2ra-2812/14 — Recunoaşterea ca moştenitori legali

prima instanţă: M.Moraru dosarul nr.2ra-2812/14 instanţa de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, V.Harmaniuc ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vortolomei Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica împotriva Lidiei Vortolomei privind recunoaşterea ca moştenitori legali, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 prin s-a respins apelul declarat de către Vortolomei Lidia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 22 februarie 2013, c o n s t a t ă La 18 aprilie 2009 Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica au depus cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Vortolomei privind recunoaşterea ca moştenitori legali.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că tatăl lor, Vortolomei Anatolie a concubinat cu Vortolomei Lidia începînd cu anul 1984 şi pînă în anul 2002, iar la 22 februarie 2002 au înregistrat căsătoria. Pe parcursul căsătoriei Vortolomei Anatolie a construit un garaj şi o anexă locativă la apartamentul din str. Gr. Ureche 1/3, care din motive necunoscute nu a fost înregistrat la organul cadastral. Menţionează că la 06 august 2004, tatăl lor, Vortolomei Anatolie a decedat, iar ei au fost recunoscuţi moştenitori legali ai averii succesorale. Susţin prin cererea suplimentară din 14 decembrie 2009 că tatăl lor a investit mijloace financiare în construcţia anexei locative la apartamentul nr. 3 din str. Gr.

Ureche, 1, or. Ungheni şi a garajului nr. 2 din str. Orangeriei, 3, care potrivit raportului de expertiză a fost evaluat la 412 000 lei. 1 Consideră că în cazul în care construcţia nu a fost autorizată şi supusă înregistrării la organul cadastral, se află în imposibilitate de a înregistra anexa auxiliară şi a partaja în natură bunul imobil. Cer reclamanţii prin cererea de chemare în judecată şi cererea suplimentară încasarea de la Vartolomei Lidia în beneficiul lui Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica a sumei de 274 666 lei, ceea ce reprezintă 1/3 din bunul imobil evaluat şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4 770 lei (f.d. 5, 49, Vol I). Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 10 mai 2010 acţiunea a fost admisă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vortolomei Lidia a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 aprilie 2011 apelul declarat de către Vortolomei Lidia a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 19 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vortolomei Lidia a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2012 apelul declarat de către Vortolomei Lidia a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare. La 02 noiembrie 2012 Vortolomei Lidia a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica privind declararea nulităţii recipisei.

În motivarea acţiunii a indicat că potrivit certificatului nr. 547 din 01 decembrie 2009, la privatizarea locuinţei din or. Ungheni, str. Gr. Ureche, 1, apartamentul nr. 3, a participat şi Jdanov Iurie, fiul Lidiei Vartolomei (Cocerva), iar la înstrăinarea bunului imobil este necesar acordul fiului ei, Jdanov Iurie. A indicat că promisiunea făcută faţă de Vartolomei Andrian privind transmiterea sumei de 10 000 euro în schimbul proprietăţii în litigiu, nu poate fi considerată ca încheierea unui act juridic şi acordarea consimţămîntului la cumpărarea imobilului, deoarece în lipsa acordului fiului său, Jdanov Iurie care a participat la privatizarea bunului imobil, nu este posibil. Consideră că contrar normelor Codului civil şi altor acte normative recipisa nu are forma respectată de lege şi anume nu este autentică şi înregistrată în Registrul bunurilor imobile, ceea ce legiuitorul sancţionează cu nulitatea absolută, actul juridic afectat de o astfel de circumstanţă.

Cere Vortolomei Lidia, declararea nulităţii absolute a recipisei din 29 noiembrie 2009 în mărime de 10 000 euro, încasarea de la Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica în beneficiul Lidiei Vartolomei a prejudiciului material în sumă de 100 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 16 372 lei, iar acţiunea 2 înaintată de Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica împotriva Lidiei Vortolomei să fie respinsă (f.d. 35-40, Vol II). Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 22 februarie 2013 acţiunea înaintată de Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica împotriva Lidiei Vortolomei privind recunoaşterea în calitate de moştenitori legali a fost admisă, fiind încasată de la Vortolomei Lidia în folosul lui Vortolomei Andrian şi Bailiuc Rodica suma în mărime de 10 000 euro la cursul BNM, iar acţiunea reconvenţională depusă de Vortolomei Lidia privind declararea nulităţii procurii a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vortolomei Lidia, prin intermediul avocatului stagiar Şardari Marin a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 s-a respins apelul declarat de către Vortolomei Lidia şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 08 iulie 2014, Vortolomei Lidia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale sau restituirea cauzei spre rejudecare. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele judecătoreşti nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, concluziile expuse în hotărîrile judecătoreşti sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, s-a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, astfel fiind interpretate eronat normele de drept material.

Totodată, instanţa de fond a soluţionat problema drepturilor unor personae neatrenate în proces, iar instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor cererii de apel şi a apreciat în mod arbitrar probele din dosar. În acest sens susţine că instanţa de apel motivînd soluţia nu a luat în considerare că la privatizarea locuinţei din or. Ungheni, str. Gr. Ureche, 1, apartamentul nr. 3, a participat şi Jdanov Iurie fiul ei, iar la înstrăinarea bunului imobil este necesar acordul lui Jdanov Iurie. A indicat că promisiunea făcută faţă de Vartolomei Andrian privind transmiterea sumei de 10 000 euro în schimbul proprietăţii în litigiu, nu poate fi considerată ca încheierea unui act juridic şi acordarea consimţămîntului la cumpărarea imobilului, deoarece în lipsa acordului fiului său, Jdanov Iurie care a participat la privatizarea bunului imobil, nu este posibil.

Astfel, intimaţii nu pot fi moştenitori legali a 1/3 din averea la care pretind, din motiv că imobilul litigios nu a fost supus înregistrării în Registrul bunurilor imobile, mai mult a fost dobîndit de către ea, în timpul cînd deţinea numele Cocerva. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 3 Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 08 mai 2014, recursul se consideră declarat în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Vortolomei Lidia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vortolomei Lidia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

4 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Vortolomei Lidia în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vortolomei Lidia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Vortolomei Lidia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5