2ra-2653/13 — Constatarea pierderii dreptului de folosinţă asupra spaţiului locativ şi radierea vizei de reşedinţă

Instanţa de fond: N. Arabadji Dosarul nr. 2ra-2653/13 Instanţa de apel: D. Manole, N. Traiuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Grişin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Grişin împotriva Tatianei Grişina, intervenient accesoriu ÎMGFL-19, privind constatarea pierderii dreptului de folosinţă asupra spaţiului locativ şi radierea vizei de reşedinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 iunie 2012 şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 16 decembrie 2011, Vladimir Grişin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Grişina, intervenient accesoriu ÎMGFL-19, privind constatarea pierderii dreptului de folosinţă asupra spaţiului locativ şi radierea vizei de reşedinţă. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că este chiriaşul apartamentului nr. 22 situat în mun. Chişinău str. Matei Basarab 16/1, iar în temeiul ordinului de repartiţie a locuinţei nr. 039902 din 04 martie 1981, îşi are viza de reşedinţă pe adresa sus indicată. La fel, reclamantul a indicat că, persoana pe numele căreia a fost eliberat ordinul de repartiţie a locuinţei Postolachi Galina, la 23 iunie 1999, benevol şi-a radiat viza de reşedinţă, şi de facto la momentul de faţă nu are calitatea de chiriaş principal, din care cauză apar foarte multe probleme la întocmirea contractelor cu companiile care prestează servicii.

A mai indicat reclamantul că la moment, în apartamentul nr. 22, amplasat pe str. Matei Basarab 16/1, mun. Chişinău, îşi au viza de reşedinţă 4 persoane, iar pîrîta 1 şi-a pierdut dreptul de a se folosi de spaţiul locativ, deoarece nu locuieşte în acest apartament de mai mult de 10 ani. Menţionează reclamantul că lipsa pîrîtei de la locul de trai îi creează probleme la încheierea contractului de locaţiune pe numele altei persoane, iar unica soluţie ar fi radierea vizei de reşedinţă a pîrîtei din apartamentul nr. 22, amplasat pe str. Matei Basarab 16/1, mun. Chişinău. Susţine reclamantul că actualul domiciliu al pîrîtei nu-1 cunoaşte, iar din 2001, Grişin Tatiana nu locuieşte pe adresa indicată mai sus, iar viza de reşedinţă a persoanei care nu locuieşte în acest apartament, îi îngrădeşte dreptul reclamantului de folosinţă şi dispoziţie asupra bunului imobil.

Cere reclamantul constatarea pierderii dreptului de folosinţă a Tatianei Grişina asupra bunului imobil amplasat pe str. Matei Basarab 16/1 mim. Chişinău, ap. 22 şi radierea vizei de reşedinţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 iunie 2012, acţiunea a fost admisă şi a fost constatat faptul pierderii de către Grişina Tatiana, a.n. 07.07.1980, a dreptului de folosinţă asupra încăperii de locuit - apartamentului nr. 22 din str. Matei Basarab 16/1, mun. Chişinău, cu radierea vizei de reşedinţă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 05 octombrie 2012, Grişina Tatiana a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, cererea de apel declarată de către Grişina Tatiana a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond casată şi pronunţată o hotărîre nouă, prin care a acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 04 iunie 2013, Grişin Vladimir a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 09 aprilie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 07 mai 2013 (f.d. 81), iar cererea de recurs a fost depusă la 04 iunie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grişin Vladimir este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Grişin Vladimir împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Grişin Vladimir se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4