2ra-1531/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Floreşti Dosarul nr. 2ra-1531/13 Judecători: L. Grădinaru Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Vieru Larisa, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Larisa împotriva lui Eromenco Serghei, intervenienţi accesorii Primăria Gura Camencii şi Oficiul Cadastral Teritorial, filiala Floreşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului de locuit, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, CONSTATĂ : La 20 octombrie 2011, Vieru Larisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eromenco Serghei, intervenienţi accesorii Primăria Gura Camencii şi Oficiul Cadastral Teritorial, filiala Floreşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului de locuit.

În motivarea acţiunii a indicat că, în anul 1972, s-a căsătorit cu Vieru IIie. După căsătorie, în curtea buneilor săi din s. Bubuleşti, r-nul Floreşti, au început construcţia unei case de locuit. Casa au construit-o într-un termen mai îndelungat, din care considerent ei locuiau în casa buneilor. După finisarea construcţiei reclamanta împreună cu soţul ei, Vieru Ilie, achitau impozitele funiciare, cît şi pe imobil. Menţionează că, la 21 noiembrie 1998, Vieru Ilie a decedat, iar după decesul ultimului Vieru Larisa cu două fiice a rămas să locuească în casa aflată în litigiu. Ambele fiice s-au căsătorit şi una din ele împreună cu soţul ei, Eromenco Serghei, au rămas să locuească cu dînsa. În ultimii ani, împreună cu fiica au plecat la lucru peste hotarele Republicii Moldova, iar Eromenco Serghei, în această perioadă a întocmit documentele de proprietate asupra casei ce-i aparţine lui Vieru Larisa, în baza extrasului din cartea de imobil a Primăriei Gura Camencii.

Din acest motiv, Eromenco Serghei nu-i permite să-şi exercite dreptul de proprietate, iar fiica sa a rupt relaţiile de familie cu primul. Adresările lui Vieru Larisa la diferite instanţe, pentru a i se elibera documentele care confirmă dreptul de proprietate, nu au dat nici un rezultat, şi 1 anume adresîndu-se la Oficiul Cadastral Teritorial, filiala Floreşti a fost informată că documente pe imobilul situat în satul Bobuleşti, raionul Floreşti, pe numele lui Vieru Laria nu există, fapt confirmat şi de Serviciul de arhivă raional. Indică că, motivele din care cauză nu s-au păstrat documentele ce permit construcţia casei, repartizarea terenului, autorizaţia în construcţie, nu se cunoaşte. Din aceste motive şi solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit ce-i aparţine, situată în satul Bobuleşti, raionul Floreşti.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 19 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral. S-a recunoscut Vieru Larisa proprietara imobilului situat în satul Bobuleşti, raionul Floreşti, ce constă din casă de locuit. S-a încasat de la Eromenco Serghei în beneficiul lui Vieru Larisa cheltuielile de judecată ce constă din taxă de stat în sumă de 150 (una sută cincizeci) lei. În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 315, 316, 320 CC, menţionînd că pîrîtul nu a dobîndit dreptul de proprietate asupra imobilului litigios în modul prevăzut de lege, iar faptul achitării impozitului nu reprezintă o modalitate de obţinere a acestui drept. La 28 septembrie 2012, Eromenco Serghei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii apelate cu emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge cererea reclamantei integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de Eromenco Serghei, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 19 septembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că nu există nici un temei juridic prevăzut de art. 320 CC, conform căruia poate fi recunoscut dreptul de proprietate a reclamantei. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19 martie 2013, Vieru Larisa a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 19 septembrie 2012. Tototdată, a solicitat încasarea cheltuelilor de judecată suportate în recurs în sumă de 3 575 lei.

În argumentarea recursului recurenta a invocat aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material şi procedural la adoptarea deciziei, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Eromenco Serghei a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea lui ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Vieru Larisa a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele.

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin 2 circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, precum şi verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 17.11.1972, Vieru Larisa s-a căsătorit cu Vieru Iiie (f.d.

4). La 21.11.1998, Vieru Ilie a decedat (f.d. 5). În timpul căsătoriei, soţii Vieru au construit în curtea buneilor din s. Bubuleşti, r-nul Floreşti o casă de locuit. După decesul soţului Vieru Ilie, reclamanta Vieru Larisa împreună cu fiicele sale a rămas să locuească în casa construită. Fiica Vieru Mariana s-a căsătorit cu Eromenco Serghei şi domiciliau cu dînsa. Ulterior, în baza actelor eliberate de Primăria Gura Camencii, Eromenco Serghei şi-a înregistrat careva drepturi asupra casei de locuit, motiv din care reclamanta Vieru Larisa nu-şi poate dobîndi dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil. Din considerentul că actele care atestă drepturile sale asupra bunului litigios nu s-au păstrat, Vieru Larisa s-a adresat în instanţa de judecată cu cerinţa de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra casei de locuit ce-i aparţine, situată în satul Bobuleşti, raionul Floreşti.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, dispunînd recunoaşterea lui Vieru Larisa ca proprietara imobilului situat în satul Bobuleşti, raionul Floreşti, ce constă din casă de locuit. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, motivînd prin aceea că, nu există nici un temei juridic prevăzut de art. 320 CC, conform căruia poate fi recunoscut dreptul de proprietate a reclamantei. Colegiul conchide că decizia instanţei de apel este ilegală, pornind de la următoarele. Aşa cum prevăd aliniatele (1) şi (2) art. 373 CPC, instanţa de apel, verifică în limitele cererii de apel şi ale referinţelor, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În acelaşi timp, potrivit prevederilor alin. (4) art. 373 CPC, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Astfel, reclamanta pretinde la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit construită împreună cu soţul său în timpul căsătoriei. Potrivit art. 315 alin. (1), (2) şi (3) CC, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului. Dreptul de proprietate este perpetuu. Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ. 3 Potrivit art. 316 alin. (1) şi (2) CC, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. În conformitate cu prevederile art. 320 alin. (1) CC, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. (2) Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. (3) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ.

(4) Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate. Potrivit art. 321 alin. (2) CC, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma prevederilor legale menţionate supra, Colegiul constată că reclamanta pretinde recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil. Aşa cum prevede art. 320 alin. (1) CC, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta. La caz, Colegiul reţine că bunul imobil litigios – casa de locuit, a fost obţinut prin construcţia sa de către familia Vieru.

Prin urmare, acest bun anterior nu a fost supus înregistrării primare. Totodată, din motiv că actele care atestă repartizarea lotului de teren şi construcţia casei de locuit, nu s-au păstrat, reclamanta este în imposibilitate de a proba şi de a înregistra drepturile sale asupra acestui bun imobil, conform procedurii stabilite de Legea cadastrului bunurilor imobile. În acelaşi timp, Colegiul constată cu certitudine că această casă de locuit a fost construită de soţii Vieru, fapt care nu este negat nici de Eromenco Serghei. Prin urmare, în circumstanţele din speţă se atestă situaţia cînd formarea bunului imobil nou nu este negată de părţile litigioase, însă din motivul lipsei actelor necesare înregistrării primare a acestuia, dreptul de proprietate asupra lui este disputat.

La fel, instanţa de apel urmează să supună aprecierii actele care servesc drept temei de dobîndire a dreptului de proprietate, cum ar fi Extrasele din Registrul de evidenţă a gospodăriilor populaţiei pe Primăria comunei Gura-Camencii, Tot în acest context, trebuie să fie analizat şi aspectul de achitare a impozitului de către Eromenco Serghei pentru bunul imobil litigios, or, acest fapt nu constituie temei de declarare a dreptului său asupra acestui bun, mai ales în situaţia în care reclamanta se afla peste hotarele ţării la muncă. În această ordine de idei, Colegiul evidenţiază că, în situaţia cînd bunul litigios este format de reclamantă, iar pîrîtul nu neagă acest fapt, însă careva acte în acest sens lipsesc, dobîndirea dreptului de proprietate asupra lui trebuie analizată prin prisma apariţiei componentelor acestui drept (posesiunea, folosinţa şi dispoziţia).

Or, anume acest aspect este determinant pentru justa soluţionare a litigiului, deoarece modul de dobîndire a dreptului de proprietate este stipulat expres. 4 În consecinţă, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a constatat lipsa temeiului juridic de dobîndire a dreptului de proprietate a lui Vieru Larisa asupra casei de locuit. Mai mult ca atît, în motivarea deciziei a supus aprecierii temeiurile apariţiei acestui drept la pîrît, or, recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Eromenco Serghei nu a servict obiect de examinare în prezentul litigiu. Potrivit prevederilor art. 320 alin. (2) CC, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate.

La caz, instanţa de apel urmează să i-a în consideraţie toate temeiurile dobîndirii dreptului de proprietate de către Vieru Larisa asupra casei de locuit litigioase. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate aceste circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Vieru Larisa.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Larisa împotriva lui Eromenco Serghei, intervenienţi accesorii Primăria Gura Camencii şi Oficiul Cadastral Teritorial, filiala Floreşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului de locuit şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 5