2ra-2794/14 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: Iu.Hîrbu dosarul nr. 2ra-2794/14 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat, Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecata depusă de Carauş-Plăcintă Oxanacătre Botezatu Aurel, Ivanovici Vasile, SA „Luceafarul” şi OCT Teleneşti cu privire la anularea deciziei din 10.06.2004 de formare a bunului imobil, anularea contractului de vînzare - cumpărare din 30.10.2004, anularea înscrierilor din Registrul Bunurilor imobile, anularea contractului de donaţie din 17.10.2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele Oxanei Carauş-Plăcintă, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 07 noiembrie 2013 şi încheierii Judecătoriei Teleneşti din 02 decembrie 2013, c o n s t a t ă Reclamanta Carauş-Plăcintă Oxana a depus cerere de chemare în judecată către Botezatu Aurel, Ivanovici Vasile, SA „Luceafarul” şi OCT Teleneşti cu privire la anularea deciziei din 10.06.2004 de formare a bunului imobil, anularea contractului de vînzare cumpărare din 30.10.2004, anularea înscrierilor din Registrul Bunurilor imobile,

anularea contractului de donaţie din 17.10.2011. Întru argumentarea cerinţelor sale reclamanta a invocat că, la 22 octombrie 1999 s-a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a magazinului de cărţi „Luminiţa,, din or. Teleneşti str. 31 August-2 între SA” Luceafărul” şi Cărăuş Oxana, fiind procurat şi terenul aferent acestuia. Invocă reclamanta că, la data de 11.11.1999 a fost înregistrat la OCT Teleneşti ÎS Cadastru dreptul de proprietate, iar ulterior verificînd corectitudinea înregistrării a depistat că terenul este de 0,1972 ha, şi nu de 0, 2235 ha.

În acest scop la 20.10.2011 a depus cerere prealabilă la OCT Teleneşti ÎS”Cadastru”, însă a primit refuz, fiind informată despre emiterea deciziei privind formarea bunului imobil din 10 iunie 2004. Consideră reclamanta că această decizie de divizare a lotului de teren, este ilegală fiind contrară Hotărîrii Guvernului nr. 61 din 29.01.1999 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formarea bunurilor imobile, care stabileşte că formarea bunului imobil se realizează la decizia proprietarului bunului imobil. Susţine reclamanta caracterul ilegal al contractului de vînzare-cumpărare din 30.10.2004 încheiat între Cărăuş Oxana şi Botezatu Aurel, cu privire la vînzarea lotului de teren cu suprafaţa de 0,0263 ha situat în or.

Teleneşti str. 31August- 2, obligarea OCT Teleneşti ÎS „Cadastru” de a radia dreptul de proprietate a lui Botezatu Aurel. În motivarea pretenţiei de anulare a invocat că nu a fost achitat preţul bunului, nu au fost purtate negocieri cu reclamanta, în calitate de proprietar al bunului, din aceste considerente a solicitat nulitatea acestei tranzacţii de înstrăinare. Mai mult ca atît, reclamanta a invocat şi nulitatea contractului de donaţie din 17.10.2011 încheiat între Botezatu Aurel şi Ivanovici Vasile, pe motiv că bunul imobil era în litigiu, iar pîrîtul Botezatu Aurel cunoştea despre aceste fapte. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv şi neîntemeiată.

Prin încheierea Judecătoriei Teleneşti din 02 decembrie 2013 s-a corectat eroarea din hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 noiembrie 2013 a numelui pîrîţilor din „SA Luceafărul şi OCT Teleneşti” în „SA Luceafărul din Teleneşti şi ÎS Cadastru filiala OCT Teleneşti”. În rest hotărîrea s-a menţinut fără careva corectări. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele Oxanei Carauş-Plăcintă, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 07 noiembrie 2013 şi încheierii Judecătoriei Teleneşti din 02 decembrie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, în conformitate cu art. 17 Legea contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Potrivit art.267 alin.(1) CC termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art.271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Conform art.272 alin.(1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

2 Prin urmare, instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond, călăuzindu-se de normele enunţate şi luînd în consideraţie tardivitatea cerinţelor cu privire la anularea deciziei din 10 iunie 2004, contractului de vînzare-cumpărare din 30.10.2004 şi obligarea OCT Teleneşti şi ÎS”Cadastru” de a radia dreptul de proprietate a lui Botezatu Aurel şi Ivanovici Vasile, corect şi întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge aceste cerinţe ca tardive, or din materialele cauzei rezultă că decizia a fost emisă şi contractul a fost încheiat în anul 2004, iar acţiunea a fost înaintată în anul 2011. Referitor la legalitatea perfectării contractului de vînzare-cumpărare, instanţa de apel a invocat că, condiţiile de valabilitate a tranzacţiei de vînzare-cumpărare, în special consimţămîntul proprietarilor, precum şi forma actului, informaţia oferită de registrul bunurilor imobile, au fost total respectate, nefiind regăsite vicii ce ar răsturna valabilitatea şi legalitatea actului încheiat de către părţi.

Or, constatarea acestor fapte după o perioadă îndelungată de timp pentru motive aparente, constituie încălcarea a principiului securităţii raportului juridic, protejat prin art.6 CEDO (cauza Roşca vs Republica Moldova). Cu privire la pretenţiile de nulitate a contractului de donaţie din 17 octombrie 2011, instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond corect le-a considerat ca neîntemeiate, or faptul că bunul este în litigiu nu constituie temei de nulitate a actului juridic, mai ales că acest argument este invocat de către terţ, dar nu de către semnatarii contractului. Atît în instanţa de fond cît şi pe parcursul examinării cauzei în instanţa de apel reclamanta- apelantă Carauş-Plăcintă Oxana nu a invocat careva temeiuri certe şi concludente, prevăzute de careva norme materiale, în baza cărora contractul de donaţie ar fi lovit de nulitate.

La 09 iulie 2014 avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş- Plăcintă Oxana a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana a invocat că, instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

La 03 septembrie 2014 Botezatu Aurel a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de avocatul stagiar 3 Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri 4 (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul stagiar Diaconu Olga în interesele recurentei Carauş-Plăcintă Oxana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5