3ra-1140/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – I. Sandu dosarul nr. 3ra-1140/13 instanţa de apel – M. Antonov, Gr. Druguş, E. Secrieru DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Andrieş Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrieş Ion împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 29 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 30 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiune a fost respinsă, c o n s t a t ă La 05 iulie 2012 Andrieş Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2012, i-a fost aplicată amendă în baza art. 263 alin. (3) Cod Fiscal în mărime de 30000 lei pentru faptul înstrăinării bunurilor sechestrate. Consideră decizia nominalizată ilegală, invocînd în acest sens că prin ordonanţa Procuraturii Căuşeni din 03 august 2011, a fost dispusă încetarea urmării penale în privinţa sa, care a fost intentată în baza art. 251 Cod penal, pentru faptul utilizării bunurilor sechestrate, care i-au fost încredinţate spre păstrare, cu liberarea de răspundere penală şi atragere la răspundere contravenţională în baza art. 55 CP, fiindu- i aplicat amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale, echivalentul a 1000 lei.

Susţine că pentru una şi aceeaşi faptă a fost pedepsit de două ori, fapt ce implică în speţă, drept temei de anulare a deciziei organului fiscal. Solicită, Andrieş Ion, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2012. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 30 noiembrie 2012, a fost admisă acţiunea şi anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2012 „asupra rezultatelor controlului faptic efectuat la SRL „La Vîzdoagă”, cod fiscal 1003608150572, cu privire la aplicarea sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 30000 lei în baza art. 263, alin. (3) Cod Fiscal, ca ilegală şi emisă contrar prevederilor legale.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 29 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. La 29 martie 2013, Andrieş Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o una ilegală şi neîntemeiată. În susţinerea poziţiei sale invocă că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2009 i-a fost aplicată amendă în mărime de 30000 lei.

Susţine că pentru una şi aceeaşi faptă a fost pedepsit de două ori, or, prin ordonanţa Procuraturii r. Căuşeni din 03 august 2011, a fost dispusă încetarea urmării penale în privinţa sa, fiind învinuit de art. 251 CP, pentru faptul utilizării bunurilor sechestrate, care i-au fost încredinţate spre păstrare, cu liberarea de răspundere penală şi atragere la răspundere contravenţională în baza art. 55 CP, fiindu-i aplicat amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale, echivalentul a 1000 lei. La fel invocă că în dispozitivul deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2009, nici nu este indicat în privinţa cui este aplicată amendă, în privinţa sa, ca persoană fizică, sau SRL ,,La Vîzdoagă” ca persoană juridică.

Afirmă că instanţa de apel la emiterii deciziei a ţinut cont numai de probele prezentate de către intimat şi nu s-a expus asupra legalităţii deciziei contestate. Insistă că, pentru justa soluţionarea a litigiului în cauză, este determinarea persoanei în privinţa căreia este aplicată sancţiunea prin decizia contestată, or, dânsul, în calitate de persoană fizică, a fost atras la răspundere penală, iar atragerea repetată la răspundere implică încălcarea prevederilor art. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care statuează ,,nos bin in idem”. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul, de a menţine decizia instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni, Andrieş Ion a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe 2 raionul Căuşeni nr. 609 din 22 mai 2009 cu privire la aplicarea sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 30000 lei în baza art. 263, alin. (3) Cod Fiscal.

Fiind investită cu examinarea pricinii de faţă, având ca obiect contestarea actului administrativ, prima instanţa a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, drept temei reţinând că art. 249 alin. (2) lit. a) Cod Fiscal, potrivit căruia în cazul în care există circumstanţe, prevăzute de prezentul cod, ce exclud sau absolvă de răspundere pentru săvârşirea încălcării fiscale şi nu există sume ale impozitului, taxei sau majorării de întârziere (penalităţii) necesare pentru a fi încasate conform legislaţiei fiscale se pronunţă o decizie privind clasarea cazului de încălcare fiscală. Judecând apelul declarat de către Inspectoratul de Stat pe r. Căuşeni, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, dispunând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la respingerea acţiunii lui Ion Andrieş. Astfel, pe marginea probelor administrate la materialele cauzei, se constată că Andrieş Ion este cofondatorul şi conducătorul SRL „La Vîzdoagă”, situată în s. Ciufleşti, r-1 Căuşeni, cod/fiscal 1003608150572, genul de activitate ţinând de domeniul agriculturii.

Tot actele cauzei denotă că pentru anul 2010 SRL „La Vizdoagă” a acumulat restanţe faţă de bugetul public naţional în mărime de 30000 lei. Drept urmare, prin hotărârea Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Căuşeni AH nr. 0089432 ,,Cu privire la executarea silită a obligaţiunii fiscale a contribuabilului” în vederea încasării restanţei la impozitul funciar, s-a decis aplicarea sechestrului pe roada anului 2010, iar, prin actul de sechestru nr. 0006458 din 11 august 2010 a fost aplicat sechestru asupra a 20 tone de grâu, estimat la preţul de 30000 lei, care a fost lăsat la păstrare conducătorului SRL ,,La Vîzdoagă”- Andrieş Ion.

Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze că actul de sechestru nominalizat n-a fost contestat, totodată, Andrieş Ion, nu s-a conformat acestuia şi în luna noiembrie 2010 a utilizat grâul sechestrat la însămînţarea terenurilor agricole, fapt care a fost constatat în urma controlului la faţa locului din 22 februarie 2011, prin actul nr. 1- 511733. În acest context este de remarcat că, pentru înstrăinarea producţiei sechestrate împotriva lui Andrieş Ion a fost intentat un proces penal, iar prin ordonanţa Procuraturii Căuşeni din 03 august 2011 a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa lui Andrieş Ion, învinuit de comiterea crimei prevăzute de art. 251 Cod penal, pe faptul utilizării bunurilor sechestrate, care i-au fost încredinţate spre păstrare, cu liberare de răspundere penală şi atragerea la răspundere contravenţională în baza art. 55 Coc penal, cu aplicarea unei amenzi în mărime de 50 unităţi convenţionale, echivalent a 1000 lei, amenda fiind integral achitată.

Astfel, instanţa de recurs conchide că ordonanţa mai sus indicată a servit temei pentru intentarea procesului de atragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, soldată cu emiterea Deciziei nr. 609 din 22 mai 2012 cu privire la aplicarea 3 sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 30000 lei în baza art. 263 al (3) Cod fiscal. La fel din actele cauzei rezult că, Andrieş Ion a depus contestaţie împotriva deciziei nr. 609, iar prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Căuşeni nr. 729 din 19 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind menţinută decizia iniţială.

Reieşind din constatările descrise, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia instanţiei de apel precum că prin decizia contestată Andrieş Ion nu a fost sancţionat dublu pentru una şi aceiaşi încălcare, după cum insistă ultimul, or, din textul actului administrativ contestat rezultă că amenda fiscală a fost aplicată agentului economic, şi anume SRL „La Vizdoagă”, iar prin ordonanţa procurorului în Procuratura Căuşeni din 03 august 2011, în urma încetării urmării penale, amenda d 50 unităţi convenţionale a fost aplicată anume lui Andrieş Ion, ca persona fizică. În acest sens, instanţa consideră oportun de a reitera prevederile art. 232-233 din Codul fiscal, potrivit cărora sunt pasibile de răspundere pentru încălcarea fiscală atât contribuabilul - persoana juridică, cât şi conducătorul - persoana fizică.

Tragerea la răspundere pentru încălcarea fiscală a contribuabilului nu exonerează persoana cu funcţie de răspundere a acestuia, dacă există temeiurile respective, dacă există răspundere administrativă, penală sau altă răspundere prevăzută de legislaţie. Instanţa de recurs susţine poziţia expusă de către instanţa de apel precum că concluziile primei instanţe cu privire la lipsa datoriilor la impozit, taxe, majorări de întârziere (penalităţi) şi/sau amenzi necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale, nu corespund circumstanţelor cauzei, ele fiind lipsite de suport probatoriu şi având caracter declarativ, iar aplicarea prevederilor art. 240 lit. c), art. 247 şi art. 249 al.(2) lit. a) Codul fiscal la pricina de faţă este eronată şi nejustificată.

Or, în cadrul examinării pricinii nu au fost prezentate asemenea probe, prin care să se confirme lipsa datoriilor la impozite, taxe şi alte încasări fiscale, drept motiv pentru care este neîntemeiată aplicarea în speţă a prevederilor indicate mai sus.

Contrar acestei teze, în cadrul examinării pricinii în ordine de apel, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni a prezentat materiale prin care confirmă că la finele anului 2010 FAPC „La Vizdoagă” SRL a admis restanţe în valoare de 50319,59 lei, la finele anului 2011- restanţe în valoare de 7036,19 lei, iar la data de 22 mai 2012 suma restanţelor echivalează cu 45233,32 lei (f.d 25 - 27). În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs apreciază drept întemeiată opinia instanţei de apel cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiată, or, decizia contestată vizează SRL ,,La Vizdoagă”, pe când Andrieş Ion a depus acţiunea în nume propriu, neprezentând probe care ar confirma că acţionează în numele persoanei juridice a cărui cofondator este acesta.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că în decizia contestată nu este indicat persoană în privinţa căreia se aplică amenda, or, în partea introductivă a deciziei este indicat că este emisă asupra rezultatelor controlului faptic efectuat la SRL ,,La Vizdoagă”. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile recurentului cu privire la faptul că instanţa de apel a dat o apreciere incompletă circumstanţelor de fapt care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, fapt care a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material şi la pronunţarea unei hotărâri ilegale, deoarece acestea sunt declarative şi se combat prin constatările relatate.

4 În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Andrieş Ion. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 29 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrieş Ion împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Căuşeni cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva . 5