3ra-917/14 — Anularea ordinului de sancţionare

prima instanţă – S. Namaşco dosarul nr. 3ra-917/14 instanţa de apel – M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Ciobănaş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Ciobănaş împotriva Inspectoratului General de Poliţiei cu privire la anularea actelor administrative împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General de Poliţiei, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea lui Alexandru Ciobănaş către Inspectoratul General de Poliţiei cu privire la anularea pct. 1 din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 155 ef., din 03 mai 2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare – mustrare, faţă de Alexandru Ciobănaş constată: La 27 mai 2013, Alexandru Ciobănaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţiei cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Inspectoratului General de Poliţiei nr. 155 ef., din 03 mai 2013, pentru încălcarea prevederilor pct. 31 al Instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi altor informaţii referitoare la infracţiuni, aprobate prin ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi persoanelor care au săvârşit infracţiuni” şi art. 26 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Alexandru Ciobănaş în calitate de şef al secţiei urmărire penală al IP Centru a DP mun.

Chişinău, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare. Menţionează că abaterea disciplinară, pentru care a fost sancţionat, constă în faptul că la 20 martie 2013, Alexandru Ciobănaş a dispus examinarea petiţiei cetăţeanului Andrei Negru, sectorului de poliţie nr. 4 a IP Centru, fără a fi înregistrată în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente nr. 2 al IP Centru şi anume a punctului nr. 31 al Instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi altor informaţii referitoare la infracţiuni, aprobate prin ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni” şi articolul 26 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, care a parvenit din Direcţia de Poliţie mun.

Chişinău, pentru examinare conform competenţei. Consideră că ordinul este neîntemeiat şi ilegal în fond, emis cu încălcarea procedurii stabilite. Invocă că la emiterea ordinului în cauză a fost încălcată modalitatea de efectuare a anchetei de serviciu, prevăzut de art. 208 alin. (1) Codul muncii. Totodată declară că alin. (2) al art. 208 Codul muncii, prevede că salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei, toate probele şi justificările pe care le consideră necesare. Cu toate acestea susţine că dânsul a fost informat telefonic de către colaboratorul securităţii interne Vitalie Stegărescu, precum că Alexandru Ciobănaş trebuia să depună o explicaţie pe faptul că Andrei Negru a depus o plângere la MAI şi că acesta a tăinuit o infracţiune, fără să-i prezinte plângerea acestuia.

Susţine că nu i-a fost comunicat rezultatul anchetei de serviciu, pentru a prezenta probele necesare pentru justificarea situaţiei, abia peste 13 zile după emiterea ordinului de sancţionare a remis o scrisoare în adresa MAI pentru a elibera copii la ancheta de serviciu, fapt prin ce consideră că i-a fost încălcată posibilitatea de a prezenta probe justificate, conform prevederilor menţionate.

Declară că potrivit ordinului interdepartamental nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008 „Cu privire la evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi persoanelor care au săvârşit infracţiuni” unde este stipulat conform anexei nr. 1 al Capitolului V, punctul 25, 26 că conducătorul instituţiei sau adjunctul său, vizează materialele pentru înregistrarea în Registrul nr. 2 a instituţiei şi nu conducătorul organului de urmărire penală, care este doar şef de secţie, fapt prin ce Alexandru Ciobănaş nu avea dreptul de a viza înregistrarea materialului în Registrul nr. 2, aspect care a fost cunoscut din start de către persoana care a efectuat ancheta de serviciu – Vitalie Stegărescu, prin ce flagrant şi evident acesta şi-a depăşit obligaţiile de serviciu, moment care a stat la baza emiterii ordinului de sancţionare, făcând trimitere la punctul 31 din ordinul sus menţionat.

Invocă că potrivit Codului de procedură penală al RM, organul de urmărire penală nu examinează petiţii, excepţie este doar când sunt primite prin intermediul cancelariei careva cereri, care se examinează conform art. 244-247 CPP, într-o anumită cauză penală care se află în gestiunea organului de urmărire penală, fapt care s-a stabilit din start că petiţia a parvenit din DP mun.

Chişinău, pe numele lui Alexandru Ciobănaş, iar acesta la rândul său a repartizat-o conform competenţei teritoriale organului de constatare, iar din conţinutul acesteia nu rezuma semnele la vri-o componenţă de infracţiune şi acestea nu era întocmită conform art. 262 - 264 CPP, pentru a fi înregistrată în Registrul d evidenţă a infracţiunilor nr. 1. Susţine că potrivit conţinutului petiţiei cetăţeanului Andrei Negru şi materialelor anexate la acesta, unde erau copiile recipiselor care confirmau încheierea unui contract de arvună, întocmite în formă liberă, de către ambele părţi, o parte din tranzacţie care deja era efectuată, sunt evidente relaţiile civile şi din start era evident că litigiul urma a fi soluţionat pe cale civilă de către instanţa de judecată şi nu de către organul de poliţie, care are alte atribuţii.

Solicită declararea ca fiind contrar legii a modului de desfăşurare a anchetei de serviciu, care a stat la baza adoptării pct. 1 din ordinul MAI nr. 155 ef. din 03 mai 2013 şi anularea pct. 1 din ordinul MAI nr. 155 ef. din 03 mai 2013 pe numele lui Alexandru Ciobănaş, prin care a fost sancţionat disciplinar cu mustrare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Ciobănaş, declarat ca fiind ilegal modul de desfăşurare a anchetei de serviciu, care a stat la baza adoptării pct. 1 din ordinul MAI nr. 155 ef., din 03 mai 2013. De asemenea a fost anulat pct. 1 din ordinul MAI nr. 155 ef., din 03 mai 2013 pe numele lui Alexandru Ciobănaş privind aplicarea sancţiunii disciplinare cu mustrare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General de Poliţiei, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea lui Alexandru Ciobănaş împotriva Inspectoratului General de Poliţiei cu privire la anularea pct. 1 din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 155 ef. din 03 mai 2013 „privind aplicarea sancţiunii disciplinare – mustrare, faţă de Alexandru Ciobănaş”. La 03 iunie 2014 Alexandru Ciobănaş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a menţionat că instanţa de apel la emiterea deciziei greşit a apreciat elementele de fapt constatate în cadrul examinării cauzei, precum şi incorect a tălmăcit instrucţiunile de serviciu a MAI. Afirmă că ancheta de serviciu a fost efectuată de Serviciul Securitate Internă al Ministerului Afacerilor Interne, cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Astfel, potrivit art. 7 al prezentei Legi în competenţa Ministerului Afacerilor Interne sunt date un şir de atribuţii, însă efectuarea anchetei de serviciu nu ţine de competenţa MAI, ci de competenţa Inspectoratului General de Poliţie, care conform art. 12 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 „reprezintă unitatea centrală de administrare şi control a Poliţiei, cu statut de persoană juridică”, anume această unitate devenind angajatorul lui Alexandru Ciobănaş, în baza contractului încheiat.

Consideră că ancheta de serviciu urma a fi efectuată de subdiviziunea respectivă a Inspectoratului General de Poliţie şi nu de SSI a MAI. La fel, este de opinia că concluzia instanţei de apel precum că anume el a fost responsabil de înregistrarea cetăţeanului Andrei Negru în Registrul nr. 2 nu este întemeiată, aceasta întru totul întemeindu-se pe rezultatele şi aprecierile anchetei de serviciu, care de fapt a indicat doar cerinţele Instrucţiunii privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii referitoare la infracţiuni, aprobate prin ordinul interdepartamental nr. 21/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, ce se potriveau pentru confirmarea concluziei proprii.

Totodată, menţionează că responsabilii anchetei de serviciu, au ignorat cerinţele pct. 29 al Instrucţiunii menţionate, potrivit cărui „în cazul parvenirii altor informaţii la infracţiuni. examinarea cărora nu este de competenţa teritorială a organului în care a parvenit informaţia, persoana responsabilă a subdiviziunii în care a parvenit informaţia înregistrează în Registrul nr. 2 informaţia parvenită, informând imediat organul teritorial competent prin intermediul liniei telefonice”. Menţionează că potrivit materialelor anchetei de serviciu, prezentate în instanţă, cererea cetăţeanului Andrei Negru a parvenit în Inspectoratul General de Poliţie la 14 martie 2014 şi doar la 20 martie 2014, adică peste o săptămână a fost expediată potrivit principiului teritorialităţii în Inspectoratul de Poliţie Centru.

Respectiv, potrivit cerinţelor pct. 31 al Instrucţiunii, aprobate prin ordinul interdepartamental nr. 21/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, la care face referire instanţa, anume persoana responsabilă a organului, care a primit informaţia, în cazul dat al Inspectoratului General de Poliţie avea obligaţia imediat de-a înregistra cererea în Registrul nr. 2. Iar la expedierea cererii după competenţă, potrivit pct. 29 al Instrucţiunii, aprobate prin ordinul interdepartamental nr. 21/254/286-0/95 din 18 iulie 2008, anume lucrătorul responsabil, care a transmis informaţia, indică numărul de înregistrare a acestei informaţii din Registrul nr. 2 al organului competent, comunicată până la expedierea informaţiei.

În acest context indică că potrivit normelor enunţate, la parvenirea unor informaţii după competenţă din organul, care a primit nemijlocit informaţia, acestea deja sunt înregistrate în Registrul de evidenţă a informaţiei şi responsabil de aceasta este organul unde a fost depusă cererea, adică Inspectoratul General de Poliţie, care este ierarhic superior Inspectoratului de Poliţie Centru. Astfel fiind, consideră că rezultatele anchetei de serviciu, pe care s-a bazat instanţa de apel sunt greşite, circumstanţele cazului şi normele de drept enunţate de Serviciul Securitate Internă a MAI, fiind expuse sub aspectul acoperirii realelor persoane ce se fac vinovate de ne înregistrarea cererii cetăţeanului Andrei Negru în Registrul nr. 2, iar instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept, lăsându-se a fi duse în eroare de constatările anchetei de serviciu a SSI al MAI.

Recurentul afirmă că instanţa de apel nu s-a referit la argumentele invocate de el, limitându-se doar la faptul că acestea contravin anchetei de serviciu, întocmite de Serviciul Securitate Internă. Consideră că prin decizia instanţei de apel i-a fost limitat dreptul său de acces la instanţa judecătorească, astfel fiind încălcat dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 07 aprilie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 1500 (f. d. 84), iar alte date la materialele pricinii lipsesc.

Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexandru Ciobănaş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexandru Ciobănaş, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandru Ciobănaş ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandru Ciobănaş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu