2ra-1477-14 — Încasarea despăgubirilor de asigurare ş.a.

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-1477/14 instanţa de apel: S. Caitaz A. Nogai, A. Doga DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia, Liliana Catan examinând recursul declarat de C.I.A.”ASITO” S.A, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Guţul Vladimir împotriva C.I.A.”ASITO” S.A. cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 c o n s t a t ă La data de 09.11.2013, Guţul Vladimir a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva C.I.A.

”ASITO” S.A. intervenient accesoriu Borisenco Valentin cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţii şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 21.04.2007, în satul Dănceni, raionul Ialoveni, s-a produs accidentul rutier în rezultatul coliziunii autoturismului Mercedes E200 numărul de înregistrare CDI-573, condus de Guţul Vladimir şi autoturismul Mercedes 200D cu număr de înregistrare CEK 074 la volanul căruia se afla Valentin Borisenco. Potrivit sentinţei Judecătoriei Ialoveni din 12.12.2008 vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Borisenco Valentin, fapta lui fiind calificată conform art. 264 alin. (1) Cod Penal RM. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29.04.2009, sentinţa judecătoriei Ialoveni din 12.12.2008 a fost menţinută.

La data de 25.07.2007, pentru constatarea pagubei real cauzate automobilului Mercedes E200 numărul de înregistrare CDI-573, la iniţiativa lui Guţul Vladimir, a fost efectuată expertiza auto-merceologică de către S.C. ’’Elenauto-Expert” S.R.L. care prin Raportul de evaluare nr. 37/07A a stabilit că ţinînd cont de procentul de uzură costul lucrărilor de recondiţionare a mijlocului de transport Mercedes E200 numărul de înregistrare CDI-573, constituie 41.092,78 lei, sumă care urma a fi achitată de vinovatul în producerea pagubei sau de compania de asigurare. Guţul Vladimir face referire că imediat după producerea accidentului, şoferul automobilului Mercedes 200D număr de înregistrare C EK 074 a prezentat poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de C.I.A.

’’Asito” S.A. la 11.11.2006. La 13.08.2009 şi ulterior la 03.09.2009, Guţul Vladimir a înaintat C.I.A. ’’Asito” S.A. cererea de despăgubire pentru automobilul avariat Mercedes E200 număr de înregistrare CDI 573. Consideră că cererea de despăgubire adresată C.I.A. ’’Asito” S.A. imediat după producerea accidentului rutier nu a fost oportună dat fiind faptul că vinovăţia lui Borisenco Valentin la momentul respectiv nu era constatată. Face referire că, la momentul producerii accidentului legislaţia nu prevedea termenul de 24 de ore pentru înştiinţarea asigurătorului despre faptul producerii accidentului. Menţionează că, reprezentanţii C.I.A. ’’Asito” S.A. nu au întreprins măsuri pentru constatarea cazului asigurat şi determinarea întinderii obligaţiei sale.

Solicită Guţul Vladimir încasarea de la C.I.A. ’’Asito” S.A. în beneficiul lui Guţul Vladimir suma de 41.092,78 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 30.995,61 lei cu titlu de despăgubire pentru uzura pentru piesele înlocuite, suma de 740 lei cu titlu de cheltuieli de judecată necesare pentru expertiza de evaluare, suma de 5.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 iunie 2010, a fost admisă integral acţiunea lui Guţul Vladimir împotriva CIA ’’Asito” SA, s-a încasat de la CIA ’’Asito” SA în beneficiul lui Guţul Vladimir suma de 41092,78 lei cu titlu de prejudiciu material, 740 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, şi 3000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat.

(f.d.38-39) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2010, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 01 iunie 2010 a fost casată, cauza fiind remisă spre rejudecare, de un alt complet de judecată (f.d.68-70). La data de 31 mai 2012, reclamantul Guţul Vladimir a înaintat cererea de 2 modificare a acţiunii şi concretizare a cerinţelor (f.d. 119), prin care a menţionat că suplimentar circumstanţelor de fapt indicate în cererea de chemare în judecată că, imediat după obţinerea sentinţei definitive privind declararea vinovăţiei lui Borisenco Vladimir, la 13.08.2009 şi repetat la 03.09.2009, a depus la C.I.A. ’’Asito” S.A. cererea de despăgubire pentru automobilul avariat - Mercedes E200 n/î CDI 573. C.I.A.

’’Asito” S.A. a refuzat examinarea cererii de despăgubire şi achitarea despăgubirii, invocînd art. 25 al. (2) lit. b) din Legea nr. 1508-XII din 15.06.1993 cu privire la asigurări, prin care asigurătorul are dreptul să refuze plata integrală sau parţială a sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare, dacă asiguratul nu a înştiinţat la timp asigurătorul, deşi a avut posibilitatea, despre producerea evenimentul asigurat sau a creat premeditat dificultăţi asigurătorului în determinarea circumstanţelor, caracterul şi întinderii pagubei. Totodată a menţionat că asiguratul era obligat să înştiinţeze asigurătorul în termen de 24 de ore din momentul producerii cazului asigurat, în pofida faptului că legislaţia în vigoare la momentul producerii accidentului nu prevedea expres termenul în cadrul căruia urma a fi făcută înştiinţarea.

Guţul Vladimir face referire că la momentul producerii accidentului, a intrat în vigoare Legea nr. 407-XVI din 21.12.2006, în vigoare din 06.04.2007, care la art. 6 al. (6) prevede aplicarea penalităţii de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere la suma despăgubirii neachitate.. Solicită Guţul Vladimir încasarea de la C.I.A. ”Asito” S.A. în beneficiul său a sumei de 71.088,4 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 12.795,91 lei, cu titlu de penalitate şi suma de 5.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîscani, mun. Chisinău din 29 iulie 2013, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Guţul Vladimir împotriva C.I.A. ”Asito” S.A, s- a încasat de la C.I.A.”ASITO”S.A.

în beneficiul lui Guţul Vladimir despăgubirea de asigurare în sumă de 41 092 lei 78 bani, penalitate în sumă de 7396 lei 70 bani, 1250 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică, 3 118 lei 65 bani cheltuieli de judecată, iar în total suma de 52858 lei 13 bani, în rest cerinţele reclamantului s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, s-a respins apelul declarat de C.I.A. ”Asito” S.A. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 21 februarie 2014 C.I.A. ”Asito” S.A, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată.

3 În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept material precum şi normele de drept procesual. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Potrivit materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine că la data de 21 aprilie 2007 în jurul orelor 19-00, în satul Dănceni, raionul Ialoveni, s-a produs accidentul rutier în rezultatul coliziunii autoturismului Mercedes E200 numărul de înregistrare CDI- 573, condus de Guţul Vladimir şi autoturismul Mercedes 200D cu număr de înregistrare CEK 074, condus de către Valentin Borisenco. Conform sentinţei Judecătoriei Ialoveni din 12.12.2008 (f.d.4-6), devenită definitivă şi menţinută prin decizia Curţii de apel Chişinău din 29.04.2009 (f.d.7- 9), Borisenco Valentin a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 al.

(1) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale. La data de 13.08.2009, Guţul Vladimir a înregistrat la C.I.A.”Asito” S.A. notificarea cu nr. 091478R1 RCA, cu privire la producerea accidentului rutier din data de 21.04.2007 (f.d. 11) precum şi cererea de reparare a daunei (f.d. 130.) Potrivit răspunsului Companiei de Asigurări ”Asito”SA din 21.08.2009 cu nr. 04-1/6 -295, intimatul/reclamant era informat că asigurătorul refuză plata despăgubirii de asigurare, întrucît asiguratul a comunicat abia după 28 luni de la data producerii accidentului (f.d. 12) Totodată la adresarea repetată a intimatului, recurentul potrivit scrisorii din 29.09.09 nr. 04-1/6-374, l-a informat despre refuzul în achitarea despăgubirii de asigurare, dat fiind faptul necomunicării în termen despre accidentul produs precum şi din considerentul că acesta a fost privat de posibilitatea evaluării reale a pagubelor, întinderea pagubei, (f.d.

14) În conformitate cu art. 1301 Cod civil prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să 4 plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Instanţa de recurs atestă că la materialele cauzei nu se regăseşte contractul de asigurare sau poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, ce ar demonstra existenţa raportului juridic obligaţional între recurent şi intimat, însă dat fiind faptul că recurentul prin poziţia exprimată nu a obiectat în privinţa respectivă, colegiul, în temeiul art. 131 alin.(4) Cod de procedură civilă consideră raportul juridic de asigurare prezumat.

Conform art. 1327 alin. (1) Cod Civil, asiguratul este obligat să-l anunţe de îndată pe asigurător despre producerea cazului asigurat. Reglementări similare se conţin şi în art. 1316 al. (1) lit. e) Cod Civil, potrivit căruia asiguratul este obligat să informeze asigurătorul de producerea evenimentului asigurat îndată ce a aflat despre aceasta. Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006 defineşte cazul asigurat ca fiind echivalentul riscului asigurat şi reprezintă acel eveniment prevăzut în contractul de asigurare care, odată produs poate genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. Raportînd nomele legale la circumstanţele cauzei, instanţa de recurs menţionează că cazul asigurat în raportul juridic prezent reprezintă accidentul rutier care a produs deteriorarea automobilelor părţilor în litigiu.

Prin urmare, în sensul art. 1327 alin. (1) şi 1316 alin. (1) lit. e) Cod civil, asiguratul în persoana lui Valentin Borisenco era obligat să informeze recurentul despre survenirea riscului asigurat imediat după producerea accidentului rutier din 21 aprilie 2007 . Astfel, concluzia instanţei de apel despre inoportunitatea informării asiguratorului pînă la constatarea vinovăţiei persoanei responsabile de producerea accidentului rutier este una eronată, or vinovăţia lui Valentin Borisenco în producerea riscului asigurat urmează a fi delimitată de cazul asigurat, asupra cărui eveniment este instituită obligaţia de informare.

În pofida faptului că legea cu privire la asigurări nr. 1508 din 15.08.1993 în vigoare la momentul survenirii cazului asigurat precum şi dispoziţiile codul civil nu prevăd un termen strict determinat pentru informarea asigurătorului despre producerea accidentului rutier, instanţa de recurs consideră că perioada de timp 21 aprilie 2007 -13 august 2009 nu poate fi interpretată ca una rezonabilă şi care ar justifica proporţionalitatea scopului legitim urmărit de art. 1316 al. (1) lit. e) Cod Civil. Conform prevederilor art. 1327 al. (3) Cod Civil al RM, asigurătorul nu poate invoca o convenţie prin care este eliberat de obligaţia sa dacă asiguratul nu şi-a 5 îndeplinit obligaţia de informare în modul corespunzător, decît în măsura în care, prin neexecutare, interesele asigurătorului sînt afectate în mod serios.

Prin urmare, nerespectarea obligaţiei de anunţare imediată a recurentului despre producerea accidentului rutier, a privat compania de asigurare de exercitarea drepturilor sale prevăzute de lege, şi în mod special, dreptul de a participa la procedura de evaluare a pagubelor, fapt ce poate fi calificat ca o lezare a intereselor asigurătorului. Din materialele cauzei rezultă că întinderea pretinsei pagube a fost evaluată de intimat, întrucît la data de 25 iulie 2007, S.C. ’’Elenauto-Expert” S.R.L. doar în prezenţa acestuia şi reprezentantului lui Valentin Borisenco, fără o eventuală informare a recurentului, a întocmit Actul de examinare auto merceologică nr. 37/07A, (f.d. 16), în temeiul căruia a fost întocmit şi raportul de constatare auto- merceologică din 25.05.2007 (f.d.17-18), prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului produs autoturismului Mercedes E 200 n/î CDY 573 în mărime de 41092.78 lei.

Colegiul consideră că soluţia de încasare a despăgubirii sus indicate a cărei întindere a fost constatată în mod unilateral ar reprezenta o încălcare flagrantă a principiului egalităţii armelor, În jurisprudenţa CtEDO principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toata durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealaltă parte din proces.

Acest principiu - unul din elementele noţiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabila de a-şi susţine cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotărârea 1997-I/24 noiembrie 1997). Principiul discutat permite aprecierea modului în care instanţa înţelege sa menț ină echilibrul necesar desfăşurării unui proces echitabil, în special în privinț a comunicării între părţi a tuturor circumstanţelor care vor servi la adoptarea deciziei.

În conformitate cu art.25 alin. (2) lit. b) din Legea cu privire la asigurări nr.1508 din 15.06.1993 asigurătorul are dreptul să refuze plata integrală sau parţială a sumei asigurate sau a despăgubirii de asigurare, dacă asiguratul nu a înştiinţat la timp asigurătorul, deşi a avut posibilitatea, că s-a produs evenimentul asigurat sau a creat premeditat dificultăţi asigurătorului în determinarea circumstanţelor, caracterului şi întinderii pagubei. Prin urmare, instanţa de recurs constată prezenţa ambelor temeiuri de refuz în plata despăgubirii de asigurare, or anunţarea recurentului la 13 august 2009 nu poate fi considerată conformă art. 1316 al.

(1) lit. e) Cod Civil, fapt coroborat cu 6 acţiunea de constatare a pagubei în mod unilateral, şi crearea situaţiei de imposibilitatea constatării acesteia în timpul examinării cauzei justifică refuzul exprimat prin scrisoarea nr. 04-1/6 -295 din 21.08.2009 şi nr. 04-1/6-374 din 29.09.2009 Astfel, dat fiind faptul că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat legea materială determină Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie să admită recursul declarat de C.I.A.”ASITO” S.A, să caseze decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2010 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de C.I.A.”ASITO” S.A. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Guţul Vladimir împotriva C.I.A.”ASITO” S.A. cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalităţii, a cheltuielilor de judecată şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea înaintată de Guţul Vladimir împotriva C.I.A.”ASITO” S.A. cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalităţii, a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Liliana Catan 7