2ra-2335/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: I. Busuoic dosar nr.2ra-2335/14 instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat, I. Muruianu DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Sîrbu Veaceslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Veaceslav împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sîrbu Veaceslav, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 09 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 10 aprilie 2013, reclamantul Sîrbu Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne, nr. 281 efectiv din 27 iunie 2008 a fost angajat la funcţia de ofiţer superior jurist al unităţii militare 1006 a Departamentului trupelor de carabinieri, iar pe parcursul îndeplinirii serviciului în trupele de carabinieri a fost numit la diverse funcţii. Menţionează că în conformitate cu ordinul nr. 27 efectiv a vice-ministrului Afacerilor Interne, Comandantului trupelor de carabinieri, din 11 martie 2013, el a fost eliberat din serviciul militar prin contract conform art. 35 alin. (3) lit. i) al Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

Afirmă că nu i-a fost achitată îndemnizaţia unică de concediere, în mărimea a trei salarii de bază, plus sporul pentru gradul special şi sporul pentru vechimea în muncă, precum şi compensaţia bănească în schimbul concediului nefolosit pentru perioada anilor 2008-2012 ce constituie 77 zile. Reclamantul a susţinut că de la momentul înaintării cererii în judecată, i-au fost achitate 3 solde lunare, precum şi compensaţia bănească pentru concediul nefolosit şi i-a fost prezentat certificatul-calcul a obiectelor de echipament. 1 Reclamantul Sîrbu Veaceslav a solicitat încasarea de la Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI al RM compensaţia bănească pentru echipamentul neprimit şi compensaţia bănească în schimbul raţiei alimentare, precum şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Sîrbu Veaceslav, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 iulie 2013. În dezacord cu decizia sus-enunţată, la data de 04 iunie 2014, Sîrbu Veaceslav a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece la emiterea acesteia au fost încălcate esenţial normele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, precum şi prin interpretarea eronată a legii.

În acest context, a menţionat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că fiecare militar prin contract, căruia nu i s-au achitat compensaţiile băneşti pentru echipamentul neprimit, precum şi pentru raţia alimentară, de fapt beneficiază de acest drept. Or, acest drept este unul obţinut deja şi care nu poate fi anulat prin abrogare. În suportul celor menţionate, recurentul Sîrbu Veaceslav a mai menţionat că pe perioada aflării în serviciu a acestuia din urmă, prevederile art. 16 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, aveau putere juridică, iar modificările operate ulterior la acest articol nu înlătură efectele situaţiei juridice constituite anterior. Potrivit dispoziţiei art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă recepţionarea de către recurent a copiei deciziei instanţei de apel la data de 04 aprilie 2014, (f.d.104). În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

În şedinţa de judecată, s-a stabilit că, prin prezenta acţiune, recurentul Sîrbu Veaceslav a solicitat încasarea de la Departamentul Trupelor de Carabinieri al 2 MAI al RM compensaţia bănească pentru echipamentul neprimit şi compensaţia bănească în schimbul raţiei alimentare, precum şi repararea prejudiciului moral. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Pentru a emite soluţia enunţată, prima instanţă a reţinut că recurentul Sîrbu Veaceslav, conform fişei postului deţinea funcţie publică de execuţie, ce constituie în sine o activitate preponderent de birou şi din însăşi atribuţiile sale de serviciu rezultă că funcţia pe care o deţinea era una cu caracter civil, or, caracterul militar se extinde din simplul considerent că dînsul activa într-o structură militară.

Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat în favoarea respingerii cerinţelor din prezenta acţiune civilă cu privire la achitarea compensaţiilor băneşti pentru echipamentul neprimit şi pentru raţia alimentară. Or, potrivit prevederilor Legii nr. 108 din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, a fost exclus alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, care prevedea dreptul respectiv. Însă, începînd cu 01 ianuarie 2010 nu există temei juridic pentru acordarea compensaţilor solicitate. Totodată, prima instanţă a considerat neîntemeiată solicitarea recurentului Sîrbu Veaceslav privind repararea prejudiciului moral.

Aceeaşi soluţie a fost reţinută şi de către instanţa de apel. Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiat recursul declarat de Sîrbu Veaceslav, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, fiind pasibile de a fi casate integral, cu pronunţarea unei noi hotărîri din considerentele ce urmează.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că recurentul Sîrbu Veaceslav a fost angajat în serviciu conform ordinului nr. 281 efectiv din 27 iunie 2008 în funcţia de ofiţer superior jurist al unităţii militare 1006, iar la data de 11 martie 2013 a fost eliberat prin transfer din trupele de carabinieri ale organelor afacerilor interne în conformitate cu art. 35, alin. (3) lit. i) a Legii nr . 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, (f.d.9-11). Prevederile art. 16 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor (în redacţia de pînă la modificări), avea următorul cuprins: militarii, în funcţie de specificul serviciului militar, se asigură, din contul structurii militare, cu raţie alimentară şi echipament.

La decizia conducătorului structurii militare, militarii prin contract primesc compensaţie bănească, în mărimea aprobată de Guvern, conform normelor, pentru raţia alimentară şi pentru echipament. Însă, prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 108 din 17 decembrie 2009, în vigoare din 01 ianuarie 2010, prevederile dispoziţiei art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor a suferit modificări, avînd următoare redacţie: militarii, în funcţie de specificul serviciului militar, se asigură, din contul structurii militare, cu raţie alimentară şi echipament în cazurile stabilite de Guvern.

3 Examinînd circumstanţele esenţiale ale pricinii sub aspectul prescripţiei extinctive, instanţa de recurs conchide în favoarea netemeiniciei concluziei instanţelor de judecată ierarhic inferioare privind respingerea prezentei acţiuni civile cu privire la achitarea compensaţiilor băneşti pentru echipamentul neprimit şi pentru raţia alimentară, ca fiind neîntemeiate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prezenta acţiune civilă cu privire la achitarea compensaţiilor băneşti pentru echipamentul neprimit şi pentru raţia alimentară, a fost depusă cu omiterea termenului general de prescripţie extinctivă, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform prevederilor art. 272 alin. (1) şi (2) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă. Avînd în vedere faptul că Sîrbu Veaceslav, pe perioada aflării în serviciu, prevederile art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor (anterior modificării) aveau putere juridică, respectiv, recurentul beneficia de dreptul de a-i fi plătită compensaţiile pentru echipamentul neprimit şi pentru raţia alimentară.

Însă, odată cu adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 108 din 17 decembrie 2009, în vigoare din 01 ianuarie 2010, prin care s-a modificat dispoziţia art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor, s-a exclus dreptul de a primi compensaţie pentru echipament şi raţie alimentară. Prin urmare, dreptul recurentului Sîrbu Veaceslav de a solicita Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI al RM achitarea compensaţiilor băneşti pentru echipamentul neprimit şi pentru raţia alimentară, a apărut pînă la 01 ianuarie 2010 (data intrării în vigoare a modificărilor la art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor).

Avînd în vedere cele enunţate, instanţa de recurs remarcă că la cazul dedus judecăţii, termenul general de prescripţie a expirat la data de 01 ianuarie 2013. Iar, prezenta acţiune civilă cu privire la achitarea compensaţiilor băneşti pentru echipamentul neprimit, precum şi pentru raţia alimentară, au fost înaintate la data de 10 aprilie 2013, adică cu depăşirea termenului general de prescripţie prevăzut de lege. Totodată, recurentul nu a solicitat repunerea în termen şi nu a prezentat probe justificative în acest sens. Mai mult decît atît, în temeiul dispoziţiei art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. 4 În acest context, actele cauzei atestă cu certitudine că intimatul Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI al RM a semnalat omiterea de către recurentul Sîrbu Veaceslav a termenului general de prescripţie pentru înaintarea prezentei acţiuni, în cadrul examinării pricinii în instanţa de fond cît şi în instanţa de apel, (f.d.18, 75). Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs relevă că nu este corectă soluţia instanţelor ierarhic inferioare privind respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe urmează a fi casate integral, cu emiterea a unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, ca fiind tardivă.

Drept urmare, avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de apel şi de instanţa de fond, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Sîrbu Veaceslav, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, ca fiind tardivă. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Sîrbu Veaceslav.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 iulie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Veaceslav împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se respinge acţiunea formulată de Sîrbu Veaceslav împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, ca fiind tardivă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi Svetlana Novac 5