Ciocîrlan împotriva României

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 39398/20 Mariana-Dana CIOCÎRLAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 7 februarie 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović, Președintele Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu. 39398/20) împotriva României depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 7 august 2020 de către un național român, dna Mariana-Dana Ciocîrlan, care s-a născut în 1984 și locuiește în Horpaz („reclamantul”), reprezentat de dna C.B.

Dumitriu, avocat practicant în Iași; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul român („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna O.F. Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe; decizia de a acorda prioritate cererii (art. 41 din Regulamentul de procedură); observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamant; Observațiile prezentate de dl Sergiu Ciocîrlan, care a fost acordată permisiunea de a interveni de către președinte al Secțiunii; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la o presupusă încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, printr-o instanță care ordonă ca copiii săi să se întoarcă la domiciliul tatălui lor în Țările de Jos.

Reclamantul s-a căsătorit cu dl Ciocîrlan în 2010. În aprilie 2012 s-au mutat în Țările de Jos împreună cu fiica lor, X, născut în 2011. Fiul lor, Y, s-a născut în Țările de Jos în 2016. Potrivit reclamantului, din decembrie 2018 când și-a pierdut slujba, dl Ciocîrlan a fost abuziv fizic și verbal față de ea și a încurajat copiii să se comporte în același mod. Aceste afirmații au fost contestate de dl Ciocîrlan, care a admis la trei episoade de violență domestică și a explicat că fiecare a fost cauzat de reclamantul care a fost abuziv fizic și verbal față de el. În martie 2019 X a declarat consilierului școlar că tatăl ei este violent față de solicitant. Autoritățile au început o anchetă asupra situației familiale.

Dl Ciocîrlan a vorbit despre incidentele de violență domestică (a se vedea punctul 3 de mai sus) și au informat autoritățile că reclamantul a fost violent față de copii. La 17 aprilie 2019, când familia a fost programată să plece pentru vacanța planificată în România, dl Ciocîrlan a decis să stea în Țările de Jos cu X care, altfel, ar fi ratat o săptămână de școală. Se presupune că el a spus reclamantului să nu se întoarcă cu Y în Țările de Jos și i-a cerut să caute un divorț. La 28 aprilie 2019 reclamantul și Y s-au întors în Țările de Jos, dar la 4 mai 2019 a plecat permanent la România, luand ambii copii cu ea. Au locuit în primul rând în casa de familie din România, deținută de dl Ciocirlan, și în mai 2019 s-au mutat într-un apartament închiriat.

La 15 mai 2019, reclamantul a depus o cerere de divorț și de custodie a copiilor care sunt în prezent în funcție de Curtea județului Iași. De asemenea, a solicitat cel puțin două ordonanțe intermediare de stabilire a reședinței copiilor cu ea în timpul procedurii de divorț. Ultimele cereri au fost respinse pentru lipsa competenței la 12 martie 2020 de către Curtea județului Iași și la 28 iulie 2020 de către Curtea de district Iași. La 14 iunie 2019 dl Ciocîrlan a depus o acțiune la Curtea Județeanului București în căutarea returnării copiilor la locul lor de reședință obișnuit în Țările de Jos. El s-a bazat pe dispozițiile Convenției din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”).

Reclamantul, asistat de avocat, s-a opus cererea și a retras că a plecat cu copiii pentru că soțul ei a fost violent și a reprezentat o amenințare pentru copiii lor. Într-o decizie din 3 octombrie 2019, Tribunalul județului a respins cererea de returnare. Acesta a stabilit că reședința obișnuită a copiilor se afla în Țările de Jos și că au fost reținute în România fără consimțământul tatălui lor. Cu toate acestea, s-a considerat că, dacă se reîntoarce, ar avea un risc grav de prejudicii fizice sau psihologice, deoarece dl Ciocîrlan a recunoscut că și-a lovit soția în prezența copiilor (art. 13 § 2 din Convenția de la Haga).

Curtea a considerat că, ținând cont de interesul cel mai bun al copiilor, aceste constatări depășesc concluziile unei evaluări psihologice care au fost întreprinse într-un set de proceduri neasociate cu privire la părinții, și în care s-a remarcat că X nu i-a plăcut să trăiască în România, a fost tristă și a ratat casa, prietenii și activitățile ei în Țările de Jos. 11. La 13 noiembrie 2019 dl Ciocîrlan s-a întors temporar la domiciliul familiei din România. La 14 noiembrie 2019 X s-a mutat cu el. La 2 decembrie 2019 dl Ciocîrlan a apelat împotriva hotărârii Curții Județene (a se vedea punctul 10 de mai sus). Reclamantul a reiterat că copiii se confruntă cu un risc grav în prezența tatălui lor.

Curtea de Apel din București (denumită în continuare „Curtea de Apel”) a hotărât să audă X, exagerând astfel opoziția din partea avocatului reclamantului. Februarie 2020, în prezența unui psiholog, X a declarat judecătorului Curții de Apel că reclamantul a bătut-o în trecut, dar tatăl ei nu a făcut niciodată acest lucru. Ea a spus că vrea să se întoarcă pentru a locui cu tatăl și fratele ei în Olanda și că îi place școala mai bine în țara respectivă. În decizia finală din 24 februarie 2020, Curtea de Apel a ordonat revenirea copiilor în Țările de Jos și a considerat că reclamantul nu a demonstrat că copiii vor fi supuși unui risc grav de prejudiciu în Țările de Jos. Curtea a luat act de declarațiile X din evaluarea psihologică (a se vedea punctul 10 în amendă) De mai sus) și din interviul cu judecătorul care a arătat că e nefericită în România și dorește să se întoarcă în Olanda.

Curtea a considerat că atitudinea ei a indicat clar că nu a fost traumatizată de marturisirea luptei părinților ei. De asemenea, a remarcat că autoritățile olandeze au fost deja încheiate în situație și a fost asistent și consiliere familiei. 15. La 6 martie 2020 Y a părăsit apartamentul mamei sale și s-a mutat cu tatăl și sora lui. 16. La 17 iunie 2020 dl Ciocîrlan a dus copiii înapoi în Olanda. 17. Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 8 din Convenție, că instanțele române au ordonat revenirea copiilor în Țările de Jos și că, prin aceasta, ei au privat-o de posibilitatea de a menține relații personale cu ei.

EVALUAREA TRIBUNALULUI 18. Principiile relevante referitoare la ingerința în dreptul la respectarea vieții familiale, precum și obligațiile pozitive ale statului în temeiul articolului 8 din Convenție în cazurile privind returnarea unui copil în temeiul Convenției de la Haga sunt rezumate în X v. Letonia (nr. 27853/09, §§ 108, CEDO 2013) și au fost reiterate în Michnea v. România (nr. 10395/19, §§ 35-39, 7 iulie 2020). 19. Decizia finală din 24 februarie 2020 a Curții de Apel de ordonare a returnării copiilor în Țările de Jos (a se vedea punctul 14 de mai sus) a constituit o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața ei de familie, care a fost totuși prevăzută de legislația internă și a urmărit obiectivul legitim de a proteja drepturile și libertățile copiilor (a se vedea Voica c. România) 20. În ceea ce privește justificarea, a fost neconfirmat că atunci când ea s-a mutat în România cu copiii, reclamantul, care în acel moment era încă căsătorit cu dl Ciocirlan, autoritatea parentală împărtășită cu el (a se vedea punctul 7 mai sus) și că reședința obișnuită a copiilor se afla în Țările de Jos (a se vedea punctul 10 mai sus).

21. Ceea ce a fost contestat a fost modul în care instanța internă a examinat excepțiile de returnare invocate de reclamant în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga (a se vedea punctul 9 de mai sus). Cu toate acestea, atunci când a ordonat returnarea copiilor, Curtea de Apel a examinat în detaliu cazul, a evaluat riscul cu care se confruntă copiii în prezența tatălui lor și a luat în considerare evaluarea psihologică și avizele exprimate de X, care avea 9 ani atunci, în timpul interviului cu judecătorul care se ocupă de acest caz (a se vedea punctele 2 și 13-14 de mai sus).

22. În plus, Curtea de Apel nu a retras presupusul risc de violență domestică, ci a remarcat faptul că autoritățile olandeze supravegheau deja familia (a se vedea punctul 14 de mai sus în amendă , precum și alineatul (1) Cu privire la acest punct, Curtea constată că, în calitate de state membre ale Uniunii Europene („UE”), ambele state sunt părți la Regulamentul Bruxelles II bis, care se aplică astfel în cazul (a se vedea K.J. c. Polonia , nr. 30813/14, § 58, 1 martie 2016). Acest regulament, care se bazează pe Convenția de la Haga, se bazează pe principiul încrederii reciproce dintre statele membre ale UE (a se vedea Royer c. Ungaria). , nr. 914/16, § 50, 6 martie 2018), care, în circumstanțele prezentului caz, a fost suficient pentru a justifica deficiența autorităților olandeze și angajamentul acestora de a proteja copiii în mod corespunzător atunci când au revenit în Țările de Jos.

23. În plus, prezenta litigiu a fost determinată în urma procedurilor adversare, pe parcursul căreia reclamantul, reprezentat legal, a avut posibilitatea de a prezenta integral cazul ei (a se vedea punctele 9, 12 și 13 de mai sus, și Blaga c. România , nr. 544443/10, § 67, 1 iulie 2014). 24. Curtea constată că raționarea Curții de Apel este specifică în funcție de circumstanțele foarte specifice ale cazului reclamantului (ibid., § 70, și, în schimb, Michnea , citată mai sus, §§ 48-50). Prin urmare, nu are motive solide să înlocuiască propria sa evaluare a faptelor și a dovezilor pentru cea a autorităților române (a se vedea Voica , citată mai sus, § 53). 25. În plus, rezultatul procedurii de returnare a copiilor nu împiedică părinții să solicite înțelegeri de custodie și contacte în fața instanțelor cu competență în această chestiune.

26. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că prezenta cauză nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 martie 2023.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 39398/20 Mariana-Dana CIOCÎRLAN against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 February 2023 as a Committee composed of: Faris Vehabović, President , Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda , judges , and Crina Kaufman, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 39398/20) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 7 August 2020 by a Romanian national, Ms Mariana-Dana Ciocîrlan, who was born in 1984 and lives in Horpaz (“the applicant”) who was represented by Ms C.B. Dumitriu, a lawyer practising in Iași; the decision to give notice of the application to the Romanian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms O.F.

Ezer, of the Ministry of Foreign Affairs; the decision to give priority to the application (Rule 41 of the Rules of Court); the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant; the comments submitted by Mr Sergiu Ciocîrlan, who was granted leave to intervene by the President of the Section; Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The application concerns an alleged infringement of the applicant’s right to respect for her family life, by a court ordering that her children return to their father’s home in the Netherlands.

THE FAMILY BACKGROUND

2 . The applicant married Mr Ciocîrlan in 2010. In April 2012 they moved to the Netherlands together with their daughter, X, born in 2011. Their son, Y, was born in the Netherlands in 2016. 3 . According to the applicant, from December 2018 when she lost her job, Mr Ciocîrlan was physically and verbally abusive towards her and encouraged the children to behave in the same way. These assertions were contested by Mr Ciocîrlan, who admitted to three episodes of domestic violence and explained that each had been caused by the applicant who had been physically and verbally abusive towards him. 4 . In March 2019 X told the school counsellor that her father was violent towards the applicant. The authorities started an investigation into the family situation.

Mr Ciocîrlan talked about the incidents of domestic violence (see paragraph 3 above) and informed the authorities that the applicant had been violent towards the children.

PROCEEDINGS FOR THE CHILDREN’S RETURN

8. On 14 June 2019 Mr Ciocîrlan filed an action with the Bucharest County Court seeking the return of the children to their habitual place of residence in the Netherlands. He relied on the provisions of the Convention of 25 October 1980 on the Civil Aspects of International Child Abduction (“the Hague Convention”). 9 . The applicant, assisted by counsel, opposed the request and retorted that she had left with the children because her husband had been violent and had posed a threat to their children. 10 . In a decision of 3 October 2019 the County Court dismissed the request for return. It established that the children’s habitual residence was in the Netherlands and that they had been retained in Romania without their father’s consent.

However, it considered that if returned, they would face a grave risk of physical or psychological harm, as Mr Ciocîrlan had admitted that he had hit his wife in the children’s presence (Article 13 § 2 of the Hague Convention). The court considered that, bearing in mind the children’s best interest, those findings overrode the conclusions of a psychological evaluation which had been undertaken in an unrelated set of proceedings concerning the parents, and in which it had been noted that X did not like living in Romania, was sad and missed her home, friends and activities in the Netherlands.

THE COURT’S ASSESSMENT

18. The relevant principles regarding the interference with the right to respect for family life as well as the State’s positive obligations under Article 8 of the Convention in cases concerning the return of a child under the Hague Convention are summarised in X v. Latvia ([GC], no. 27853/09, §§ 92 ‑ 108, ECHR 2013) and have been reiterated in Michnea v. Romania (no. 10395/19, §§ 35-39, 7 July 2020).