3ra-1193/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T. Mereuţă dosarul nr. 3ra-1193/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Guleac Ion şi Guleac Dorina împotriva Consiliului raional Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 22 ianuarie 2014 c o n s t a t ă La data de 09 septembrie 2013 Guleac Ion şi Guleac Dorina au depus cerere de chemare în judecată către Consiliul raional Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că Guleac (Munteanu) Dorina din anul 1998 a locuit în blocul locativ situat în căminul de pe str. Chişinăului, 17, or. Hînceşti, odaia nr.408, împreună cu părinţii a stat la evidenţa pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, în legătură cu faptul că mama ei Munteanu Ludmila a activat şi activează pînă în prezent în instituţiile publice ale raionului Hînceşti. In anul 2008 părinţii lui Guleac (Munteanu) Dorina au fost transferaţi în odaia nr.410 a blocului locativ situat în căminul de pe str. Chişinăului, 17, or. Hînceşti. În perioada încheierii unui contract de locaţiune asupra spaţiului locativ nr.408, Guleac Dorina nu a fost angajată în instituţii bugetare, fapt ce a determinat-o să încheie contractul de locaţiune la 01 iunie 2008 cu Hanganu Viorica, cu scopul de a locui împreună, iar după încheierea contractului, Hanganu Viorica nu a mai locuit în odaia primită conform acestui contract.

Reclamanţii Guleac Ion şi Guleac Dorina au mai menţionat că la data de 22 octombrie 2011 au încheiat căsătoria şi pînă în prezent locuiesc împreună în blocul locativ situat în căminul de pe str. Chişinăului, 17, or. Hînceşti, odaia nr.408. La fel, susţin că Guleac Ion este angajat în câmpul muncii în calitate conducător auto la o instituţie publică. De alte imobile în afară de locuinţa din cămin nu dispun, restanţe privind plata serviciilor sau arenda spaţiului locativ nu au. În prezent au la întreţinere un copil minor. Pe parcursul unei perioade îndelungate s-au adresat în repetate rânduri Consiliului raional Hînceşti, pentru încheierea unui contract de locaţiune a odăii nr.408 din blocul locativ situat în căminul de pe str.Chişinăului, 17, or.

Hînceşti La data de 26 iunie 2013 prin decizia nr.04/03 punctul 1, Consiliul raional Hînceşti, a respins cererea lor privind atribuirea cu drept de locaţiune a spaţiului locativ nr.408 din blocul locativ situat în căminul de pe str.Chişinăului, 17, or. Hînceşti. La data de 30 iulie 2013, în scopul înlăturării încălcărilor drepturilor sale, s-au adresat cu cerere prealabilă Consiliului raional Hînceşti, solicitând anularea punctului 1 a Deciziei nr.04/03 din 26.06.2013 emisă de Consiliul raional Hînceşti. Reieşind din cele menţionate reclamanţii solicită a considera ilegal refuzul Consiliului raional Hînceşti şi a anula punctului 1 din Decizia nr.04/03 din 26.06.2013 emisă de Consiliul raional Hînceşti privind respingerea cererii lor de atribuire cu drept de locaţiune a odăii nr.408 din blocul locativ situat în căminul de pe str. Chişinăului, 17, or.

Hînceşti. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 22 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind e acord cu hotărîrea primei instanţe, Guleac Ion şi Guleac Dorina au depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că prin Deciziei nr.04/03 din 26 iunie 2013 emisă de Consiliul raional Hînceşti reclamanţilor le-a fost refuzat în acordarea dreptului de locaţiune asupra spaţiului locativ nr. 408 din str. Chişinăului, 17, or. Hînceşti din motivul că ultimii ilegal şi fără acordul Consiliului raional Hînceşti au intrat în posesia şi folosinţa blocului.

Instanţa de apel, în temeiul materialelor dosarului, a stabilit că în perioada anilor 2002 – 2008, conform contractelor de arendă nr. 6 din 01 iulie 2002, din 01 ianuarie 2004, din 01 ianuarie 2005 şi a contractului de locaţiune nr. 34 din 02 aprilie 2007 (f.d. 121- 123), spaţiul locativ cu nr. 408 situat în strada Chişinău nr. 17, or. Hînceşti s-a aflat în posesia şi folosinţa mamei Dorinei Guleac, Munteanu Ludmila, căreia i-a fost atribuit un alt spaţiu locativ, situat în aceiaşi stradă, cu nr. 410, în baza contractului de locaţiune nr.21 din 01 iunie 2008 (f.d. 124) şi nr. 0420/19 din 02 mai 2012( f.d. 125). 2 Din anul 2008 şi până în anul 2011 conform contractului de locaţiune din 01 iunie 2008, spaţiul locativ respectiv a fost transmis în posesia şi folosinţa lui Hanganu Viorica.

La expirarea contractului, Hanganu Viorica urma să transmită imobilul respectiv proprietarului sau să solicite încheierea unui nou contract de locaţiune. Din declaraţiile părţilor instanţa de apel a stabilit că în locuinţa cu nr. 408 locatara Hanganu Viorica nu a locuit de facto, iar contractul cu aceasta a fost încheiat din considerentul că Guleac ( Munteanu ) Dorina nu era angajată în cadrul instituţiilor bugetare şi nu întrunea condiţia de calitate a locatarului cu drept de primire în posesie şi folosinţă a acestui spaţiu locativ. Instanţa de apel a menţionat că prin cererea din noiembrie-decembrie 2011, Hanganu Viorica a solicitat încheierea unui nou contract de locaţiune cu acordarea ordinului de repartiţie - cerere respinsă de comisie.

În septembrie 2011, Consiliul raional Hînceşti, a elaborat un Regulament special privind modul de atribuire a locuinţelor căminului situat pe str.Chişinăului nr.17, or.Hînceşti, stabilind anumite condiţii locatarilor care doresc să obţină ordin de repartiţie sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ. În conformitate cu pct. 11 lit. f) a Regulamentul cu privire la unele măsuri de administrare a fondului de locuinţă al Consiliului Raional Hânceşti, asupra imobilului de pe str. Chişinăului nr. 17 din or. Hînceşti - comisia specială pentru probleme locative este abilitată cu atribuţia de a propune Consiliului raional lista locatarilor care nu au primit ordine de repartiţie dar care pot încheia contracte de locaţiune.

Potrivit pct. 23 din acelaşi regulament locatarilor care nu întrunesc condiţiile generale pentru obţinerea ordinului de repartiţie, au dreptul să încheie contract de locaţiune repetat pe o perioadă de 3 ani dacă întrunesc condiţiile pct. 13 lit. a) din regulament - adică să deţină o vechime în cadrul unor organizaţii sau întreprinderi publice din r. Hînceşti de cel puţin 3 ani. Studiind materialele dosarului, instanţa de apel cu certitudine a stabilit faptul, că apelanţii nu întrunesc condiţiile stabilite de lege, nu au obţinut bon de repartiţie şi nu deţin vechime în muncă în cadrul unor organizaţii sau întreprinderi publice din r. Hînceşti, considerînd astfel legală şi întemeiată hotărîrea primei instanţe privind respingerea acţiunii.

La 14 iulie 2014 Guleac Ion şi Guleac Dorina au depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admitere acţiunii. 3 În motivarea recursului, recurenţii, cu referire la art. 373 CPC, au invocat că instanţa de apel nu a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii. Recurenţii menţionează că este nefondată concluzia instanţei, precum că dînşii au intrat în posesia spaţiului locativ nr. 408 din str. Chişinăului 17, or. Hînceşti în mod abuziv, fără acordul locatorului. Invocă că în perioada cînd Dorina Guleac locuia legal în blocul nr. 408, Consiliul raional Hînceşti fără temei legal au atribuit acest spaţiu locativ Vioricăi Munteanu.

Recurenţii consideră eronate menţiunile instanţei de fond de fond, precum că dînşii nu întrunesc condiţiile esenţiale ale Regulamentului cu privire la unele măsuri de administrare a fondului de locuinţă al Consiliului raional Hânceşti, neavînd calitatea juridică de locatar stabilită de art. 875 Cod civil. Recurenţii consideră aceste concluzii neîntemeiate, deoarece conform contractelor de arendă nr. 6 din 01 iulie 2002, din 01 ianuarie 2004, din 01 ianuarie 2005 şi a contractului de locaţiune nr. 34 din 02 aprilie 2007, încăperea nr. 408 din str. Chişinăului 17, or. Hînceşti a fost atribuită familiei Munteanu, iar Guleac Dorina era membru al familiei respective, iar conform art. 56 Cod cu privire la locuinţe, membrii familiei chiriaşului, care locuiesc împreună cu dînsul, se bucură la fel ca şi chiriaşul de toate drepturile şi le revin toate obligaţiile, ce decurg din contractul de închiriere a încăperii de locuit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt 4 expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina ca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Guleac Ion şi Guleac Dorina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5