2ra-2410/14 — Încasarea sumei

Judecătoria Căuşeni Dosarul nr. 2ra-2410/14 Judecător: I. Ţonov Curtea de Apel Bender Judecători: M. Antonov, S. Vrabii, G. Druguş Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaţionale de Asigurări “ASITO” SA împotriva lui Corniţei Ion privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 10 decembrie 2013, CONSTATĂ : Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Corniţei Ion privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat, că la 05.11.2011, conducînd autovehiculul VAZ 21099, n/î CŞAH-714, pîrîtul Corniţei Ion a comis un accident rutier, deteriorînd autovehiculul de model MERCEDES 200 E n/î CDL-008 condus de cet. Niţa Veaceslav. Conform Procesului-verbal cu privire la contravenţie din 08.11.2011 întocmit de Poliţia Rutieră, cet. Corniţei Ion a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului încălcînd, prevederile art. 242 al. (2) Cod Contravenţional al RM cu aplicarea sancţiunii în formă de amendă în mărime de 1000 lei. Dat fiind faptul că posesorul automobilului VAZ 21099, n/î CŞAH-714 Ochinschi Vasile deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, Compania a achitat proprietarului autovehicululului MERCEDES 200 E n/î CDL Anton Ion despăgubirea de asigurare în sumă de 28171,00 lei.

Totodată, s-a stabilit că la momentul producerii accidentului rutier, pîrîtul nu era inclus în contractul de asigurare încheiat cu posesorul autovehiculul VAZ 21099, n/î CŞAH-714. Conform art. 29 lit. d) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în cazul, cînd nu era inclus în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto. 1 Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA cu reclamaţia din 20.03.2012 (nr.01- 3/14- 446) i-a propus pîrîtului să achite în mod benevol suma de 28171,00 lei.

Însă reclamaţia a fost lăsată fară satisfacere şi răspuns. Solicită, reclamantul încasarea de la pîrît în beneficiul Companiei Internaţionale de Asigurări “ASITO” SA a sumei de 28171,00 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 30 septembrie 2013 s-a dispus de a respinge cererea de chemare în judecată depusă de CIA „Asito” SA, împotriva lui Corniţei Ion, intervenienţi accesorii Niţă Veaceslav, Anton Ion, Vornicean Ion cu privire la încasarea sumei de 28171 lei, cheltuielilor de judecată în mărime de 845 lei şi cheltuielile de transport în mărime de 652 lei, ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond CIA „Asito” SA a înaintat apel, solicitînd casarea hotărârii Judecătoriei Căuşeni din 30.09.2013 cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea CIA „ASITO” SA să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 10 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 30 septembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. În acest sens, instanţa de apel a mai reţinut că, reclamantul nu a prezentat instanţei de judecată probe pertinente care confirmă afirmaţia sa referitoare la existenţa dreptului la acţiune de regres, instanţa de fond legal a ajuns la concluzia, că acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Totodată, a fost indicat că, instanţa de fond a examinat cazul obiectiv şi multilateral şi în baza probelor prezentate şi examinate în şedinţă de judecată a emis o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19.03.2014, Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 10 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 30 septembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept procesual şi material, la examinarea pricinii nefiind constatate şi elucidate pe deplin toate cirumstanţele importante pentru soluţionarea justă a cauzei de către instanţa de apel şi instanţa de fond. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au interpretat eronat normele de drept material şi, în consecinţă, au adoptat hotărîri ilegale.

Totodată, 2 în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere a acţiunii înaintată de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Corniţei Ion privind încasarea sumei de 28171,00 lei şi a cheltuielilor de judecată. Înstanţa de fond a respins acţiunea, soluţie menţinută de instanţa de apel care a respins apelul declarat de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele.

Astfel, Colegiul constată că, în fapt, la 02.07.2011, cet. Ochinschi Vasile, a încheiat cu Compania „ASITO” SA un contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru autovehicolul VAZ 21099 n/î CŞAH-714 cu termenul de valabilitate 02.07.2011 - 01.07.2012. Contractul menţionat a fost încheiat pe numele său, nefiind indicate atît în cererea - declaraţie de asigurare, cît şi în contract, alte persoane care vor mai fi admise să conducă autovehicolul dat. La 05.11.2011, cet. Corniţei Ion, conducînd autovehicolul VAZ 21099 n/î CŞAH- 714, a comis accident rutier, în rezultatul căruia a fost deteriorat autovehicolul MERCEDES 200 E n/î CDL- 008 condus de Niţa Veaceslav. Dat fiind faptul că cet.

Ochinschi Vasile, posesorul autovehicolului de model VAZ 21099 n/î CŞAH-714, deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în baza prevederilor art. art. 15, 19 a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006, Colegiul reţine, că Compania “ASITO” SA şi-a onorat obligaţiunea, achitînd persoanei păgubite despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul cauzat în sumă de 28171,00 MDL. Totodată, conform prevederilor art. 29 lit. d) a Legii menţionate, asigurătorul, care a plătit despăgubirea de asigurare, are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubei, dacă acesta nu este inclus în contractul de asigurare încheiat cu posesorul autovehiculului care a produs accident rutier.

Conform art. 2 alin 4 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006 asigurat se consideră persoana fizică sau juridică care a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; Conform art. 8 alin 2 al Legii menţionate contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se încheie în mod obligatoriu: Cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehicolul pentru care se încheie contractul (număr limitat de persoane); sau fară indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehicolul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de persoane); 3) încheierea contractului de asigurare se solicită asigurătorului prin depunerea unei cereri de asigurare adresate acestuia.

Astfel, Colegiul reţine ca just argumentul expus în cererea de recurs, conform căruia, reieşind din prevederele Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006, este evident că instanţele eronat au aplicat prevederele art. 8 al Legii menţionate, concluzionînd precum că contractul încheieat cu Ocinschi Vasile constitue un contract de asigurare abligatorie de răspundere civilă cu număr nelimitat de persoane. Această concluzie este greşită şi nu corespunde circumstanţelor de fapt ale cauzei. Hotărîrea a fost pronunţată 3 de instanţă bazîndu-se numai pe nişte declaraţii verbale ale intimatului şi nu pe înscrisurile prezentate în dosar care confirmă cu certitudine că la 02.07.2011 cet.

Ocinschi Vasile a solicitat încheierea unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru automobilul VAZ 21099 n/î CŞAH-714 pe numele său, nefiind indicate (nici în Cerere, nici în Contract) alte persoane care vor mai utiliza automobilul dat, pentru a fi cuprinse în asigurare. Respectiv, Colegiul conchide că, în cazul solicitării încheierii unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru numărul limitat de persoane, acest fapt urma să fie menţionat expres în cererea de asigurare precum şi în art. 17 a Contractului. Astfel, dat fiind faptul că cererea şi contractul încheieat nu conţin o asemenea menţiune (nelimitat) şi nici nu sunt indicate alte careva persoane pentru a fi cuprinse în asigurare, Colegiul clasifică contractul dat, ca contract prin care protecţia de asigurare se extinde în exlusivitate asupra contractantului Ocinschi Vasile.

Colegiul apreciază critic concluzia instanţa de apel expusă în decizia recurată, conform căreia reclamantul nu a dovedit limitele despăgubirii plătite, cine este benificiarul asigurării, deasemenea că nu au fost prezentate instanţei dovada de achitare şi nu şi-a onorat obligaţia să o prezinte, totodată motivînd că nu s-a prezentat informaţia cu privire la domiciliul beneficiarului.

Astfel, Colegiul reţine ca corect argumentul recurentului, conform căruia, instanţa de apel eronat şi absolut neîntemeiat îşi argumentează decizia făcînd trimitere la faptul că datele întroduse în procesul de constatare a pagubelor întocmit de către CIA „ASITO” SA cu referire la numărul motorului, au fost scrise nedeplin cu lipsa a ultimelor trei cifre 665, care nu erau vizibile la momentul verificării de către expert din motiv că erau murdare, or, aceste date pe deplin corespund cu cele din Adeverinţa prezentată de către ÎS „CRIS REGISTRU” cu Nr. caroseriei WDB1240231A040028 şi motorului cu nr.10296310152665 şi numărul de înmatriculare CDL-008 a autovehiculului de model MERCEDES E200 care confirmă fără îndoieli identitatea automobilului şi proprietatea lui Anton Ion Vladimir a.n.10.09.1948.

De asemenea, Colegiul constată, că la materialele dosarului este probant faptul că potrivit dispoziţiilor de plată Nr. 105 şi Nr. 106 din 26.01.2012 păgubitul Anton Ion în baza buletinului de identitate cu seria A 42144057 a primit suma despăgubirii de asigurare în mărime de 28171,00 lei, contra semnătură. (f.d. 59-60). Conform art. 130 al CPC instanţa judecătorească pronunţă hotărîrea bazată pe cercetarea multiaspectuală completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, iar potrivit art. 122 al Codului menţionat, circumstanţele care conform legii trebuie confirmate prin anumite mijloce de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Astfel, Colegiul constată că instanţele au pronunţat deciziile bazîndu-se pe declaraţiile intimatului, în lipsa prezentării de către acesta a unor probe pertinente şi concludente fiind ignorate totodată înscrisurile prezentate de CIA „Asito” SA ce confirmă cu certitudine încheierea de către cet. Ocinschi Vasile cu Compania a unui contract cu număr limitat de persoane. Luînd în consideraţie cele menţionate mai sus, Colegiul consideră că instanţele au apreciat greşit probele anexate la materialele dosarului, eronat au interpretat legea materială şi procesuală pronunţînd o hotărîre ilegală şi neîntemeiată. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat nu au aplicat legea materială care trebuia aplicată la soluţionarea litigiului dedus 4 judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată temeinicia acţiunii recurentului.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Bender din 10 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 30 septembrie 2013 şi de a adopta o hotărîre nouă de admitere a acţiunii Companiei Internaţionale de Asigurări “ASITO” SA împotriva lui Corniţei Ion. În conformitate cu art. 94 al. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În cazul mai multor reclamanţi sau pîrîţi, aceştia sînt obligaţi să compenseze cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, în funcţie de interesul fiecăruia ori de caracterul litigiului dintre ei.

Din materialele cauzei, rezultă că recurentul pe parcursul examinării cauzei a suportat cheltuieli de judecată, ce se compun din 1873,56 lei pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererilor de chemare în judecată, 845,00 lei – taxa de stat pentru examinarea pricinii în instanţa de fond, 606,00 lei – taxa de stat la depunerea apelului şi 422,56 lei – taxa de stat la depunerea cererii de recurs, care şi urmează a fi încasate de la intimat în beneficiul recurentului. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA.

Se casează decizia Curţii de Apel Bender din 10 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 30 septembrie 2013 şi se adoptă o hotărîre nouă după cum urmează. Se admite integral acţiunea înaintată de Compania Internaţională de Asigurări “ASITO” SA împotriva lui Corniţei Ion privind încasarea sumei. Se încasează de la Corniţei Ion în beneficiul Companiei Internaţionale de Asigurări “ASITO” SA despăgubirea de asigurare în suma de 28171,00 lei şi cheltuieli de judecată în suma de 1873,56 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5