3ra-1308/14 — Anularea obligaţiei fiscale

prima instanţă: L.Lupaşcu dosarul nr. 3ra-1308/14 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea Ion Druță, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de întreprinderea individuală ,,N.I.Rotari”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea individuală ,,N.I.Rotari” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat oraşul Drochia privind anularea obligaţiei fiscale, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de întreprinderea individuală ,,N.I.Rotari” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 20 februarie 2014 Î.I.,,N.I.Rotari” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat or.

Drochia privind anularea obligaţiei fiscale. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 decembrie 2013 a luat cunoştinţă cu hotărîrea Inspectoratului Fiscal de Stat or. Drochia din 18 decembrie 2013 potrivit căreia în temeiul art. 193 Cod fiscal s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale. Susţine că hotărîrea enunţată a fost emisă cu încălcarea Codului fiscal, deoarece colaboratorii organului fiscal la aplicarea art. 193 Cod fiscal urmau să verifice informaţiile care confirmă faptul că proprietatea întreprinderii este sechestrată şi că în numerar întreprinderea deţinea suma de 37 663 lei, mijloace financiare destinate pentru plata datoriilor faţă de bugetul de stat. Indică că s-a adresat pîrîtului cu cerere privind anularea hotărîrii privind executarea silită a obligaţiilor fiscale, însă nu a primit un răspuns în acest sens.

Cere reclamantul, anularea hotărîrii Inspectoratului Fiscal or.Drochia din 18 decembrie 2013 privind executarea silită a obligaţiei fiscale din 18 decembrie 2013. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Î.I.,,N.I.Rotari” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de Î.I.,,N.I.Rotari” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014. La 11 augsut 2014, în termenul prevăzut de lege, Î.I.,,N.I.Rotari” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. În acest sens susţine că instanţa de apel nu a luat în considerare că nu au fost indicate expres care anume taxe şi impozite nu au fost achitate faţă de bugetul de stat, deoarece întreprinderea de facto nu activează din anul 2010 şi dispune de careva datorii faţă de buget. Consideră că intimatul ilegal a emis hotărîrea contestată, bazîndu-se eronat pe art. 193 Cod fiscal pentru aplicarea executării silite a obligaţiilor fiscale, deoarece urmau să verifice informaţiile care confirmă faptul că proprietatea întreprinderii este sechestrată. Studiind materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014 cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina pentru rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Instanţa de recurs constată că Î.I.,,N.I.Rotari” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat or. Drochia solicitînd anularea hotărîrii Inspectoratului Fiscal or.Drochia din 18 decembrie 2013 privind executarea silită a obligaţiei fiscale din 18 decembrie 2013. La 23 decembrie 2013 Î.I.,,N.I.Rotari” s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă, însă răspuns nu a primit, fapt pentru care la 20 februarie 2014 s-a adresat în instanţa de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Instanţa de fond şi-a motivat soluţia prin faptul că reclamantul nu a primit răspuns la cererea prealabilă, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă în lipsa unui motiv întemeiat şi nesolicitînd repunerea în termen. 2 Judecînd apelul declarat de Î.I.,,N.I.Rotari”, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărîrea primei instanţe, considerînd necesar de a respinge apelul declarat, şi a menţine hotărîrea contestată. Totodată, verficînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii instanţei de fond, instanţa de apel reţine faptul că corect prima instanţă a ajuns la concluzia că la 23 decembrie 2013 Î.I.,,N.I.Rotari” s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul Fiscal de Stat or.

Drochia, răspuns la cerere nu a prmit, iar în instanţa de judecată s-a adresat doar la 20 februarie 2014, cu omiterea termenului de prescripţie, concluzionînd că temeiurile invocate în cererea de apel sunt nefondate. În opinia instanţei de recurs, aprecierea probelor de către instanţele inferioare a fost arbitrară, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii. Conform art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art.3 alin. (1) şi alin.(2) al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contencios administrativ îl constituie actele administrative cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b). Obiect al acţiunii în contencios administrativ poate fi nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

3 Conform art. art. 14 alin. (1), 15 alin. (1), 16 alin. (1) şi 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent în termen de 30 zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel.

Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Din sensul normelor de drept enunţate rezultă că termenul de 30 de zile, de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă de către autoritatea emitentă, fie de la data expirării termenului de 30 zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă.

În cazul în care autoritatea publică nu a soluţionat cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ, termenul de sesizare a instanţei curge de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acestei cereri. În prezenta speţă, s-a constatat cu certitudine că la 23 decembrie 2013 Î.I.,,N.I.Rotari” s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul Fiscal de Stat or. Drochia, însă răspuns în termen de 30 zile nu a primit, fapt pentru care la 20 februarie 2014 în interiorul termenului de 30 zile, calculat de la 22 ianuarie 2014 şi pînă la 21 februarie 2014, Î.I.,,N.I.Rotari” la 20 februarie 2014 s-a adresat în instanţa de judecată, în interiorul termenului prevăzut de lege.

Întru susţinerea acestei concluzii instanţa remarcă, că reclamantul prin prisma art. 16 alin. (1), (2) al Legii contenciosului administrativ, potrivit căruia persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu a primit nici un răspuns la cererea prealabilă în termenul prevăzut de lege, este îndreptăţit să sesizeze nemijlocit instanţa de contencios administrativ privind contestarea hotărîrii cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale. Astfel, prin totalitatea acţiunilor descrise s-a confirmat clar voinţa reclamantului de contestare a actului administrativ emis de pîrît, îtrucît s-a adresat cu cerere prealabilă, însă nefiind examinată, s-a adresat cu prezenta cerere în instanţa de judecată, iar dreptul de depunere a acţiunii în instanţa de judecată începe de la data expirării termenului pentru soluţionarea acestei cereri şi se poate exercita, după cum s-a menţionat, în termen de 30 zile.

De asemenea Colegiul indică că instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor din cererea de apel a Î.I.,,N.I.Rotari” referitor la faptul că la momentul 4 adresării în instanţa de judecată privind anularea actului administrativ, Î.I.,,N.I.Rotari” nu a primit la data expirării termenului pentru soluţionarea cererii prealabile privind anularea actului administrativ, un răspuns de la Inspectoratul Fiscal de Stat or. Drochia. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată. În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii, în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către întreprinderea individuală ,,N.I.Rotari”.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea individuală ,, N.I.Rotari” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat oraşul Drochia privind anularea obligaţiei fiscale, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă Valentina Clevadî 5