2ra-3658/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare

dosarul nr. 2ra-3658/13 prima instanţă: E.Pşeniţa instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 14 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Pascari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Internaţională de Asigurări „Asito”, Societate pe Acţiuni împotriva lui Nicolae Pascari cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013, prin care apelul declarat de Nicolae Pascari a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 17 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 15 martie 2013, Compania Internaţională de Asigurări „Asito”, Societate pe Acţiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Pascari cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În motivarea acţiunii reclamantul, CIA „Asito” SA a indicat că la data de 26 octombrie 2012, conducând autovehiculul KRAZ 256, n/î EDAF-608, pîrîtul a comis un accident rutier, deteriorând autovehiculul de model IVECO 440 E 42 n/î CNE-813, condus de Titco Petru. Conform procesului-verbal din 26 octombrie 2012 cu privire la contravenţie, întocmit de Poliţia Rutieră, Pascari Nicolae a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier potrivit art.242 alin.(1) Cod contravenţional, fiind sancţionat în formă de amendă în mărime de 800 lei. Dat fiind faptul că posesorul autovehiculului KRAZ 256, n/î EDAF-608 „Maconrut”SA deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, CIA „Asito” SA a achitat despăgubirea de asigurare în sumă de 18535 lei.

Totodată s-a stabilit că la momentul producerii accidentului rutier pîrîtul. Pascari Nicolae, a condus autovehiculul KRAZ 256, n/î EDAF-608 în lipsa categoriei respective. Consideră reclamantul că asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în cazul cînd a condus în lipsa categoriei respective, conform art.29 lit. c) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006. Reclamantul CIA „Asito” SA, prin petiţia nr.01-3/14-1817 din 12decembrie 2012, i-a propus pîrîtului să achite în mod benevol suma de 18535 lei, însă reclamaţia a fost lăsată fără satisfacere şi răspuns de către pîrît.

Cere reclamantul CIA „Asito”SA încasarea sumei de 18535 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 17 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă, şi s-a încasat de la Nicolae Pascari în beneficiul CIA „Asito” SA despăgubirea în sumă de 18535 lei şi cheltuielile de judecată sub formă de taxa de stat în sumă de 556 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013, apelul declarat de Nicolae Pascari a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 13 august 2013, Nicolae Pascari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Recurentul, Nicolae Pascari în motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios. În special, recurentul a invocat că angajatorul cu bună ştiinţă l-a admis fără categoria respectivă la lucru în calitate de şofer pe autovehiculul de model KRAZ- 256. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Prin urmare, instanţa de recurs conchide că instanţele de judecată corect au constatat circumstanţele raportului juridic litigios şi au ajuns la concluzia de admiterea a acţiunii, deoarece la situaţia din 26 octombrie 2012, Nicolae Pascari a condus autocamionul de model CRAZ 256 în lipsa categoriei respective, iar art. 29 lit. c) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd persoana răspunzătoare de producerea accidentului care conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere.

Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Pascari, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Nicolae Pascari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă