CHICOȘ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CHICOȘ v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
Publicat la 7 noiembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 36257/21 Andreea Camelia CHICOȘ împotriva României depusă la 9 iulie 2021 comunicat la 18 octombrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în măsura în care o decizie de instanță a ordonat returnarea copilului ei în Italia, în cazul în care au trăit înainte de a se muta în România și în cazul în care tatăl său trăiește încă (proceduri în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”) și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală („Regulamentul Bruxelles bis”). Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție și susține că aceste proceduri nu au luat în considerare pe deplin interesul superior al copilului și situația actuală și că acestea au durat prea mult. Întrebări către părți au existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere procedurile de returnare a copilului ei în Italia care dă naștere hotărârea finală nr. 41 din 20 ianuarie 2021, adoptată de Curtea de Apel din București (a se vedea X v. Letonia [GC], nr. 27853/09, §§ 101, 106-07, CEDH 2013 și Neulinger și Shoruk v. Elveția [n. 41615/07, §§ 131-40, ECHR 2010)? În special: (a) Curtea de Apel a evaluat interesul superior al copilului și a dat motive suficiente, având în vedere circumstanțele cazului (a se vedea mutatis mutandis Michnea c. România , nr. 10395/19 , § 39, 7 iulie 2020, cu alte referințe), privind fezabilitatea reîntorsului său în Italia? (b) A avut procedura de returnare a copilului, care a început la 8 iulie 2019 și s-a încheiat la 20 Ianuarie 2021, a durat prea mult, în contradicție cu cerințele articolului 8 din Convenție și cu recomandările prevăzute la art. 11 din Convenția de la Haga (a se vedea, în special, Monory c. România și Ungaria , nr. 7199/01, § 82, 5 aprilie 2005, Karrer c. România , nr. 16965/10, § 54, 21 februarie 2012 și Blaga c. România , 544443/10, § 83, 1 iulie 2014)? Părțile sunt invitate să prezinte informații cu privire la executarea deciziei finale din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel din București.