3ra-798/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-798/15 prima instanţă - L. Lupașcu instanţa de apel - A. Garbuz, G. Polivenco, O. Moraru ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală ”Nina Ion Rotari”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală ”Nina Ion Rotari” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Drochia cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 17 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Individuală ”Nina Ion Rotari”, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

c o n s t a t ă La 20 februarie 2014, ÎI ”Nina Ion Rotari” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Drochia cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, ÎI ”Nina Ion Rotari” a indicat că la 21 decembrie 2013 a luat cunoştinţă cu hotărîrea Inspectoratului Fiscal de Stat or. Drochia din 18 decembrie 2013 potrivit căreia în temeiul art. 193 Cod fiscal s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale. Susţine că hotărîrea enunţată a fost emisă cu încălcarea Codului fiscal, deoarece colaboratorii organului fiscal la aplicarea art. 193 Cod fiscal urmau să verifice informaţiile care confirmă faptul că proprietatea întreprinderii este sechestrată şi că în numerar întreprinderea deţinea suma de 37663 lei, mijloace financiare destinate pentru plata datoriilor faţă de bugetul de stat.

Indică că s-a adresat pîrîtului cu cerere privind anularea hotărîrii privind executarea silită a obligaţiilor fiscale, însă nu a primit un răspuns în acest sens. ÎI ”Nina Ion Rotari” solicită anularea hotărîrii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Drochia din 18 decembrie 2013 privind executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014, cererea de chemare în 1 judecată a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de ÎI ”Nina Ion Rotari” și menținută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014, a fost admis recursul declarat de ÎI ”Nina Ion Rotari”, casată decizia Curții de Apel Bălți din 12 iunie 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (f.d.

114—118). Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de ÎI ”Nina Ion Rotari”, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 17 aprilie 2015, ÎI ”Nina Ion Rotari” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, hotîrîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurentul ÎI ”Nina Ion Rotari”, în motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond.

De asemenea, a menționat că instanța de apel a refuzat să primească documente suplimentare, care au importanță pentru soluționarea pricinii, motivînd prin faptul că acestea urmau a fi prezentate la prima instanță. La fel, reiterează că instanța de apel nu a luat în considerație Hotărîrea Guvernului nr. 354 din 17 septembrie 1999, în pct.18 fiind menționat că hotărîrea este în vigoare pînă în luna martie 2007. Însă, pe perioada acțiunii hotărîrii menționate, intimatul nu a înștiințat-o oficial și nu prezentat probe. Totodată, relatează că certificatul eliberat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Drochia din 05 noiembrie 2004, denotă faptul că întreprinderea întra-adevăr dispune de suma de 37663 lei pentru achitarea datoriei față de bugetul de stat, însă acest certificat nu poate fi considerat ca fiind o înștiințare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 17 februarie 2015, a fost recepționată de ÎI ”Nina Ion Rotari” la 13 martie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.

156). Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI ”Nina Ion Rotari”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI ”Nina Ion Rotari” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ”Nina Ion Rotari” se consideră inadmisibil.

3 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4