2ra-215/17 — recunoasterea dreptului pierdut asupra spatiului locativ, radierea vizei de resedinta

prima instanță: A. Spoială nr. 2ra-215/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

DECIZIE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță, Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Topor Petru, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată a lui Toporaș Rodica împotriva lui Topor Petru cu privire la

recunoașterea dreptului pierdut asupra spațiului locativ, radierea vizei de reședință și

evacuare fără acordarea unui alt spațiu locativ, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 05 octombrie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de avocatul

Iulian Cașu, în interesele lui Rodica Toporaș, și casată parțial hotărârea Judecătoriei

Ciocana municipiul Chișinău din 15 martie 2016

c o n s t a t ă

La 02 octombrie 2015 Toporaș Rodica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Topor Petru, intervenient Topor Maria cu privire la recunoașterea

dreptului pierdut asupra spațiului locativ, radierea vizei de reședință și evacuare fără

acordarea unui alt spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în temeiul procesului-verbal nr.

3 din 13 februarie 1990 al Comitetului executiv al Sovietului raional a fost decisă

repartizarea ap. 27 din bd. Mircea cel Bătrân 31/3 mun. Chișinău lui Topor Petru,

fiicei lui – Toporaș Rodica și soției - Eugenia Topor. Conform extrasului din fișa

locuinței nr. 452717 din 14 septembrie 2015, ultimii figurau ca locatari ai

apartamentului în cauză începând cu 18 aprilie 1990.

La 08 mai 1992 Topor Eugenia a fost radiată de la domiciliu în legătură cu

decesul ei, iar la 16 aprilie 1997 a fost luată la evidență pe adresa din bd. Mircea cel

Bătrân 31/3 ap. 27 mun. Chișinău Topor Maria, actuala soție a lui Petru Topor.

Indică că pârâții inițial își onorau obligația de întreținere și plată a serviciilor

comunale pentru apartamentul litigios, iar începând cu anul 2011 aceștia au încetat de

a mai efectua careva plăți, dar și locul de trai l-au părăsit, plecând peste hotarele țării.

În circumstanțele date reclamantei îi este dificil de a suporta de una singura

cheltuielile pentru întreținerea spațiului locativ, în special în cazul în care aceasta este

invalidă de gradul I și pensia de invaliditate este unica sursă de existență a acesteia.

Conform art. 60 Codul cu privire la locuințe, chiriașul este obligat să

plătească la timp chiria și plata pentru serviciile comunale.

Reclamanta consideră că refuzul pârâtului de a contribui la plata pentru

serviciile comunale și lipsa îndelungată a acestuia de la locul de trai se datorează nu

numai faptului că Topor Petru deseori pleacă peste hotarele țării, dar și din motivul că

acesta probabil locuiește cu intervenienta în imobilul din s. Dezghingea r-l Comrat,

primită de ultima în moștenire.

Prin prisma art. art. 63 și 94 Codul cu privire la locuințe, cere Toporaș Rodica

să-i fie recunoscut lui Topor Petru dreptul pierdut asupra ap. 27 din bd. Mircea cel

Bătrân 31/3 mun. Chișinău, radierea vizei de reședință a acestuia de pe adresa

indicată și evacuarea pârâtului din apartamentul dat fără acordarea unui alt spațiu

locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 martie 2016, a fost

respinsă integral acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, a fost admis

apelul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele lui Rodica Toporaș, casată

parțial hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 martie 2016 în partea

respingerii capătului de cerere privind recunoașterea pierderii dreptului la spațiul

locativ, cu pronunțarea în partea dată a unei noi hotărâri prin care a fost recunoscută

pierderea de către Petru Topor a dreptului la spațiu locativ în ap. 27 din bd. Mircea

cel Bătrân 31/3 mun. Chișinău. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 12 decembrie 2016 Topor Petru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, deoarece nu a

fost înștiințat legal, iar drept urmare nu a avut posibilitatea de a administra probe.

În motivarea recursului a indicat că, imobilul din litigiu se atribuie la fondul

de locuințe de stat, în care au fost înscriși cu viză de reședință – Topor Petru, Toporaș

Rodica (fiica recurentului) și Topor Maria (actuala soție a recurentului).

Susține că Toporaș Rodica este invalid de gradul I din copilărie cu necesități

speciale, care are nevoie de cheltuieli suplimentare. Pentru a putea realiza aceste

cheltuieli, recurentul a fost nevoit de a pleca peste hotarele țării. Indică că trimitea

bani de peste hotare pentru întreținerea apartamentului și a fiicei sale, iar când

revenea în țară era nevoit de a locui la casa soției lui din s. Dezghinjea r-l Comrat, la

insistențele lui Toporaș Rodica.

De nenumărate ori Topor Petru cerea fiicei să privatizeze apartamentul, însă

ultima făcea crize de nervi, refuza, iar uneori pleca și de acasă. Or, pe marginea

argumentelor date recurentul are mai multe probe, însă a fost în imposibilitate de a le

administra din cauza că nu a fost înștiințat legal despre examinarea litigiului dat.

Recent a aflat că prin hotărâre judecătorească și Topor Maria a fost recunoscută cu

dreptul pierdut asupra aceluiași apartament. În circumstanțele create, a înțeles care a

fost cauza refuzului intimatei de a privatiza imobilul, deoarece intenționa de a-l

privatiza doar pe numele său.

Toporaș Rodica a acționat cu rea-credință, deoarece nu a informat celelalte

părți despre litigiile inițiate de dânsa. Deși cunoștea locul aflării recurentului, nu i-a

transmis niciodată înștiințările instanței și nu l-a anunțat în vreun mod, deși acesta se

afla în țară de 2 luni.

În circumstanțele date, Topor Petru a fost privat de dreptul la apărare, de a

prezenta și administra probe în vederea infirmării pretențiilor invocate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și

a declarat recursul la 12 decembrie 2016 în termen, în cazul în care deși decizia

motivată a instanței de apel din 05 octombrie 2016 a fost expediată în adresa părților

la 10 noiembrie 2016, dovada de recepționare a acesteia la materialele cauzei lipsește

(f.d. 163).

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricinii spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 al. (3) lit. b) și al. (5) CPC, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată. Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în

considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

După cum s-a stabilit, Toporaș Rodica s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Topor Petru cu privire la recunoașterea dreptului pierdut a

acestuia asupra spațiului locativ, radierea vizei de reședință și evacuare fără acordarea

unui alt spațiu locativ, motivându-și acțiunea pe faptul că pârâtul a lipsit mai mult de

6 luni din ap. 27 din bd. Mircea cel Bătrân 31/3 mun. Chișinău și invocând temeiul de

drept prevăzut de art. 63 și 94 Codul cu privire la locuințe.

Cadrul procesual civil garantează egalitatea părților în drepturile procedurale,

care se asigură de către instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și

adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției

asupra circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie

defavorizată în raport cu cealaltă.

Potrivit principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale etc. și să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor

constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

Și contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și

ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-

și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

În conformitate cu art. 102 al. (1) și al. (6) CPC, instanța înștiințează prin

citație participanții la proces privitor la locul, data și ora ședinței de judecată. Citația

sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la

proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau

înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.

Având în vedere că reclamanta-intimat prin cererea de chemare în judecată

solicită recunoașterea dreptului pierdut asupra spațiului locativ și radierea vizei de

reședință a lui Topor Petru din ap. 27 din bd. Mircea cel Bătrân 31/3 mun. Chișinău,

pe motiv că acesta nu mai locuiește în imobilul dat, din motive necunoscute instanțele

inferioare, contrar prevederilor art. 102 al. (6) CPC, au transmis înștiințările pârâtului

la aceeași adresă, fără însă a întreprinde careva măsuri de înștiințare a lui Topor Petru

la locul aflării lui de facto. Or, chiar din conținutul acțiunii reiese că pârâtul Topor

Petru posibil ar locui în s. Dezghingea r-l Comrat, în casa pe care ar fi moștenit-o

soția acestuia - Topor Maria, intervenientă în pricina dată (f.d.6).

Deși art. 108 al. (1) CPC garantează citarea publică a pârâtului, instanța poate

dispune citarea acestuia prin publicitate doar în cazul în care locul de aflare a

pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că deși a făcut tot posibilul, nu

a reușit să afle domiciliul lui.

Colegiul atestă că instanțele au trimis mai multe înștiințări prin scrisoare

recomandată pârâtului-recurent pe adresa din mun. Chișinău bd. Mircea cel Bătrân

31/3 ap. 27, însă toate au fost restituite din cauza că acesta este plecat. În final,

pricina a fost examinată în lipsa lui Topor Petru, care a aflat despre examinarea

cauzei abia după pronunțarea deciziei instanței de apel, legalitatea căreia se contestă

prin prezentul recurs.

„Egalitatea armelor”, consfințită și prin art. 6 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului, consacră ideea potrivit căreia fiecare parte din proces trebuie să

aibă șanse egale de a-și prezenta cauza și că nimeni nu trebuie să beneficieze de un

avantaj substanțial asupra adevărului său. Părțile trebuie să aibă același acces la

consemnări și la celelalte documente ale cauzei, cel puțin atâta vreme cât acestea

joacă un rol în formarea opiniei instanței, fiecărei părți trebuie să i se dea posibilitatea

să combată argumentele invocate de cealaltă parte.

Or, în caz de încălcare a garanțiilor procedurale instituite pentru părțile în

proces, s-ar conferi un caracter formal contradictorialității dezbaterilor și ar crea, în

consecință, un dezechilibru al „armelor” procesuale.

În circumstanțele expuse, de vreme ce s-a constatat încălcarea normelor de

drept procedural, pricina fiind judecată în absența recurentului-pârât, Colegiul

consideră necesar de admite recursul în sensul formulat, de a casa decizia Curții de

Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța

de apel, deoarece instanța de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima

instanță doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a

normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) și f) CPC.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând

pricina, să emită o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Topor Petru.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Toporaș Rodica împotriva lui

Topor Petru cu privire la recunoașterea dreptului pierdut asupra spațiului locativ,

radierea vizei de reședință și evacuare fără acordarea unui alt spațiu locativ, cu

restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Iuliana Oprea

Ion Druță

Dumitru Mardari

Galina Stratulat