3ra-878/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E. Palanciuc dosar nr.3ra-878/14 instanţa de apel: E. Clim, T. Pelin, Iu. Cotruţă DECIZIE 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Ion Corolesvchi, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, mun. Chişinău, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Iarmenco Eduard împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, mun.

Chişinău, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La data de 08 august 2013, reclamantul Iarmenco Eduard a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul Iarmenco Eduard a indicat că la data de 10 iulie 2013, prin ordinul nr. 252ef „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău” a fost sancţionat disciplinar cu mustrare, pentru faptul că la data de 12 aprilie 2013, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani a fost dispus transferul deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari pentru o perioadă de 30 zile din Penitenciarul nr. 13 în IDP al DP mun.Chişinău.

La data transferării nemijlocite, concomitent cu persoanele indicate, la sediul IDP al DP au fost aduse şi bunurile personale ale acestor persoane, de care s-au folosit în penitenciar şi anume: frigider, aparate DVD, ventilatoare, etc. 1 Din motivul că celulele IDP al DP mun. Chişinău nu sînt utilate cu prize electrice, a ordonat reţinerea aparatajului electric şi depozitarea lui într-o încăpere sigilată, la care nimeni nu are acces. Ulterior, la expirarea termenului de deţinere de 30 zile, la data de 14 mai 2013, condamnaţii vizaţi au fost etapaţi în Penitenciarul nr. 13, unde în urma controlului detaliat al aparatajului electric, au fost depistate cîteva telefoane mobile, accesorii şi cărţi de joc ascunse în interiorul acestora.

Consideră că, ordinul nr. 252ef din 10 iulie 2013 este ilegal şi pasibil de a fi anulat, invocînd că Statutul disciplinar şi Ordinul nr. 5 din 05 ianuarie 2004 se referă doar la obligaţia de a supune controlului obiectele şi lucrurile (bunurile) de care vor dispune persoanele în celule. Astfel, în cazul deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari, dînşii nu au dispus de bunurile date pe perioada aflării în IDP al DP mun. Chişinău, deoarece s-a interzis transmiterea aparatajului electric în celule, din lipsa condiţiilor tehnice. Reclamantul Iarmenco Eduard a solicitat anularea pct.pct. 1 şi 2 al ordinului Şefului Inspectoratului General de Poliţie nr. 252ef din 10 iulie 2013 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău”, în partea ce se referă la sancţionarea sa. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a anulat pct. 1 şi pct. 2 al ordinului emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252ef din 10 iulie 2013 privind sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău, în privinţa sancţionării cu „mustrare” şefului Izolatorului de detenţie provizorie al DP mun. Chişinău, căpitan de poliţie Iarmenco Eduard. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013. Invocînd netemeinicia deciziei enunţate, recurentul Inspectoratul General al Poliţiei, mun.

Chişinău, la data de 17 mai 2014, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că, la emiterea deciziei, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, în consecinţă, fiind încălcate normele de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii. Contrar concluziilor instanţelor de judecată ierarhic inferioare, recurentul a indicat despre emiterea ordinului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 252ef din 10 iulie 2013 cu respectarea rigorilor procedurale ale legii.

2 În acest context, a menţionat că, intimatul Iarmenco Eduard, fiind încadrat în serviciul la momentul plasării deţinuţilor în IDP, precum şi la momentul eliberării din izolator, a ignorat prevederile pct. 2 alin. (1) şi (5), pct. 3 alin. (2) al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996, precum şi prevederile pct. 2.37 şi 2.38 ale Regulamentului serviciului de poliţie pentru paza şi escortarea persoanelor reţinute şi arestate, aprobat prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 5 din 05 ianuarie 2004 „Cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de pază, escortare şi deţinere a persoanelor reţinute şi arestate în izolatoarele de detenţie provizorie”.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este întemeiat, pasibil de a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În şedinţa de judecată, s-a stabilit că, prin acţiunea formulată, intimatul Iarmenco Eduard a solicitat anularea pct.pct. 1 şi 2 al ordinului Şefului Inspectoratului General de Poliţie nr. 252ef din 10 iulie 2013 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău”, în partea ce se referă la sancţionarea sa. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii integrale acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de fond a reţinut că nu au fost prezentate probe care ar confirma faptul că intimatul Iarmenco Eduard a ignorat prevederile alin. (1) şi (5) ale pct. 2 şi alin. (2) al pct. 3 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996, precum şi pct.pct. 2.37 şi 2.38 ale Regulamentului serviciului de poliţie pentru paza şi escortarea persoanelor reţinute şi arestate, aprobat prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 5 din 05 ianuarie 2004 „Cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de pază, escortare şi deţinere a persoanelor reţinute şi arestate în izolatoarele de detenţie provizorie”.

De asemenea, ancheta de serviciu efectuată de Inspectoratul General al Poliţiei are un caracter superficial şi de sancţionare colectivă a întregului efectiv. Prin urmare, instanţa de fond a conchis în favoarea nulităţii pct. l şi pct. 2 al ordinului nr. 252ef din 10 iulie 2013 al Inspectoratului General al Poliţiei „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău”, în privinţa sancţionării cu „mustrare” şefului Izolatorului de detenţie provizorie al DP mun. Chişinău, căpitan de poliţie Iarmenco Eduard. 3 Aceeaşi soluţie a fost reţinută şi de către instanţa de apel. Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, mun.

Chişinău întemeiat, pasibil de a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri, din considerentele următoare. Analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că la data de 10 iulie 2013, intimatului Iamenco Eduard, pentru ignorarea prevederilor alin. (1), (5) ale pct. 2 şi alin. (2) al pct. 3 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996, precum şi a pct.pct. 2.37 şi 2.38 ale Regulamentului serviciului de poliţie pentru paza şi escortarea persoanelor reţinute şi arestate, aprobat prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 5 din 05 ianaurie 2004, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „mustrare” prin ordinul nr. 252ef „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău” pentru examinarea superficială a sesizării procurorului din Procuratura Generală şi pentru lipsa de supraveghere asupra efectivului subordonat. Şi anume, că, la data de 12 aprilie 2013, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani a fost dispus transferul deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari pentru o perioadă de 30 zile din Penitenciarul nr. 13 în IDP al DP mun. Chişinău, concomitent fiind aduse şi bunurile personale ale acestor persoane. La transferarea şi plasarea în IDP, condamnaţii au fost supuşi doar percheziţiei corporale, iar lucrurile personale au fost lăsate fară examinare.

Ulterior, la 14 mai 2013, la expirarea termenului de deţinere de 30 de zile, condamnaţii vizaţi au fost etapaţi în Penitenciarul nr. 13, unde, în urma efectuării perchiziţiei corporale şi verificării lucrurilor personale de către angajaţii penitenciarului, în prezenţa angajaţilor batalionului de escortă, în interiorul bunurilor deţinuţilor (tehnica electrocasnică şi altele) au fost depistate şi ridicate 3 telefoane mobile, 3 acumulatoare la telefoane mobile, 3 încărcătoare electrice pentru aceste, căşti pentru telefonul mobil şi 3 seturi de cărţi de joc. (f.d.5-8).

Este de menţionat că materialele cauzei atestă existenţa încheierii din 09 iulie 2013 emisă de către Direcţia management operaţional al Inspectoratului General al Poliţiei, pe marginea anchetei de serviciu, efectuată în baza sesizării procurorului al Procuraturii Generale, din care rezultă propunerea privind finisarea anchetei de serviciu cu aplicarea faţă de intimatul Iarmenco Eduard a sancţiunii disciplinare „mustrare”, precum şi a explicaţiei date de către intimatul Iarmenco Eduard pe marginea încălcării comise, (f.d.24-30).

4 În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Iar, în baza dispoziţiei art. 3 alin. (1) lit. a) din aceeaşi Lege, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Conform pct. 2 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne nr. 2 din 04 ianuarie 1996, disciplina în organele afacerilor interne obligă pe fiecare collaborator să respecte cu stricteţe Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, să execute întocmai şi în termenul oportun jurămîntul, prevederile statutelor, regulamentelor, instrucţiunilor, ordinelor şi dispoziţiilor primate. În baza pct. 4 din acelaşi Statut disciplinar al organelor afacerilor interne, şeful, comisarul şi comandantul (în continuare – şeful) poartă răspundere pentru starea disciplinară şi ordinea regulamentară din subdiviziunea pe care o conduce.

Şeful este obligat: să realizeze executarea cu stricteţe de către subordonaţi a prevederilor legilor, statutelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ordinelor, atît în cadrul serviciului, cît şi în afara acestuia, şi să controleze îndeplinirea lor. Reieşind din circumstanţele pricinii enunţate în raport cu normele legale sus- indicate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronată concluzia instanţelor de judecată ierarhic inferioare privind nulitatea pct. l şi pct. 2 al ordinului nr. 252ef din 10 iulie 2013 al Inspectoratului General al Poliţiei „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun.

Chişinău”, în privinţa sancţionării cu „mustrare” şefului Izolatorului de detenţie provizorie al DP mun. Chişinău, căpitan de poliţie Iarmenco Eduard. Or, după cum s-a stabilit din datele anchetei de serviciu, în acţiunile intimatului Iarmenco Eduard s-a stabilit lipsa de supraveghere asupra efectivului subordonat. În acest context, colaboratorii din subordinea şefului Izolatorului de detenţie provizorie, efectuînd transferul şi plasarea deţinuţilor Serghei Marcovţev şi Andrei Cebotari pentru o perioadă de 30 zile din Penitenciarul nr. 13 în IDP al DP mun.

Chişinău, nu au depistat în interiorul bunurilor deţinuţilor (tehnica electrocasnică şi 5 altele) următoarele obiecte: 3 telefoane mobile, 3 acumulatoare la telefoane mobile, 3 încărcătoare electrice pentru aceste, căşti pentru telefonul mobil şi 3 seturi de cărţi de joc, care conform Anexei nr. 7 la Hotărîrea Gucernului cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi nr. 583 din 26 mai 2006, reprezintă obiecte pe care deţinuţilor li se interzice să le aibă asupra lor, să le primească prin colete, pachete cu provizii, banderole sau să le procure.

În continuare, instanţa de recurs remarcă că potrivit pct. 5 din Statut, în cazul încălcării disciplinei şi normelor de drept de către subordonat, şeful este obligat să iniţieze o anchetă de serviciu pentru examinarea multiaspectuală, completă şi obiectivă a circumstanţelor încălcării, iar dacă subordonatului i se stabileşte vinovăţia – să-i aplice, în funcţie de gravitatea delictului comis şi gradul culpei, o sancţiune disciplinară ori să transmită materialele în organele procuraturii pentru examinare pe cale penală. În temeiul pct.pct.

14 şi 17 din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne nr. 2 din 04 ianuarie 1996, colaboratorilor organelor afacerilor interne le pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare: - avertisment; - mustrare; - mustrare aspră; - retrogradare în funcţie; - retrogradare în gradul special cu o treaptă; - avertizarea asupra corespunderii lor parţiale cu serviciul; - concedierea din organele afacerilor interne. Sancţiunile disciplinare se aplică în cazurile de neglijenţă şi încălcare a obligaţiunilor de serviciu, a normelor de convieţuire socială, ordinii de drept şi disciplinei de serviciu. Conform pct. 27 din Statut, sancţiunile disciplinare trebuie să fie conforme cu vinovăţia colaboratorului şi cu gravitatea încălcării săvîrşite.

La aplicarea sancţiunii disciplinare se ia în considerare caracterul, cauzele, circumstanţele şi consecinţele faptei săvîrşite, conduita anterioară a colaboratorului, termenul aflării lui în serviciu. Sancţiunea disciplinară se aplică cu dreptate, fără părtinire şi numai după constatarea faptelor. Persoanei supuse anchetei de serviciu i se vor solicita explicaţiile de rigoare în scris. Refuzul de a prezenta explicaţiile solicitate se consemnează într-un proces-verbal semnat de colaboratorul care efectuează ancheta de serviciu şi de doi colaboratori necointeresaţi. Persoana, în privinţa căreia s-a finalizat ancheta de serviciu, va fi anunţată şi i se va explica dreptul de a face cunoştinţă cu încheierea.

Iar, dispoziţia pct. 29 din Statut prevede că, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical. Conform pct.pct. 31 şi 34 din din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne nr. 2 din 04 ianuarie 6 1996, ancheta de serviciu se efectuează în termen de pînă la o lună din ziua constatării abaterii disciplinare. Sancţiunile disciplinare enumerate la punctele 14 şi 15 ale prezentului Statut se aplică în scris, prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) conducătorului căruia i se atribuie dreptul de angajare (confirmare sau numire în funcţie) a colaboratorului respectiv.

Sub aspectul celor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ordinul nr. 252ef din 10 iulie 2013 al Inspectoratului General al Poliţiei „Cu privire la sancţionarea disciplinară a unor angajaţi ai poliţiei din cadrul DP mun. Chişinău”, în privinţa sancţionării cu „mustrare” şefului Izolatorului de detenţie provizorie al DP mun. Chişinău - Iarmenco Eduard, a fost emis în corespundere cu prevederile legii. Or, nu au fost atestate careva temeiuri de nulitate ale actului administrativ contestat, în sensul prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Avînd în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide în favoarea netemeiniciei acţiunii formulate de către intimatul Iarmenco Eduard cu privire la contestarea actului administrativ.

Considerentele menţionate determină instanţa de recurs de a considera întemeiat recursul Inspectoratului General al Poliţiei, mun. Chişinău, iar decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe urmează a fi casate integral, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, mun.

Chişinău, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri privind respingerii acţiunii, ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, mun. Chişinău. 7 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, adoptate în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Iarmenco Eduard împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, cu emiterea a unei noi hotărîri, prin care: Se respinge integral acţiunea formulată de către Iarmenco Eduard împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas 8