2ra-735/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: I.Goncearuc dosarul nr. 2ra-735/14 instanţa de apel: E.Ababii, N.Matveeva, G.Polivenco ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cazacu Eugenia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia împotriva lui Cazacu Ilie şi Oficiul cadastral teritorial Floreşti privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Cazacu Ilie, cu casarea hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 11 aprilie 2006 şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă La 17 ianuarie 2006, Cazacu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cazacu Ilie şi Oficiul cadastral teritorial Floreşti privind recunoaşterea dreptului de proprietate.

În susţinerea cererii reclamanta a indicat că, s-a aflat în căsătorie cu Cazacu Ilie, iar din anul 2000 cînd pîrîtul a plecat la muncă peste hotarele Republicii Moldova, nu mai locuiesc împreună şi la 27 noiembrie 2002 căsătoria a fost desfăcută. Susţine că, pîrîtul Cazacu Ilie mai mult de 5 ani nu a revenit în ţară, iar toate cheltuielile legate de întreținerea bunurilor imobile aflate în proprietate lor au trecut pe seama ei. A mai indicat că, pe parcursul căsătoriei au dobîndit în proprietate casa de locuit individuală şi lotul aferent acesteia, situate în satul Varvareuca, raionul Floreşti, care de fapt constituie proprietate comună în devălmășie.

A mai susținut că, fostul soţ nu locuieşte cu ea şi copilul lor, mai bine de 3 ani şi nu a depus cerere de partajare a averii comune, astfel s-a adresat Oficiului cadastral teritorial 1 Soroca cu privire la înregistrarea deplină a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile nominalizate, însă i-a fost refuzat, fiindu-i recomandat să se adreseze în instanţa de judecată. Cere reclamanta, recunoaşterea deplină a dreptului de proprietate asupra casei de locuit individuale şi lotului de pămînt aferent acesteia, situate în satul Varvareuca, raionul Floreşti, cu obligarea Oficiului cadastral teritorial Soroca, filiala Floreşti să înregistreze dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 11 aprilie 2006, cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia a fost admisă. S-a recunoscut dreptul de proprietate deplin asupra casei de locuit individuale şi a lotului de pămînt aferent acesteia, situate în satul Varvareuca, raionul Floreşti, care se aflau cu drept de proprietate comună în devălmăşie cu fostul soţ Cazacu Ilie. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Cazacu Ilie a contestat-o cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2010 cererea de apel depusă de către Cazacu Ilie a fost restituită, ca depusă peste termen. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 mai 2011, recursul declarat de Cazacu Ilie a fost admis şi casată încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2010, cu restituirea pricinii la rejudecare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 decembrie 2011, cererea lui Cazacu Ilie privind repunerea în termen de declarare a apelului a fost respinsă şi cererea de apel a fost restituită ca depusă peste termen. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2012, recursul declarat de Cazacu Ilie a fost admis şi casată încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 decembrie 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012, cererea lui Cazacu Ilie privind repunerea în termen de declarare a apelului a fost respinsă şi cererea de apel a fost restituită ca depusă peste termen. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2012, recursul declarat de Cazacu Ilie a fost admis şi casată încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 septembrie 2013, cererea de apel depusă de către Cazacu Ilie a fost admisă. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 11 aprilie 2006 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia împotriva lui Cazacu Ilie şi Oficiul cadastral teritorial Floreşti privind recunoaşterea dreptului de proprietate, a fost scoasă de pe rol. La 05 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege Cazacu Eugenia a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de restituire ca depusă peste termen cererea de apel declarată de Cazacu Ilie. 2 În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea obiectivă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Menţionează recurenta că, intimatul Cazacu Ilie nu are pretenții materiale faţă de ea, nu pretinde la o parte din avere şi a cunoscut despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu, fapt confirmat şi prin cererile de examinarea în lipsă depuse de acesta. Mai mult, prima instanţă a constatat şi faptul că, în anul 2004 casa de locuit individuală personală din satul Vărvăreuca, raionul Floreşti a fost înstrăinată la preţul de 11 360 lei, iar suma de bani a fost investită în lotul de teren unde s-a construit casa de locuit individuală din satul Ciutuleşti, raionul Floreşti, care în prezent este în litigiu. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Cazacu Eugenia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432, alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432, alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost 3 arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cazacu Eugenia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cazacu Eugenia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Cazacu Eugenia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4