3ra-1396/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1396/14 prima instanţă: O. Melniciuc instanţa de apel: N. Budăi, A. Minciuna și M. Guzun ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas și Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunei Stăuceni, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Stilconstruct” privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 09 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2013 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunei Stăuceni, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Stilconstruct” privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 05 aprilie 2013, Consiliul comunei Stăuceni a adoptat decizia nr. 2/11 cu privire la stabilirea suprafeței terenului aferent construcției din str. Unirii, nr. 20/2 com. Stăuceni.

Indică Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul legalității actelor adoptate de către Consiliul comunei Stăuceni și a constatat că, decizia nr. 2/11 din 05 aprilie 2013 cu privire la stabilirea suprafeței ternului aferent construcției din str. Unirii nr. 20/2 a fost adoptată cu încălcarea legislației în vigoare. Susține Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că prin notificarea nr. 1304/OT4-460 din 08 mai 2013, a solicitat Consiliului comunei Stăuceni abrogarea deciziei vizate, însă ultimul nu a prezentat răspuns în termen legal.

Afirmă reclamantul că prin decizia Consiliului comunei Stăuceni nr. 2/11 din 05 aprilie 2013, a fost acceptată stabilirea suprafeței terenului aferent, folosit în procesul tehnologic al construcției din str. Unirii 20/2, constituită din perimetrul construcției în mărime de 0,24 ha și terenul adiacent construcției în mărime de 0,2766 ha, iar în total suprafața de 0,5166 ha, ce corespunde terenului cu nr. cadastral 3153216746. 1 Menționează Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că în clauza de emitere a deciziei nr. 2/11 din 05 aprilie 2013, drept temei al adoptării acesteia este indicat Regulamentul cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, iar potrivit pct. 4 alin. (2) din Regulamentul respectiv, prevederile acestuia nu se aplică terenurilor aferente caselor de locuit și bunurilor privatizate sau private amplasate în casele de locuit.

Indică reclamantul că conform datelor din Registrul bunurilor imobile construcția amplasată pe terenul 3153216746 este locativă.

În acțiune se mai indică că în temeiul contractului de arendă nr. 1 din 19 ianuarie 2011 încheiat între Primăria comunei Stăuceni și Societatea cu Răspundere Limitată „Stilconstruct”, precum și a procesului-verbal nr. 1 privind rezultatele licitării din 31 decembrie 2010, arendatorul a transmis în arendă terenul cu suprafața de 0,24 ha, nr. cadastral 3153216746. Susține Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că potrivit Actului de constatare pe teren din 05 decembrie 2012, ce a stat la baza adoptării deciziei Consiliului comunei Stăuceni nr. 2/11 din 05 aprilie 2013, planul cadastral nu corespunde cu amplasarea reală a sectorului de teren, aceasta datorîndu-se modificărilor hotarelor sectorului de teren cu acordul Primăriei comunei Stăuceni, în scopul exploatării construcției 01 (bloc locativ), construită conform autorizației de construcție nr. 13 din 10 mai 2012. Afirmă reclamantul că, autorizația de construcție nr. 13 a fost eliberată în condițiile în care construirea va fi executată în strictă corespundere cu proiectul elaborat și certificatul de urbanism nr. 02 din 19 ianuarie 2011. Menționează Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că conform datelor din certificatul de urbanism sus-indicat, aria terenului pe care urma să fie amplasată construcția este de 0,24 ha, astfel lucrările de construcție urmau a fi îndeplinite în limitele terenului arendat,

în baza contractului de arendă nr. 1 din 19 ianuarie 2011. Solicită Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei Consiliului comunei Stăuceni nr. 2/11 din 05 aprilie 2013 cu privire la stabilirea suprafeței terenului aferent construcției din str. Unirii 20/2 com. Stăuceni. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 octombrie 2013 acțiunea înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunei Stăuceni, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Stilconstruct” privind anularea deciziei nr. 2/11 din 05 aprilie 2013 a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. S-a anulat încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 septembrie 2013 privind suspendarea executării deciziei Consiliului con. Stăuceni nr. 2/11 din 05 aprilie 2013 (f.d. 40, 42-43). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014 apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost respins, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 octombrie 2014 (f.d. 165, 166-169). La 05 septembrie 2014, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat prin intermediul Poștei Moldovei a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 octombrie 2013, care a fost înregistrat în instanța de recurs la 08 septembrie 2014 solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotăririi primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

2 În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei nu este indicată data expedierii de către Curtea de Apel Chişinău în adresa părţilor a deciziei emise la 19 iunie 2014 (f.d. 170), iar în cererea de recurs Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat că a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel la data de 07 iulie 2014. Astfel recursul declarat la 05 septembrie 2014, se consideră depus în termen. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 19 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu 3 conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 4