2ra-1812/14 — Obligarea de a tăia copacii.

Dosarul nr. 2ra-1812/14 Prima instanţă: Judecătoria Ocniţa Judecătorul: Grib Gheorghe Instanţa de Apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iulia Grosu Aliona Corcenco Dumitru Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Spinei Gheorghe împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care apelul declarat de Gheorghina Petru, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 august 2012, ACONSTATAT: La 20 aprilie 2012 Spinei Gheorghe a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii.

În motivarea acţiunii, reclamantul Spinei Gheorghe a indicat că, pîrîtul Gheorghina Petru este vecinul său. Ultimul a sădit mai mulţi copaci de nuc lîngă linia de hotar. Reclamantul a precizat că, frunzele din pomi, toamna, cad pe teritoriul său, rădăcinile copacilor îi distrug zidul construit de el pentru protecţia casei de locuit şi a construcţiilor accesorii din gospodăria sa, ceea ce prezintă un pericol pentru integritatea acestor construcţii şi îi creează un disconfort în sensul cursului firesc al vieţii. Solicită Spinei Gheorghe obligarea pîrîtului Gheorghina Petru să taie 11 copaci de nuc plantaţi pe linia de hotar dintre terenurile învecinate. Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 august 2012, a fost admisă integral acţiunea înaintată de Spinei Gheorghe.

A fost obligat Gheorghina Petru cu mijloace 1 proprii să taie 11 copaci de nuc de pe hatul cu grădina lui Spinei Gheorghe de pe perimetrul hatul dintre grădinile lui Gheorghina Petru şi a vecinului Codreanu E. pînă la stîlpul porţii lui Spinei Gheorghe cu întreruperea fazei de creştere (scoaterea rădăcinilor). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de Gheroghina Petru, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 2 august 2012 în pricina civilă după cererea lui Spinei Gheorghe împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii. Nefiind de acord cu legalitatea deciziei enunţate, recurentul Gheorghina Petru, la 11 martie 2013 a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii la o nouă rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2013 a fost admis recursul declarat de Gheorghina Petru. A fost casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 ianuarie 2013, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Spinei Gheorghe împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii, pricina fiind restituită pentru rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apei Bălţi din 30 ianuarie 2014, apelul declarat de Gheorghina Petru, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 02 august 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 aprilie 2014 avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Spinei Gheorghe să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului au indicat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei intanţe a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost recepţionată de către reprezentantul recurentului la 20 februarie 2014, iar recursul a fost declarat la 17 aprilie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

Referinţa înaintată de avocatul Stela Procopciuc în interesele lui Spinei Gheorghe la cererea de recurs declarată de avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 03 iunie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de avocatul 2 Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 20 aprilie 2012 Spinei Gheorghe a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Gheorghina Petru prin care a solicitat, obligarea pîrîtului Gheorghina Petru să taie 11 copaci de nuc plantaţi pe linia de hotar dintre terenurile învecinate. Totodată, actele pricinii atestă faptul că, Gheorghina Petru şi Spinei Gheorghe sunt locuitori ai satului Mereşeuca r-nul Ocniţa şi sunt vecini cu gospodăriile şi terenurile din intravilanul localităţii date. Prin actului comisiei primăriei Mereşeuca din 22 martie 2012 s-a stabilit că la hotarul dintre gospodăriile lui Gheorghina Petru şi a lui Spinei Gheorghe sunt sădiţi copacii de nuc în număr de 11 bucăţi care se află pe terenul lui Gheorghina Petru, crescînd la o distanţa de 20-25 cm de la gardul ce este amplasat pe linia hotarului celor două gospodării.

Conform actului dat s-a stabilit faptul că aceşti nucari aduc prejudiciu vecinului Spinei Gheorghe prin deteriorarea zidului şi a construcţiilor auxiliare. Actele pricinii mai certifică faptul că, la 16 februarie 2012 Gheorghina Petru a fost somat de către primarul sat. Mereşeuca r-nul Ocniţa, despre necesitatea de a tăia nucarii, însă ultimul nu a reacţionat. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 377 Cod Civil, care statuiază expres că, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc.

Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce. În acest sens de menţionat că, dreptul de proprietate este după conţinutul său cel mai larg drept real, care conferă titularului dominaţia totală asupra bunurilor sale, fiind un drept absolut, perpetuu şi exclusiv. Conform alin. (1) al art. 315 C.C., proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale şi le exercită în mod exclusiv, în nume şi interes propriu, fără intervenţia altor persoane. În virtutea dreptului de proprietate, proprietarul este îndreptăţit să efectueze cu bunurile sale, în principiu, orice acţiuni. Dar realizarea prerogativelor proprietarului în deplinătatea lor poate să se reflecte negativ asupra intereselor altor membri ai societăţii, precum şi asupra societăţii în întregime.

Din aceste considerente legiuitorul a recurs la stabilirea unor îngrădiri în exercitarea dreptului de proprietate. Astfel, temelia îngrădirilor dreptului de proprietate se conţine la art. 46 alin. (5) din Constituţie, conform căruia proprietarul este obligat la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin 3 proprietarului, precum şi la art. 315 alin. (3) Cod Civil, care prevede că dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ. De menţionat că, scopul principal în stabilirea îngrădirilor dreptului de proprietate constă în crearea condiţiilor necesare pentru a face posibilă o conlocuire a membrilor societăţii.

Printre îngrădirile dreptului de proprietate se enumără şi dreptul de vecinătate, care reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate şi cu o sferă de aplicare redusă. Acesta se explică prin faptul că normele dreptului de vecinătate sunt aplicabile numai între proprietarii terenurilor sau bunurilor imobile vecine. Vecinătatea este o stare de fapt care generează anumite drepturi şi obligaţii pentru proprietarii terenurilor sau altor bunuri imobile de unde se pot produce influenţe reciproce. Pentru asemenea situaţii legea instituie pentru proprietarii terenurilor vecine sau a altor bunuri imobile obligaţia generală de a se respecta reciproc.

Instanţa de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 389, alin. (1), (2) Cod Civil, care statuiază expres că, orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii, trebuie sădiţi la distanţa stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar. În acest sens menţionez faptul că, în virtutea dreptului de proprietate care conferă cele mai largi prerogative, titularul dreptului de proprietate poate oricînd să construiască ceva pe terenul său, să efectueze anumite lucrări sau să facă plantaţii.

Însă, există doar o singură restricţie la realizarea acestui drept, şi anume aceea de a nu aduce atingeri drepturilor proprietarilor vecini. În acest context legiuitorul obligă proprietarul să efectueze construcţiile, lucrările sau plantaţiile cu respectarea distanţei minime faţă de linia de hotar, în conformitate cu prevederile legii, regulamentului de urbanism, iar în lipsa acestora, conform obiceiului locului. Obiceiul locului presupune existenţa în localitatea respectivă a unor tradiţii constante, recunoscute de majoritatea şi aplicate a perioadă îndelungată de timp. Dovada existenţei obiceiurilor constante şi recunoscute se face prin mărturii. Obiceiuri constante şi recunoscute sunt tradiţii care se repetă de mai multe ori şi sunt respectate ca o regulă de drept, dar nu numai îngăduite.

Dacă într-o localitatea există obiceiul de a nu respecta nici o distanţă, se va aplica prevederile legii. Prin urmare, avînd la bază normele de drept material citate, instanţa de recurs constată temeinicia concluziei primei instanţe precum că, copacii din grădina lui Gheorghina Petru în număr de 11 bucăţi aduc dăune proprietăţii lui Spinei Gheorghe, creînd un pericol real integrităţii construcţiilor celui din urmă, prin urmare, în consonanţă cu prevederile art. art. 389 alin.(2) şi alin.(3) aceşti copaci urmează a fi tăiaţi cu întreruperea fazei de creştere, adică cu scoaterea rădăcinilor, or, acestă soluţie este dictată de circumstanţele cauzei şi de normele datate mai sus.

Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, despre necesitatea admiterii acţiunii 4 înaintate de Spinei Gheorghe împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 CPC. Actule de dispoziţie a primei instanţe şi a instanţei de apel au fost adoptate cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. În concluzie instanţa de recurs menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ocţina din 02 august 2012, din care motive urmează a fi menţinute.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Petru Gheorghina.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ocţina din 02 august 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Spinei Gheorghe împotriva lui Gheorghina Petru cu privire la obligarea de a tăia copacii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Modovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 5