3ra-1188/14 — Ilegalitatea refuzului de a achita indemnizaţia de eliberare din funcţie

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr. 3ra-1188/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Melnic Cristina şi recursului declarat de Unitatea militară 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri a Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Cristina împotriva Unităţii militare 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Melnic Cristina, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 februarie 2014 cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 30 decembrie 2013 Melnic Cristina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Unităţii militare 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri a MAI cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii s-a indicat că prin ordinul nr. 187 a Departamentului Unităţii militare nr. 1002 din 30 septembrie 2013 s-a dispus achitarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu în mărime de 3 solde lunare locotenentului major, Melnic Cristina, ofiţer superior al serviciului alimente şi unităţi militare 1002 a DTC, eliberată din serviciu de militar prin contract şi trecută în rezerva Forţelor Armate ale Republicii Moldova, conform prevederilor art. 35 pct. 3 lit. h) al Legii cu privire la statutul militarilor.

Menţionează că conform ordinului nr. 187 a Comandamentului Unităţii militare 1002 din 30 septembrie 2013, pîrîtul are obligaţia de plată a acestei indemnizaţii de eliberare din funcţie. Conform informaţiei privind salariul din contabilitatea pîrîtului, ei i-au fost calculate drepturi salariale în mărime de 16711,60 lei, pe card fiind transferată doar suma de 3722,8 lei, nefiind achitată suma de 3 solde lunare. Reclamanta invocă că s-a adresat cu petiţie către pîrît pentru a-i plăti indemnizaţia de concediu care i se cuvine. La data de 04 decembrie 2013, Comandamentului Unităţii militare nr. 1002 i-a expediat un răspuns formal, prin care se menţionează că conform prevederilor legii, dînsa nu beneficiază de indemnizaţia în mărime de 3 solde lunare, stabilită de art. 19 alin.(3) a Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

Consideră reclamanta acest răspuns ca fiind unul formal şi care urmează a fi anulat, cu încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a indemnizaţiei de eliberare din funcţie în mărime de 3 solde lunare ce constituie 12 988,8 lei. La fel, în temeiul art. 330 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) Codul muncii, solicită încasarea în beneficiul său a penalităţii în mărime de 12,98 pentru fiecare zi de întîrziere. De asemenea, reclamanta solicită şi încasarea prejudiciului moral estimat la suma de 10 000 lei, motivat prin cauzarea stării de stres şi frustrare, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin cerere de concretizare, reclamanta a renunţat la pretenţia privind încasarea indemnizaţiei de eliberare din funcţie în mărime de 3 solde lunare ce constituie 12 988,8 lei, deoarece pîrîtul a achitat benevol această sumă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 februarie 2014 acţiunea a fost admisă în parte. S-a considerat ilegal şi neîntemeiat refuzul Unităţii militare 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri din 04 decembrie 2013 de a achita Cristinei Melnic indemnizaţia de eliberare din funcţie în mărime de 3 solde lunare. S-a încasat de la Unitatea militară 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri în beneficiul Cristinei Melnic penalitate în mărime de 1544, 62 lei pentru perioada 30 septembrie 2013- 27 ianuarie 2014, precum şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Instanţa de fond, respingînd capătul de cerere privind compensarea prejudiciului moral, a constatat că achitarea benevolă de către pîrîtul Unitatea militară1002 a DTC a indemnizaţiei de eliberare din funcţie constituie în sine o satisfacţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamantă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Melnic Cristina a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a pretenţiei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Melnic Cristina, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 februarie 2014 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea prejudiciului 2 moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care s-a dispus încasarea din contul Unităţii militare 1002 a DTC în beneficiul Cristinei Melnic suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul Unităţii militare 1002 a DTC în beneficiul Cristinei Melnic suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că concluzia instanţei de fond în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral este neîntemeiată, contrară circumstanţelor cauzei şi materialului probator. Conform art. 329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat. La caz, prin prisma prevederilor legale citate, instanţa de apel a considerat întemeiată pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral. În acest sens, instanţa a reţinut argumentele apelantei că prin starea de stres şi frustrare cauzată ei, prin faptul că a fost în posibilitate de a beneficia la timp de indemnizaţia care i se cuvine potrivit legii şi în situaţia în care apelanta îngrijeşte de copilului minor Melnic Bogdan, a.n.

28 iunie 2011, are o necesitate suplimentară de bani pentru creşterea, întreţinerea şi educarea copilului minor şi a tratamentului costisitor, pîrîtul i-a cauzat un prejudiciu moral. La 10 iulie 2014 Melnic Cristina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi modificarea deciziei instanţei de apel în partea în care s-a emis o hotărîre nouă privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei prin majorarea sumei pînă la 10 000 lei. În motivarea recursului recurenta Melnic Cristina a invocat că instanţa de apel la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, nu a luat în consideraţie probe ce confirmă că în perioada 03 iunie 2013 – 13 iunie 2013 a fost internată în spital şi a urmat tratament cu diagnoza „prolaps la inimă a vulvei mitrale şi tricupside de gr.

I”, „ extrasistolie ventriculară”, „amigdalită cronică decompensată”, „recidiv de angină”, „cervicocranialgie vertebrogenă pe stînga”, „tiroidită autoimună gr. I, „hipertirodie uşoară”. În luna iunie –iulie 2013 a fost diagnosticată cu „aritmie sinusală” şi „ sistolie ventriculară”, iar în luna iunie-iulie 2013 a urmat tratament la medicul cardiolog şi neurolog, iar la moment are nevoie stringentă de tratament. 3 La 30 iulie 2014 Unitatea militară 1002 a DTC a MAI a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, fiind interpretată eronat legea, instanţa dînd o apreciere arbitrară probelor din dosar.

Consideră ilegal de a mai fi solicitată o altă sancţiune pentru neachitarea la timp a indemnizaţiei sub formă de prejudiciu moral. Mai menţionează că intervenţiile medicale la inimă suferite de Melnic Cristina nu sunt o consecinţă a reducerii posibilităţii de a munci. Melnic Cristina prin referinţă a solicitat de a considera recursul depus de Unitatea militară 1002 a DTC a MAI ca fiind unul inadmisibil. Intimatul Unitatea militară 1002 a DTC a MAI prin referinţă a solicitat admiterea recursului său. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Melnic Cristina şi recursul declarat de Unitatea militară 1002 a DTC a MAI nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 4 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Melnic Cristina şi recursul declarat de Unitatea militară 1002 a DTC a MAI ca inadmisibile . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Melnic Cristina şi recursul declarat de Unitatea militară 1002 a Departamentului trupelor de carabinieri a Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5