3ra-1402/14 — Anularea ordinului de concediere si încasarea salariului

Dosarul nr.3ra-1402/14 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol și A. Gavrilița ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Cobeț Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cobeț Iurii împotriva Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova privind anularea ordinului de concediere nr. 68p din 08 mai 2013 și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cobeț Iurii cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 13 august 2013, Cobeț Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova privind anularea ordinului de concediere nr. 68p din 08 mai 2013 și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu. În motivarea acţiunii Cobeț Iurii a indicat că, la 08 mai 2013 în temeiul ordinului Şefului Direcţiei Resurse Umane a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne nr. 68, reclamantul a fost concediat din funcţia de gardian public al Departamentului de pază nr. 1 al Direcţiei reacţionare operativă şi pază fizică Chişinău.

Indică Cobeț Iurii că ordinul de concediere sus-indicat a fost a avut ca temei necorespunderea funcţiei exercitate de către reclamant ca urmare a calificării insufuciente. Menționează reclamantul că nu este de acord cu ordinul de concediere nr. 68 din 08 mai 2013, pe motiv că este emis cu încălcarea gravă a legislaţiei. Susţine Cobeț Iurii că la 12 aprilie 2013 a fost telefonat de către superiorul său, anunţîndu-l că urmează să se prezinte la direcţia generală în uniformă sportivă. Afirmă reclamantul că, ulterior a fost chemat în cabinetul directorului adjunct al Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne fiind întrebat despre activitatea pe care o exercită şi cît timp v-a mai activa în funcţia dată, la care Cobeț Iurii a menţionat că doreşte să activeze pînă în luna noiembrie, după care va depune cerere de demisie.

1 Menţionează Cobeț Iurii că, de către administraţia Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” i-a fost comunicat că activitatea este la un nivel jos, din care considerent nu mai poate ocupa funcţia pe care o deţine. Indică reclamantul că în perioada de pînă la 24 aprilie 2013 i-a fost înmînat contra semnătură actul său de atestare din 12 aprilie 2013, care însă nu conţine semnăturile membrilor comisiei de atestare, din care motiv acesta este ilegal și ca rezultat neavînd putere juridică.

Remarcă Cobeț Iurii că, în vara anului 2012 a trecut atestarea împreună cu întreg personalul batalionului nr. 1. Susţine reclamantul că conform Regulamentului privind modul de atestare a angajaţilor Întreprinderii de Stat „Servicii Pază”, testările se organizează o dată la 5 ani, iar membrii comisiei pentru testarea personalului au fost aleşi ilegal de către conducătorul unităţii şi nu de către directorul general aşa cum este indicat în ordinul de formare a comisiei pentru atestarea lucrătorilor, nr. 14 din 22 ianuarie 2013, precum şi în regulamentul sus-indicat. Afirmă Cobeț Iurii că la 15 mai 2013 a fost telefonat de către reprezentanţii secţiei resurse umane a batalionului care l-au anunţat despre existenţa ordinului de concediere şi despre necesitatea prezentării sale în vederea eliberării carnetului de muncă şi copia ordinului de concediere.

Menţionează Cobeț Iurii că la 27 aprilie 2013, cererea sa de concediu a fost semnată fiindu-i acordat şi ajutor material. În opinia reclamantului concedierea sa contravine prevederilor Codului Muncii al Republicii Moldova, conform cărora angajatorul este obligat să-l anunţe pe angajat despre concedierea sa cu o lună înainte, iar suma plăţilor pentru concedierea sa, Cobeț Iurii urma să le primească în ziua concedierii, adică la 14 mai 2013, dar le-a primit la 03 iulie 2013. Indică Cobeț Iurii că în cadrul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a activat timp de 11 ani, pe parcursul cărora a primit mai multe premii şi distincţii. Remarcă reclamantul că în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, dînsul a expediat o scrisoare în adresa Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu solicitare de a-i fi acordată întrevedere, la care nu a primit nici un răspuns.

Consideră Cobeț Iurii că ordinul său de concediere nr. 68 p din 08 mai 2013 este emis cu încălcarea gravă a legislaţiei muncii şi a Constituţiei Republicii Moldova. Solicită reclamantul Cobeț Iurii anularea ordinului de concediere nr. 68 p din 08 mai 2013 emis de către Întreprinderea de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului restant pentru absenţa forţată de la serviciu, a altor plăţi salariale şi a echivalentului pentru uniformă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă (f.d. 84, 88-90). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, apelul declarat de Cobeț Iurii a fost respins, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 ianuarie 2014 (f.d. 112, 113-119). La 25 august 2014, Cobeț Iurii a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014. Din cererea de recurs rezultă că, Cobeț Iurii nu este de acord cu hotărîrile instanțelor inferioare și fără a invoca vreun temei de declarare a recursului, a solicitat examinarea obiectivă a cauzei, cu participarea părților în ședință publică. 2 În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 27 iunie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei emise la 10 iunie 2014 (f. d. 120). La materialele cauzei nu a fost anexată dovada recepţionării de către părți a deciziei motivate a instanţei de apel.

Astfel Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 25 august 2014 este depus în termen. În motivarea recursului Cobeț Iurii a invocat că instanţa de apel a examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural şi în concluzie a fost emisă o decizie ilegală. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Cobeț Iurii, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 19 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 29 septembrie 2014 intimatul, a depus referinţă, solicitând declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Cobeț Iurii în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 3 În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cîtşi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cobeț Iurii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Cobeț Iurii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 4 Dosarul nr.3ra-1402/14 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol și A. Gavrilița ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Cobeț Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cobeț Iurii împotriva Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova privind anularea ordinului de concediere nr. 68p din 08 mai 2013 și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cobeț Iurii cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 13 august 2013, Cobeț Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova privind anularea ordinului de concediere nr. 68p din 08 mai 2013 și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu. În motivarea acţiunii Cobeț Iurii a indicat că, la 08 mai 2013 în temeiul ordinului Şefului Direcţiei Resurse Umane a Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne nr. 68, reclamantul a fost concediat din funcţia de gardian public al Departamentului de pază nr. 1 al Direcţiei reacţionare operativă şi pază fizică Chişinău.

Indică Cobeț Iurii că ordinul de concediere sus-indicat a fost a avut ca temei necorespunderea funcţiei exercitate de către reclamant ca urmare a calificării insufuciente. Menționează reclamantul că nu este de acord cu ordinul de concediere nr. 68 din 08 mai 2013, pe motiv că este emis cu încălcarea gravă a legislaţiei. Susţine Cobeț Iurii că la 12 aprilie 2013 a fost telefonat de către superiorul său, anunţîndu-l că urmează să se prezinte la direcţia generală în uniformă sportivă. Afirmă reclamantul că, ulterior a fost chemat în cabinetul directorului adjunct al Întreprinderii de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne fiind întrebat despre activitatea pe care o exercită şi cît timp v-a mai activa în funcţia dată, la care 5 Cobeț Iurii a menţionat că doreşte să activeze pînă în luna noiembrie, după care va depune cerere de demisie.

Menţionează Cobeț Iurii că, de către administraţia Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” i-a fost comunicat că activitatea este la un nivel jos, din care considerent nu mai poate ocupa funcţia pe care o deţine. Indică reclamantul că în perioada de pînă la 24 aprilie 2013 i-a fost înmînat contra semnătură actul său de atestare din 12 aprilie 2013, care însă nu conţine semnăturile membrilor comisiei de atestare, din care motiv acesta este ilegal și ca rezultat neavînd putere juridică.

Remarcă Cobeț Iurii că, în vara anului 2012 a trecut atestarea împreună cu întreg personalul batalionului nr. 1. Susţine reclamantul că conform Regulamentului privind modul de atestare a angajaţilor Întreprinderii de Stat „Servicii Pază”, testările se organizează o dată la 5 ani, iar membrii comisiei pentru testarea personalului au fost aleşi ilegal de către conducătorul unităţii şi nu de către directorul general aşa cum este indicat în ordinul de formare a comisiei pentru atestarea lucrătorilor, nr. 14 din 22 ianuarie 2013, precum şi în regulamentul sus-indicat. Afirmă Cobeț Iurii că la 15 mai 2013 a fost telefonat de către reprezentanţii secţiei resurse umane a batalionului care l-au anunţat despre existenţa ordinului de concediere şi despre necesitatea prezentării sale în vederea eliberării carnetului de muncă şi copia ordinului de concediere.

Menţionează Cobeț Iurii că la 27 aprilie 2013, cererea sa de concediu a fost semnată fiindu-i acordat şi ajutor material. În opinia reclamantului concedierea sa contravine prevederilor Codului Muncii al Republicii Moldova, conform cărora angajatorul este obligat să-l anunţe pe angajat despre concedierea sa cu o lună înainte, iar suma plăţilor pentru concedierea sa, Cobeț Iurii urma să le primească în ziua concedierii, adică la 14 mai 2013, dar le-a primit la 03 iulie 2013. Indică Cobeț Iurii că în cadrul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a activat timp de 11 ani, pe parcursul cărora a primit mai multe premii şi distincţii. Remarcă reclamantul că în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, dînsul a expediat o scrisoare în adresa Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu solicitare de a-i fi acordată întrevedere, la care nu a primit nici un răspuns.

Consideră Cobeț Iurii că ordinul său de concediere nr. 68 p din 08 mai 2013 este emis cu încălcarea gravă a legislaţiei muncii şi a Constituţiei Republicii Moldova. Solicită reclamantul Cobeț Iurii anularea ordinului de concediere nr. 68 p din 08 mai 2013 emis de către Întreprinderea de Stat “Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului restant pentru absenţa forţată de la serviciu, a altor plăţi salariale şi a echivalentului pentru uniformă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă (f.d. 84, 88-90). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, apelul declarat de Cobeț Iurii a fost respins, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 ianuarie 2014 (f.d. 112, 113-119). La 25 august 2014, Cobeț Iurii a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014 solicitînd examinarea cauzei în ședință publică, cu participarea părților. 6 Examinînd demersul cu privire la examinarea recursrului împotriva deciziei instanței de apel în şedinţă publică cu participarea părților şi raportînd la prevederile legale aplicabile în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceasta urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 203 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererile şi demersurile participanţilor la proces în problema judecării pricinii se soluţionează prin încheiere judecătorească, după ascultarea opiniilor celorlalţi participanţi la proces.

Potrivit art. 440 alin. (2) Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova asupra admisibilităţii recursului se decide fără prezenţa participanţilor la proces sau a reprezentanţilor acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o menţiune pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie. Astfel luînd în considerare norma sus-indicată precum și faptul că cererea de recurs depusă de Cobeț Iurii împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2014 este la faza examinării admisibilității recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie va respinge demersul lui Cobeț Iurii, privind participarea în ședința de judecată.

În conformitate cu art. art. 203 alin. (1), 269-270, art. 424 alin. (3) şi 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se respinge demersul lui Cobeț Iurii privind examinarea cererii de recurs cu participarea părților în şedinţă publică. Încheierea rămîne irevocabilă de la momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 7