3ra-1606/13 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1606/13 Judecător: S.Bleşceaga Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Nogai, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul comunal Stăuceni privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 26 iulie 2011, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Stăuceni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 02.03.2011, Consiliul com. Stăuceni a adoptat decizia nr.2/14 „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale”, iar prin decizia nr.3/6 din 23.03.2011 a operat modificări la Regulamentul menţionat. Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a efectuat controlul, sub aspectul legalităţii, a deciziilor şi a constatat că actele administrative vizate contravin legislaţiei în vigoare. La 20.05.2011 Oficiul a înaintat Consiliului com. Stăuceni notificarea nr. 174 -S/11, prin care a solicitat abrogarea deciziilor menţionate. Consiliul com.

Stăuceni nu a examinat notificarea Oficiului Teritorial Chişinău şi nu a prezentat răspuns în termenele stabilite de lege. Consideră că decizia nr.2/14 „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale”, modificată prin decizia Consiliului nr.3/6 din 23.03.2011 contravine prevederilor legale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07.11.2012, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată. A fost anulată decizia Consiliului com. Stăuceni nr. 2/14 din 02 martie 2011 „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com.

Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale”, decizia nr. 3/6 din 23 martie 2011 „Cu privire al efectuarea unor modificări în Regulamentul cu privire la 1 atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale” aprobat prin decizia nr. 2/14 din 02.03.2011”, şi decizia nr. 3/8 din 16.03.2012 „Cu privire la efectuarea modificărilor în decizia nr. 2/14 din 02.03.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr. 3/6 din 23.03.2011”. La 24.01.2013, Consiliul com. Stăuceni a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În legătură cu modificările operate în Codul de procedură civilă, în vigoare din 01.12.2012, instanţa de apel a menţionat că prezentei proceduri urmează a-i fi aplicate regulile prevăzute la examinarea apelului. În motivarea cererii de apel a fost indicat că, soluţia instanţei de fond vine în contradicţie cu materialele cauzei, or instanţa s-a referit îndeosebi la faptul că regulamentul nu prevedea modul de ţinere a registrelor. Astfel, indică apelantul că în pct.4 din Regulament prevede expres că cererile se înregistrează în Registrul de intrare a Primăriei.

Ca un compartiment al lucrărilor de secretariat, ţinerea Registrului, înregistrarea cererilor şi examinarea lor se efectuează în strictă concordanţă cu prevederile Legii nr.190 din 19.07.1994 cu privire la petiţionare, cu Instrucţiunea privind ţinerea lucrărilor de secretariat referitoare la petiţiile persoanelor fizice şi juridice, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor Republicii Moldova, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.208 din 31.03.1995, precum şi cu Regulile de întocmire a documentelor organizatorice şi de dispoziţie şi de instrucţiuni-tip cu privire la ţinerea lucrărilor de secretariat în organele administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.618 din 05.10.1993.

La fel, a considerat nefondată şi concluzia instanţei asupra ilegalităţii deciziilor de aprobare şi modificare a Regulamentului, fiindcă nu include desemnarea unei persoane responsabile pentru ţinerea Registrului, contravenind Instrucţiunii privind ţinerea lucrărilor de secretariat referitoare la petiţiile persoanelor fizice, organizaţiilor legal constituite, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor Republicii Moldova (pct.3), aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.208 din 31.03.1995, care stabileşte că evidenţa, înregistrarea, examinarea petiţiilor, efectuarea controlului asupra soluţionării şi păstrării petiţiilor, organizarea audienţei petiţionarilor în organe sînt puse în sarcina cancelariei, subdiviziunilor interioare, secretarului sau persoanei desemnate pentru aceasta.

A indicat apelantul că Regulamentului, adus deja în strictă concordanţă cu rigorile înaintate de către reclamant, doar în temeiul unor motive pur formale, nefiind argumentată neconcordanţa Deciziilor la vre-o lege concretă. Mai indică faptul că prin decizia nr.3/8 din 16.03.2012 a fost examinată notificarea reclamantului, fiind admise obiecţiile înaintate şi, potrivit legislaţiei, nu putea constitui obiectul litigiului. Altă decizie - nr.5/8 din 26.06.2012, care la fel a fost emisă în rezultatul reexaminării notificării reclamantului, a fost recunoscută de către acesta drept legală, nefiind contestată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, a fost admis apelul declarat de Consiliul com.

Stăuceni, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 noiembrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă, prin care: 2 S-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul com. Stăuceni în partea privind anularea deciziei Consiliului com. Stăuceni nr. 3/8 din 16.03.2012 „Cu privire la efectuarea modificărilor în decizia nr. 2/14 din 02.03.2011 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr. 3/6 din 23.03.2011”. A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul com.

Stăuceni în partea privind anularea deciziei nr. 2/14 din 02 martie 2011 „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul corn. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale”, şi a deciziei nr. 3/6 din 23 martie 2011 „Cu privire al efectuarea unor modificări în regulamentul cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul corn. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale” aprobat prin decizia nr. 2/14 din 02 martie 2011”. Pentru a hotărî astfel în partea scoaterii de pe rol a cererii de chemare în judecată, instanţa de apel a conchis, prin prisma art. 267 lit. a) CPC, că reclamantul, concretizîndu-şi pretenţiile, a solicitat şi anularea deciziei nr.3/8 din 16 martie 2012 „Cu privire la efectuarea modificărilor în decizia nr.2/14 din 02.03.201 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com.

Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr.3/6 din 23.03.2011”. La 20.05.2011, reclamantul a iniţiat procedura prealabilă, contestînd decizia Consiliului com. Stăuceni nr.2/14 din 02.03.2011 şi decizia Consiliului com. Stăuceni nr.3/6 din 23 martie 2011, însă Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nu a contestat cu cerere prealabilă şi decizia nr.3/8 din 16 martie 2012 „Cu privire la efectuarea modificărilor în decizia nr.2/14 din 02.03.201 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr.3/6 din 23.03.2011”, astfel, nefiind respectată procedura prealabilă obligatorie pentru soluţionarea litigiului pe calea extrajudiciară.

Referitor la soluţia în partea respingerii cererii de chemare în judecată, instanţa de apel a statuat următoarele. Pe parcursul examinării pricinii, de către Consiliul com. Stăuceni, prin decizia nr. 3/8 din 16 martie 2012 şi decizia nr. 5/8 din 26 iunie 2012 au fost operate modificări în decizia nr. 2/14 din 02 martie 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr. 3/6 din 23 martie 2011, iar în virtutea faptului că în privinţa cerinţei de anulare a deciziei Consiliului com.

Stăuceni nr. 3/8 din 16 martie 2012, instanţa de apel a dispus scoaterea de pe rol a cererii, fapt ce atrage după sine consideraţiunea că respectivul act nu este contestat, precum şi ţinînd cont de faptul că prin decizia nr. 5/8 din 26 iunie 2012 au fost operate modificări în decizia nr. 2/14 din 02 martie 2011 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale modificată prin decizia nr. 3/6 din 23 martie 2011, se reliefează faptul că notificarea şi pretenţiile Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat au fost satisfăcute, iar decizia prin care a fost aprobat Regulamentul a fost adus în concordanţă cu prevederile legale invocate de către reclamant.

La fel, instanţa de 3 apel a reţinut că aducerea actelor contestate, cu referire la Regulamentul cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilanul com. Stăuceni pentru construcţia caselor de locuit individuale, în concordanţă cu notificarea depusă de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat, a fost stabilit inclusiv de către instanţa de fond şi recunoscut de către reclamant. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 17.06.2013, Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie Curţii de Apel Chişinău din 16.04.2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că, prin decizia nr. 3/8 din 16.03.2012, de fapt intimatul a dat răspuns la notificarea înaintată iniţial şi deoarece la momentul adoptării acesteia, acţiunea Oficiului se afla pe rol, acesta şi- a concretizat pretenţiile reieşind din răspunsul cuprins în decizia nr. 3/8 din 16.03.2012 şi nu mai necesita de notificat şi această decizie. Referitor la soluţia în partea respingerii cererii de chemare în judecată, recurentul a indicat că instanţa de apel nu a dat apreciere tuturor pretenţiilor înaintate, precum şi nu a luat în consideraţie că modificările au fost operate peste un an de la adoptarea deciziei iniţiale, timp în care Regulamentul a fost în vigoare.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au fost constatate circumstanţele cauzei şi au apreciat înscrisurile probatoare. În viziunea recurentului, decizia nr. 3/8 din 16.03.2012 nu mai necesita a fi notificată, deoarece aceasta este un răspuns la notificarea înaintată iniţial. La fel a menţionat că modificările au fost operate peste un an de la adoptarea deciziei iniţiale, timp în care Regulamentul a fost în vigoare.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 4 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul comunal Stăuceni privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5