2ra-1801/17 — Recunoasterea dreptului pierdut la spatiul locativ, radierea vizei de resedinta

Dosarul nr. 2ra–1801/17

Instanța de fond: V.Boico

Instanța de apel: A. Panov, M. Anton, Vl. Clima

Î N C H E I E R E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Antoci Vasile,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Antoci Vasile către Antoci Vitalie, Antoci Valentina, Antoci Anastasia și Antoci

Natalia, intervenient accesoriu IMGFL - 14, cu privire la pierderea dreptului la

spațiul locativ și radierea vizei de domiciliu,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Antoci Natalia prin intermediul avocatului

Gavrilova Svetlana, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19

mai 2015 și încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 septembrie

2015 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 02 martie 2015, reclamantul Antoci Vasile s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Antoci Vitalie, Antoci Valentina, Antoci Anastasia și

Antoci Natalia, solicitând de a-i recunoaște pe Antoci Vitalie, Antoci Valentina,

Antoci Natalia și Antoci Anastasia, drept persoane care au pierdut dreptul de

folosință a spațiului locativ în apartamentul situat pe str. XXXX, mun. Chișinău, cu

radierea vizei de domiciliu a lui Antoci Vitalie, Antoci Valentina, Antoci Natalia și

Antoci Anastasia din apartamentul situat pe str. XXXX, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că la data de 02.08.1989 conform

ordinului de repartiție nr. 000644, i-a fost repartizat apartamentul nr.X unde în

prezent și locuiește de unul singur. Conform extrasului din fișa de locuințe nr.

82374 din 16.01.2013 în apartamentul sus menționat au viza de reședință: Antoci

Vasile înscris cu viza de reședință în 1989; Antoci Vitali înscris cu viza de

reședință în 1995; Antoci Anastasia înscrisă cu viza de reședință în 2003; Antoci

Natalia înscrisă cu viza de reședință în 2005 și Antoci Valentina înscris cu viza de

reședință în 2005.

În acest context menționează reclamantul că Antoci Vitalie este fiul său,

Antoci Anastasia este fiica sa, Antoci Natalia este fosta sa soție și Antoci Valentina

este fiica lui Antoci Natalia.

Totodată indică reclamantul, că din situația descrisă se poate deduce că

locatar real ai apartamentului este doar el, care plătește serviciile comunale și își

onorifică pe deplin îndatoririle de menținere, păstrare în bune condiții și amenajare

a fondului locativ conform art. 58, 146, 148 al Codului cu privire la locuințe.

Din momentul înscrierii în apartament pârâții nu au achitat careva servicii

comunale și au lipsit mai mult de 6 luni din apartament, neprezentându-se și

neschimbând viza de reședință.

În opinia reclamantului, potrivit art. 63 al Codului cu privire la locuințe pârâții

Antoci Vitali și Antoci Valentina, nu au întrunit careva condiții pentru a li se păstra

dreptul de folosință a spațiului locativ, aceștia lipsind nemotivat mai mult de șase

luni, iar temeiuri de prelungire a chiriei și a vizei de reședință nu există.

A mai indicat reclamantul, că din datele deținute, Antoci Vitalie la moment

este plecat peste hotarele R.M. și anume în România, iar în privința lui Antoci

Valentina nu sunt deținute careva date privitor la aflarea acesteia atât în țară cât și

în afara ei, iar pârâții îi creează impedimente în privatizarea apartamentului de

către reclamant și în plata serviciilor comunale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 19 mai 2015, a fost

admisă acțiunea, dispunându-se de a fi recunoscut pierdut dreptul lui Antoci

Vitalie, Antoci Valentina, Antoci Anastasia, Antoci Natalia, la folosirea spațiului

locativ - apartamentul X, bloc locativ nr. XX situat pe str. XXXX, mun. Chișinău.

S-a radiat viza de domiciliu a Antoci Vitalie, Antoci Valentina, Antoci Anastasia,

Antoci Natalia, din apartamentul X, bloc locativ nr. XX, situat pe str. XXXX, mun.

Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 24 septembrie 2015

a fost corectată greșeala din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 19 mai 2015, prin înlocuirea blocului locativ nr.”XX”, cu ”XX”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, a fost admisă cererea

de apel depusă de Antoci Natalia prin intermediul avocatului Gavrilova Svetlana,

casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 mai 2015 și

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 septembrie 2015 și

pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă.

La data de 31 iulie 2017, Antoci Vasile a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, solicitând casarea acesteia și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, Antoci Vasile a invocat că instanța de apel la

pronunțarea deciziei nu a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzei. La fel, recurentul a solicitat repunerea în

termenul de declarare a recursului pe motiv că actul contestat i-a fost comunicat cu

întîrziere.

Cu referire la solicitarea recurentului de repunere în termenul de declarare a

recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.

În conformitate cu art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire sau prin alte mijloace care să asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, iar conform art. 116

alin. (1) al aceleiași Legi, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul

de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Astfel, raportând normele legale citate supra la circumstanțele cauzei,

Colegiul atestă că dispozitivul deciziei recurate a fost pronunțat public la 13 aprilie

2017, însă decizia integrală a fost expediată părților la data de 25 aprilie 2017.

Deși, actul judecătoresc emis i-a fost expediat recurentului, la materialele

cauzei nu au fost anexate careva probe certe ce ar dovedi faptul recepționării

acestuia, ca urmare decizia recurată nu a fost comunicată în corespundere cu

prevederile legale, iar argumentele invocate în susținerea cererii de repunere în

termenul de declarare a recursului sunt admisibile, or pe plicul anexat la recurs este

indicată data de 02 iunie 2017.

În asemenea circumstanțe, Completul Colegiului ajunge la concluzia

temeiniciei cerinței recurentului și va considera declararea la data de 31 iulie 2017

a recursului împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, ca fiind

efectuată în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Antoci Vasile, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Antoci Vasile, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Antoci Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Antoci Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova