Ciocirlan împotriva României

Comunicat la 21 ianuarie 2021 Publicat la 8 februarie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 39398/20 Mariana-Dana CIOCÎRLAN împotriva României depusă la 7 august 2020 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupunere de încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în măsura în care o decizie de instanță a ordonat ca copiii săi să se întoarcă la locul lor de reședință obișnuit în Țările de Jos, în cazul în care tatăl lor a trăit, în cadrul procedurii care, în conformitate cu reclamantul, nu au luat în considerare pe deplin riscul grav de prejudiciu psihologic pe care l-au suferit în mâinile tatălui lor care a fost violent față de ea în prezența lor și care, în conformitate cu reclamantul, interzice în prezent orice contact între ea și copiii (exceptarea prevăzută în art. 13 din Convenția de la Haya privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copilului și în art. 11 § 4 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală).

Când a ordonat returnarea, Curtea de Apel din București a remarcat că tatăl a recunoscut că, ocazional, a fost violentă soției sale (reclamantul), dar a remarcat, de asemenea, că nu au fost prezentate dovezi care să demonstreze că copiii înșiși au fost supuși abuzuri. De asemenea, a considerat că autoritățile olandeze ar putea proteja copiii în caz de amenințare, deoarece au investigat deja situația familiei după ce copiii au spus la școală că tatăl a fost violent cu reclamantul. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere procedurile de returnare a copiilor care au dat naștere hotărârii finale nr. 73 din 24 februarie 2020, adoptate de Curtea de Apel din Dosarul nr. 18488/3/2019 (3668/2019)?

În special, Curtea de Apel a luat în considerare în mod corespunzător dovezile prezentate în fața acesteia cu privire la acuzațiile de abuz intern și a evaluat faptul că dovezile, având în vedere interesul superior al copiilor, astfel cum se prevede la art. 8 din Convenție (a se vedea X v. Letonia [GC], nr. 27853/09, §§ 106-07, CEDH 2013)? În special, a fost suficient ca această instanță să se bazeze pe considerația că autoritățile olandeze ar putea proteja copiii în caz de amenințare?

Communicated on 21 January 2021 Published on 8 February 2021

FOURTH SECTION

Application no. 39398/20 Mariana-Dana CIOCÎRLAN against Romania lodged on 7 August 2020

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged infringement of the applicant’s right to respect for her family life, in so far as a court decision ordered that her children return to their habitual place of residence in the Netherlands where their father lived, in proceedings which, according to the applicant, did not take full account of the grave risk of psychological harm that they incurred at the hands of their father who had been violent towards her in their presence and who, according to the applicant, is currently forbidding any contact between her and the children (exception provided by Article 13 of the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction and Article 11 § 4 of the Council Regulation (EC) No. 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility).

When ordering the return, the Bucharest Court of Appeal noted that the father had admitted having occasionally been violent to his wife (the applicant), but also noted that no evidence had been submitted to show that the children themselves had ever been subjected to abuse. It also considered that the Dutch authorities would be able to protect the children in case of threat, as they were already investigating the family’s situation after the children had told in school that the father had been violent with the applicant.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention, in light of the proceedings for the return of the children which gave rise to the final decision no. 73 of 24 February 2020, adopted by the Bucharest Court of Appeal in file no. 18488/3/2019 (3668/2019)? In particular has the Bucharest Court of Appeal taken due account of the evidence brought before it concerning the allegations of domestic abuse and has it assessed that evidence in the light of the best interests of the children, as intended by Article 8 of the Convention (see X v. Latvia [GC], no. 27853/09, §§ 106-07, ECHR 2013)? In particular, was it sufficient for that court to rely on the consideration that the Dutch authorities would be able to protect the children in case of threat?