3ra-210/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-210/14 prima instanţă: Iu. Potînga instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc şi E. Fistican ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunal Stăuceni, intervenient accesoriu Olga Opra, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 martie 2013, c o n s t a t ă: La 10 mai 2012, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Stăuceni, intervenient accesoriu Olga Opra, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la examinarea sesizării nr. 389 din 18 ianuarie 2010, parvenite de la Procuratura sectorului Rîşcani municipiul Chişinău a constatat că pct. 2 al deciziei Consiliului comunal Stăuceni nr.5/3 din 30 aprilie 2008 „cu privire la transmiterea în proprietate a terenurilor aferente caselor locative individuale şi construcţiilor privatizate” contravine prevederilor legale. În baza pct. 2 al deciziei sus menţionate a fost acceptată privatizarea de către Olga Opra a lotului aferent construcţiei private, prin contract de vînzare- cumpărare la preţ normativ a terenului public amplasat în str. A. Mateevici, 9, comuna Stăuceni, cu suprafaţa de 0,113 ha. Potrivit materialelor anexate la decizia respectivă, rezultă că terenul din str. A. Mateevici, 9, comuna Stăuceni nu putea fi vîndut ca teren aferent, 1 deoarece pe lotul dat nu a fost înregistrat careva imobil cu drept de proprietate după Olga Opra.

Astfel, menţionează reprezentantul reclamantului că, reieşind din datele din Registrul bunurilor imobile , terenul public înstrăinat suplimentar din str. A. Mateevici, 9, comuna Stăuceni, cu suprafaţa de 0,113 ha este bun imobil separat. Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat solicită repunerea în termen pe motiv că la 03 mai 2010 Oficiul Teritorial Chişinău a înaintat Judecătoriei Chişinău municipiul Chişinău acţiunea privind anularea deciziei nr. 5/3 din 30 aprilie 2010, iar prin încheierea din 15 octombrie 2010, respectiva acţiune a fost scoasă de pe rol. Epuizînd toate căile de atac, Oficiul teritorial Chişinău a înaintat o nouă cerere de chemare în judecată cu acelaşi obiect.

Solicită, reclamantul, admiterea cererii de chemare în judecată, repunerea în termen şi anularea pct. 2 din decizia Consiliului comunal Stăuceni nr. 5/3 din 30 aprilie 2008. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 martie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 01 martie 2013. La 20 august 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 15 iulie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 11 iunie 2013 (f. d. 60). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Din cererea de recurs rezultă că reprezentantul recurentul a luat cunoştinţă cu decizia contestată la 19 iulie 2013. Astfel, recursul declarat la 20 august 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea 2 despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 20 ianuarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Consiliului comunal Stăuceni, Olga Opra cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, nicio parte nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin 3 care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4