2ra-3222/14 — Recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ și radierea vizei de domiciliu

Dosarul nr. 2ra-3222/14 prima instanţă - L.Holeviţcaia instanţa de apel - L.Bulgac, N. Craiu, M.Guzun, ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Popa Ala în interesele recurentului Dogari Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dogari Vasile împotriva lui Dogari Igor şi Dogari Ion cu privire la decăderea din dreptul la folosirea spaţiului locativ şi radierea vizei de domiciliu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dogari Vasile, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 februarie 2014, c o n s t a t ă ; La 05 iulie 2013, Dogari Vasile s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Dogari Igor şi Dogari Ion, în care a solicitat decăderea ultimilor din dreptul la folosirea spaţiul locativ din apartamentul nr.4 din str. Doina, 114, mun. Chişinău şi radierea vizei de domiciliu. În motivarea pretenţiilor înaintate s-a menţionat că, la 02 iunie 1997, Dogari Vasile împreună cu familia soţia Dogari Raisa şi copiii Dogari Ion şi Dogari Igor, s-au instalat cu traiul în apartamentul nr.4, din str. Doina 114, mun. Chişinău, chiriaşul principal al locuinţei fiind Dogari Vasile. Ulterior, în anul 2002, Dogari Raisa a plecat peste hotarele ţării.

Din anul 2005 şi fii Dogari Igor şi Dogari Ion au plecat peste hotarele Republicii Moldova, instalîndu-se cu traiul permanent împreună cu mama lor Dogari Raisa. În anul 2007 soţii au divorţat. Susţine că, din anul 2005 în apartamentul a locuit şi locuieşte doar Dogari Vasile, care achită toate serviciile comunale, are grijă de apartament ca un bun proprietar, iar la momentul actual nu are nici o legătură cu fii săi şi nici nu cunoaşte domiciliul de facto al acestora. Membrii familiei chiriaşului lipsesc de la domiciliu 1 deja o perioadă mai mare de 8 ani. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 februarie 2014 acţiunea înaintată de Dogari Vasile a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, s-a respins apelul declarat de Dogari Vasile, şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 iulie 2014. La 02 septembrie 2014, Dogari Vasile a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Dogari Vasile să fie admise. Recurentul în motivarea recursului a invocat că, instanţele investite cu judecarea fondului au încălcat normele de drept material. La baza concluziei fiind puse fapte notorii, dar nu prevederile legale. Susţine că, intimaţii plecînd din locuinţa în care au viza de domiciliu nu şi-au rezervat spaţiul de locuit în modul prevăzut de legislaţia în vigoare. Fii lui Dogari Vasile cînd se întorc de peste hotare vin în Republica Moldova, dar nu în locuinţa în care locuieşte Dogari Vasile, ultimii nu au mai fost la domiciliul lor de drept deja de cîţiva ani.

Invocă că decizia instanţei de apel este nelegală şi pasibilă casării. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 02 septembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Popa Ala în interesele recurentului Dogari Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează 2 asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Popa Ala în interesele recurentului Dogari Vasile ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Popa Ala în interesele recurentului Dogari Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3