- Dosarul nr.
- 2ra-994/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 14 august 2013
- Părțile
- Poiată Floreta vs Tudor Poiată
- Pe scurt
- Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate
2ra-994/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului
prima instanţă: N. Chiseliova dosarul nr.2ra-994/13 instanţa de apel: A. Minciuna, Nogai, V. Pruteanu DECIZIE 14 august 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Floreta Poiată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Floretei Poiată împotriva lui Tudor Poiată cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Tudor Poiată, casată integral hotărârea Judecătoriei Străşeni din 15 ianuarie 2010 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 18 februarie 2005, Floreta Poiată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Poiată cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a înregistrat căsătoria cu pârâtul în anul 1969. Menţionează că la acel moment, Tudor Poiată era proprietar al casei de locuit lit. A, care nu era finisată, având ridicaţi doar pereţii şi construit acoperişul, fapt ce se confirmă prin extrasul din cartea de imobil pentru anii 1967-1970. Susţine că pe parcursul vieţii în comun, ea a adus aportul în măsură egală cu pârâtul Tudor Poiată la construcţia acestei case de locuit. Insistă că imobilul menţionat a fost supus inventarierii doar în anul 1999, iar din planul OCT Străşeni se vede că casa a fost reconstruită. Solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din casa de locuit lit. A din str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni.
Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 20 mai 2008 a fost confirmată tranzacţia de împăcare între reclamantă şi pârât, conform căreia reclamanta îşi retrage pretenţiile sale faţă de pârât cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din mobilul lit. A din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni, iar pârâtul îşi retrage de la executare titlul executoriu nr. 2-64 din 19 noiembrie 2004 şi este de acord ca cota parte din imobilul lit.”b” din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate, apoi să fie donat fiicei Viorica Andrieş. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2009 a fost admis recursul declarat de către Tudor Poiată, casată încheierea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă.
În cadrul dezbaterilor judiciare Floreta Poiată a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea anexei „al” şi verandei la casa de locuit lit. A din str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni ca bun dobândit în devălmăşie în timpul căsătoriei cu Tudor Poiată şi încasarea de la pârât în beneficiul ei a costului a ½ cotă-parte din anexa a1 în sumă de 12495,5 lei, a preţului a ½ cotă-parte din verandă în sumă de 34692 lei şi a despăgubirilor pentru lucrările efectuate la imobil în sumă de 12812 lei (f. d. 103, 104). Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 15 ianuarie 2010 acţiunea a fost admisă, recunoscut dreptul de proprietate al Floretei Poiată asupra ½ cotă-parte din imobilul lit. „A”, situată în str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni şi încasat din contul lui Tudor Poiată în beneficiul Floretei Poiată cheltuielile suportate la lucrările de construcţie în casa de locuit lit. „A” situată în str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni în sumă de 59999,50 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1799,85 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 martie 2011 a fost admis apelul declarat de către Tudor Poiată, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o încheiere, prin care a fost încetat procesul. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 noiembrie 2011 a fost admis recursul declarat de către Floreta Poiată, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre judecarea apelului în fond la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Tudor Poiată, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 19 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, Floreta Poiată a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta Floreta Poiată, în motivarea recursului, a indicat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, astfel, fiind interpretate eronat normele de drept material. Menţionează că la momentul înregistrării căsătoriei, intimatul avea în proprietate privată o casă de locuit nefinisată lit. „A” din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni.
Susţine că a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Poiată cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie, iar prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 19 noiembrie 2004 au fost partajate bunurile imobile, fiind recunoscută casa lit. A din str. S. Lazo,26 bun personal al fostului soţ Tudor Poiată, iar casa lit. b - ca bun în devălmăşie şi a fost împărţit ambilor soţi. Această hotărâre a devenit irevocabilă după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2005. Afirmă că, înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte din casa lit. A din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni, iar ulterior şi-a concretizat pretenţiile, solicitând o recompensă bănească pentru îmbunătăţirile efectuate în imobilul litigios.
Invocă că în şedinţa de judecată a primei instanţe au fost audiaţi martorii Ciorbă D., Jereghi T. şi Boţan P., care au confirmat că la momentul înregistrării căsătoriei, familia Poiată locuiau la părinţi, fiindcă nu era finisată casa, iar lucrările de reconstrucţie, reamenajare au fost efectuate ulterior în perioada anilor 1971-1986 împreună de către ambii soţi. Mai mult ca atît, iniţial Tudor Poiată a fost de acord să-i plătească o recompensă bănească, apoi a fost de acord şi la o tranzacţie de împăcare. Menţionează că instanţa de apel eronat a soluţionat litigiul prin prisma art. 316 alin. (2) din Codul civil, deoarece ea nici nu a înaintat pretenţii, prin care ar solicita să i se cedeze o parte din proprietatea exclusivă a soţului ei.
Ea a solicitat doar încasarea de la intimat a unei recompense băneşti pentru îmbunătăţirile efectuate în imobil în perioada vieţii în comun, care a durat aproximativ 40 ani. Susţine că conform art. 23 din Codul familiei, bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Floreta Poiată a solicitat recunoaşterea anexei „al” şi verandei la casa de locuit lit. A din str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni ca bun dobândit în devălmăşie în timpul căsătoriei cu Tudor Poiată şi încasarea de la pârât în beneficiul ei a costului a ½ cotă-parte din anexa a1 în sumă de 12495,5 lei, a preţului a ½ cotă-parte din verandă în sumă de 34692 lei şi a despăgubirilor pentru lucrările efectuate la imobil în sumă de 12812 lei.
Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, recunoscând dreptul de proprietate al Floretei Poiată asupra ½ cotă-parte din imobilul lit. „A”, situată în str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni şi încasând din contul lui Tudor Poiată în beneficiul Floretei Poiată cheltuielile suportate la lucrările de construcţie în casa de locuit lit. „A” situată în str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni în sumă de 59999,50 lei. Ulterior, instanţa de apel, judecând apelul declarat de către Tudor Poiată, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una legală şi întemeiată. Din materialele dosarului rezultă că la 09 martie 1968, recurenta Floreta Poiată a înregistrat căsătoria cu intimatul Tudor Poiată, iar în luna ianuarie 2002, căsătoria fost desfăcută.
Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 19 noiembrie 2004, menţinută prin deciziile Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2005 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2005, au fost partajate bunurile imobile ale lui Tudor Poiată şi ale Floretei Poiată şi, anume, imobilul lit. „B” din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni, conform actului de expertiză nr. 567 din 08 octombrie 2001. În rest pretenţia cu privire la partajarea casei de locuit lit. „A” din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna a fost respinsă, deoarece aceasta constituie proprietate personală a lui Tudor Poiată. Astfel, casa de locuit lit. A din str. S. Lazo,26, s. Cojuşna constituie proprietate personală a lui Tudor Poiată, dreptul de proprietate fiind dobândit în condiţiile art. 320 alin. (2) din Codul civil şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile.
La caz, se reţine că recurenta Floreta Poiată nu a prezentat probe pertinente şi veridice, ce ar confirma că anexa „a 1” şi veranda la casa de locuit lit. A din str. S. Lazo 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni au fost construite în timpul căsătoriei cu Tudor Poiată şi că a investit mijloace băneşti proprii la efectuarea lucrărilor de reconstrucţie a imobilului. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că prin recunoaşterea dreptului de proprietate al Floretei Poiată asupra ½ cotă-parte din imobilul lit. „A”, situată în str. S. Lazo, 26, s. Cojuşna, r-nul Străşeni s-ar încălca dreptul de proprietate al lui Tudor Poiată garantat de art. 46 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM şi art. 316 din Codul civil, precum şi de art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Mai mult că există o hotărâre irevocabilă, prin care au fost partajate bunurile imobile a lui Tudor Poiată şi a Floretei Poiată şi prin care s-a constatat cu certitudine că casa de locuit lit. „A” din str. S. Lazo 26, s. Cojuşna constituie proprietate personală a lui Tudor Poiată.
Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentulei precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.
În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Floreta Poiată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Floretei Poiată împotriva lui Tudor Poiată cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva