3ra-1427/14 — Cu privire la anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1427/14 prima instanţă: M. Tertea instanţa de apel: M. Antonov, S. Leu, A. Parpalac ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Paralunga Lidia prin intermediul avocatului său, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Paralunga Lidia împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Paralunga Lidia şi menţinută hotărîrea primei instanţe, c o n s t a t ă La 25 noiembrie 2013, Paralunga Lidia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Paralunga Lidia a menţionat că la 01 august 2013 a primit prin poştă de la Inspectoratul Fiscal de Stat Căuşeni solicitare de a participa la comercializarea bunurilor sechestrate. Totodată, menţionează că pînă la data enunţată nu a cunoscut despre sechestrarea bunurilor sale şi anume: cota de pămînt. La solicitările expediate către organul fiscal, ultimul pînă în prezent nu i-a eliberat materialele cu privire la sechestrarea bunurilor. La 06 august 2013, a depus cerere la Inspectoratul Fiscal de Stat Căuşeni, iar la 05 septembrie 2013 a primit răspuns, prin care a fost informată despre expedierea copiilor materialelor solicitate, care nu au fost recepţionate pînă în prezent.

Consideră Paralunga Lidia că prin acţiunile sale, Inspectoratul Fiscal de Stat Căuşeni i-a cauzat un prejudiciu material. Solicită Paralunga Lidia anularea prescripţiei nr. 40-2/2-78 emisă de Inspectoratul Fiscal Stat Căuşeni la 11 martie 2013 şi a procesului-verbal cu privire la desfăşurarea licitaţiei din luna martie 2013 şi încasarea din contul Inspectoratului Fiscal de Stat Căuşeni prejudiciul material în sumă de 3 500 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, cheltuielile de judecată. În cadrul examinării pricinii în prima instanţă, Paralunga Lidia a solicitat repunerea în termen a acţiunii sale. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 03 aprilie 2014, a fost respinsă cererea Lidiei Paralunga privind repunerea acţiunii, în termenul de prescripţie, ca fiind neîntemeiată şi acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv (f.d.

43, 45-47). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Paralunga Lidia şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d. 57-59). La 10 septembrie 2014 şi la 12 septembrie 2014 prin intermediul oficiului poştal, Paralunga Lidia a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi soluţii prin care să fie repusă acţiunea depusă în termenul de declarare şi admiterea ei integrală. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La 04 august 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa recurenţei copia deciziei emise la 03 iulie 2014 (f.d.60). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat la 10 septembrie 2014, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată decizia instanţei de apel de către recurentă. În motivarea recursului Paralunga Lidia a indicat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constate şi elucidate pe deplin, concluziile instanţei de apel, expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 30 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs depusă, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 2 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Paralunga Lidia, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Paralunga Lidia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Paralunga Lidia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3