire la aprobarea obiectivelor, cerinţelor şi condiţiilor parteneriatului public – privat pentru construcţia de locuinţe şi obiective de menire social – culturală, deoarece obiectivele trasate de respectivul act normativ sunt irealizabile şi ilegale, avînd în vedere că nu există o lege prin care militarilor prin contract li s-ar fi acordat dreptul la spaţiu locativ de serviciu.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dragan Serghei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Dragan Serghei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă