3ra-1228/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Avornic dosarul nr. 3ra-1228/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat, Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ depusă de Leon Veaceslav către Inspectoratul General al Poliţiei privind anularea ordinului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 martie 2013, c o n s t a t ă La data de 16 august 2013 Veaceslav Leon a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea ordinului Şefului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252-ef din 10 iulie 2013 „cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău”, în partea ce se referă la Leon Veaceslav. În motivarea acţiunii indicate, Veaceslav Leon a indicat că, în temeiul încheierii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 aprilie 2013, a fost dispusă deţinerea pentru o perioadă de 30 de zile, a deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari în IDP al DP mun. Chişinău. După expirarea termenului de deţinere în IDP al DP mun.

Chişinău, a deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari, în baza dispoziţiei Şefului DP mun. Chişinău, a fost format grupul de escortă din cadrul BSEP al DP mun. Chişinău, pentru escortarea deţinuţilor sus-menţionaţi, înapoi în penitenciar, cu lucrurile personale, inclusiv aparatajul electric. Se invocă că la data de 14 mai 2013, la întoarcerea în Penitenciarul 13, în urma controlului detaliat al aparatajului electric, au fost depistate cîteva telefoane mobile, accesorii şi cărţi de joc, ascunse în interiorul acestuia. În urma incidentului apărut, la data de 10 iulie 2013, de către Şeful Inspectoratului General al Poliţiei a fost emis ordinul nr. 252-ef de sancţionare disciplinară a unor angajaţi ai Poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău, care au participat la percheziţie, controlul obiectelor deţinuţilor indicaţi. Susţine reclamantul că nu este de acord cu ordinul de sancţionare, menţionînd că, în acest ordin se face trimitere la diferite puncte din Statutul disciplinar şi ordinul nr. 5 din 05.01.2004, astfel nici una din prevederile normelor date nu-i poate fi imputată lui Leon Veaceslav, deoarece, aceste norme se referă doar la obligaţia de a supune controlului a obiectelor, lucrurilor (bunurilor) dar nu şi dezasamblarea lor, mai mult ca atît că, deţinuţii Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari, n-au dispus de bunurile personale pe perioada aflării la IDP, deoarece, aparatajul electric a fost păstrat în camera de păstrare a bunurilor, din lipsa condiţiilor tehnice.

A menţionat Leon Veaceslav că, în ordinul de sancţionare se indică că, dînsul a fost desemnat ca şef de escortă la data de 12.04.2013, cînd au fost escortaţi deţinuţii menţionaţi în Penitenciarul 13 IDP al DP mun. Chişinău, însă, la acel moment el se afla în concediu medical. Totodată, reclamantul a invocat că, în cadrul cercetării de serviciu, nu s-a tras atenţia şi la faptul că, la momentul accesului în penitenciar, în timpul verificării automobilului de către santinela din Serviciul de gardă, şi anume cînd s-a apropiat de aparatajul electric, observînd că deţinuţii Marcovţev şi Cebotari au reacţionat agresiv, dînd dovadă de un comportament brutal, Leon Veaceslav a comunicat şefului Serviciului regim şi supraveghere şi a solicitat verificarea lucrurilor personale, iar la necesitate, chiar şi dezasamblarea bunurilor deţinuţilor menţionaţi, deoarece, subdiviziunea din care face parte nu este dotată cu utilaj tehnic special şi necesar pentru astfel de acţiuni.

Se arată, că la emiterea ordinului de sancţionare au fost încălcate şi prevederile pct. 34 alin. (2) al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, or, ordinul de sancţionare disciplinară emis la data de 10 iulie 2013, a fost adus la cunoştinţă reclamantului abia la data de 19 iulie 2013, adică cu 9 zile întîrziere, fapt ce în opinia reclamantului confirmă atîrnarea iresponsabilă a angajaţilor din cadrul MAI care au efectuat cercetarea de serviciu. A solicitat reclamantul Leon Veaceslav instanţei de fond anularea ordinului Şefului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252ef din 10 iulie 2013 „cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău”, în partea sa. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 martie 2013, acţiunea înaintată de Leon Veaceslav a fost admisă. A fost anulat punctul 7 al ordinului emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252-ef din 10 iulie 2013 „privind sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău” şi 2 anume privind sancţionarea disciplinară cu mustrare a locţiitorului comandantului Batalionului de escortă şi pază al DP mun. Chişinău, maior de poliţie Leon Veaceslav. Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la data de 04 aprilie 2014, în termen, Inspectoratul General al Poliţiei a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 martie 2014, şi a solicitat instanţei de apel admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Leon Veaceslav să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 martie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

Astfel, s-a stabilit că, prin ordinul Şefului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252-ef din 10 iulie 2013 „cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău”, pentru lipsa de supraveghere asupra efectivului subordonat, urmare cărui fapt au fost admise încălcările de legislaţie în vigoare, ignorarea atribuţiilor funcţionale de serviciu, manifestate prin nesupunerea percheziţiei deţinuţilor, reţinuţilor/arestaţilor şi a lucrurilor de care dispun ei - controlului, fiind neglijate prevederile pct. 3.39 ale Ordinului MAI nr. 5 din 05.01.2004 cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de pază, escortare şi deţinere a persoanelor reţinute şi arestate în izolatoarele de detenţie provizorie, alin. (1) şi (5) ale pct. 2 şi alin. (2) al pct. 3 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, locţiitorul comandantului Batalionului de escortă şi pază al DP mun.

Chişinău, maiorul de poliţie Veaceslav Leon, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare (f.d. 5-8). În temeiul art. 208 al Codului muncii, pînă la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. În funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare.

Potrivit pct. 27 al Statului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr. 2 din 04 ianuarie 1996 (în vigoare la data emiterii ordinului de sancţionare), sancţiunile disciplinare trebuie să fie conforme cu vinovăţia colaboratorului şi cu gravitatea încălcării săvîrşite. La aplicarea sancţiunii disciplinare 3 se ia în considerare caracterul, cauzele, circumstanţele şi consecinţele faptei săvîrşite, conduita anterioară a colaboratorului, termenul aflării lui în serviciu. Sancţiunea disciplinară se aplică cu dreptate, fără părtinire şi numai după constatarea faptelor. Persoanei supuse anchetei de serviciu i se vor solicita explicaţiile de rigoare în scris.

Refuzul de a prezenta explicaţiile solicitate se consemnează într-un proces-verbal semnat de colaboratorul care efectuează ancheta de serviciu şi de doi colaboratori necointeresaţi. Persoana, în privinţa căreia s-a finalizat ancheta de serviciu, va fi anunţată şi i se va explica dreptul de a face cunoştinţă cu încheierea. Şeful care aplică o sancţiune disciplinară trebuie să nu fie stăpînit de mînie, intenţie de răzbunare; să nu insulte şi să nu lezeze demnitatea celui sancţionat disciplinar. Calmul şi stăpînirea de sine a şefului la aplicarea sancţiunii disciplinare contribuie la formarea convingerii celui sancţionat că acţiunile întreprinse sînt în interesul lui şi ai serviciului. Scopul educativ al sancţiunii disciplinare se atinge nu numai prin oportunitatea ei, dar şi prin modul cum este adusă la cunoştinţa colaboratorului.

Sancţiunile disciplinare mai aspre se aplică pentru încălcări grave sau repetate, comise în exerciţiul funcţiei sau în grup. Conform pct. 21 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr. 502 din 09 iulie 2013, în cazul încălcării disciplinei de serviciu şi prevederilor legislaţiei în vigoare de către subaltern, conducătorul nemijlocit iniţiază o anchetă de serviciu pentru examinarea multiaspectuală, completă şi obiectivă a circumstanţelor încălcării, iar dacă subalternului i se stabileşte vinovăţia – să propună, în funcţie de gravitatea abaterii disciplinare şi gradul vinovăţiei, o sancţiune disciplinară, ori dacă rezultă date şi indici că a fost săvîrşită o contravenţie sau o infracţiune, transmiterea materialelor acumulate organelor competente.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că , instanţa de fond întemeiat a conchis asupra temeiniciei acţiunii înaintate de către Leon Veaceslav, din considerentul că, pe parcursul examinării cauzei, atît în instanţa de fond, cît şi în instanţa de apel, pîrîtul Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM, în temeiul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe care să confirme legalitatea ordinului contestat. În acest sens, s-a reţinut că, la data de 12 aprilie 2013, data cînd deţinuţii Serghei Marcovţev şi Andrei Cibotari au fost escortaţi din Penitenciarul 13 mun. Chişinău, în IDP al DP mun. Chişinău, reclamantul Leon Veaceslav se afla în concediu medical, fapt ce se confirmă prin certificatul de concediu medical seria 01 nr. 042276 din 26 martie 2013, eliberat de către Policlinica MAI (f.d.

9). Prin urmare, s-a constatat că, Leon Veaceslav a fost învinuit de comiterea unei abateri, disciplinare cînd acesta de fapt nici nu se afla la serviciu, circumstanţă ce denotă că, ancheta de serviciu efectuată de către Inspectoratul General al Poliţiei a avut un caracter superficial. La 30 iulie 2014, în termen, Inspectoratul General al Poliţiei, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, solicitînd admiterea 4 recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel, n-au aplicat corect normele de drept material.

- Astfel la aplicarea sancţiunilor disciplinare angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie scrisă, iar în funcţie de gravitatea faptei este în drept să organizeze o anchetă de serviciu (art.208 Codul muncii). Sancţiunile disciplinare se aplică nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei prin ordinul angajatorului care se aduce la cunoştinţă (în speţa dată) în termen de 15 zile (art.209, art.210 Codul muncii). - Menţionează că, ancheta de serviciu a fot iniţiată în baza sesizării procurorului, şef secţie control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie al Procuraturii Generale, dl Vitale Bordea înregistrată sub nr. 2813 din 12.06.2013, cu privire la lichidarea încălcărilor privind derogările constatate în activitatea de serviciu admise de către angajaţii IDP şi BSEP a DP mun.

Chişinău. Ancheta de serviciu s-a finalizat la 10.07.2013 prin emiterea ordinului semnat de angajator şi a fost adus la cunoştinţă reclamantului la aceiaşi dată contra semnătură.

- Prin urmare, intimatul că fiind încadrat în serviciul la momentul plasării deţinuţilor în IDP, precum şi la momentul eliberării din izolator a reţinuţilor, a ignorat prevederile alin. (1) şi (5) ale pct. 2 şi alin. (2) al pct. 3 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, precum şi prevederile pct. 2.37 şi 2.38 ale Regulamentului serviciului de poliţie pentru paza şi escortarea persoanelor reţinute şi arestate, aprobat prin ordinul MAI nr. 5 din 05 ianuarie 2004 „Cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de paza, escortare şi deţinere a persoanelor reţinute şi arestate în izolatoarele de detenţie provizorie”, care prevede că, reţinuţii, arestaţii se supun percheziţiei, iar lucrurile de care dispun ei - controlului, prin întocmirea procesului verbal de percheziţie şi control se efectuează în corespundere cu cerinţele Instrucţiunilor privind regimul de lucru al izolatoarelor de detenţie provizorie.

La 18 septembrie 2014 Veaceslav Leon prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 5 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei ca inadmisibil.

6 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 7