TINU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TINU v. ROMANIA (CtEDO, 2021)
Publicat la 10 ianuarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 54729/21 Simona-Alberta TINU împotriva României depusă la 6 noiembrie 2021 comunicată la 17 decembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie în măsura în care ea nu poate vedea cei doi copii, în ciuda existenței unei hotărâri judiciare care îi acordă custodia fizică a copiilor ei (decizia din 3 iunie 2019 a Curții Județeanului București). Tatăl, care a luat copiii, refuză să respecte ordonanța judecătorului. O cerere a reclamantului de o ordonanță de protecție pentru a împiedica tatălui să se apropie de ea și copiii au fost respinse de instanțe ca fiind nefondate (decizie din 6 Potrivit reclamantului, tatăl a alienat copiii și autorităților nu erau suficient de active pentru a-i ajuta să își restabilească relația cu copiii ei și să prevenească prejudiciul psihologic pe care îl inflige tatăl asupra ei și asupra copiilor. În baza articolelor 3, 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de faptul că autoritățile nu au putut preveni prejudiciul psihologic pe care îl inflige tatălui ei și copiii prin respingerea cererii ei de ordin de protecție. În temeiul articolului 8 din Convenție, reclamanta se plânge că autoritățile nu au fost suficient de active pentru a o ajuta la restabilirea relației ei cu copiii ei și pentru a asigura aplicarea ordinii de judecată care îi acordă custodia fizică a copiilor. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în măsura în care aplicarea deciziei adoptată la 3 iunie 2009 de Curtea de județul de la București este îngrijită? În special, autoritățile române s-au respectat obligația lor de a sprijini reclamantul în eforturile ei de a fi reunit cu copiii ei (a se vedea, mutatis mutandis, Costreie v. România, nr. 31703/05, §§ 67-72 și 79-92, 13 octombrie 2009)? Autoritățile interne au îndeplinit obligațiile lor pozitive în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție (a se vedea Eremia v. Republica Moldova , nr. 3564/11, §§ 48-79, 28 mai 2013 și Bevacqua și S. c. Bulgaria , nr. 71127/01, §§ 64-84, 12 iunie 2008)? În special, au luat măsurile necesare pentru a proteja reclamantul și copiii ei de presupusul abuz psihologic de către tatăl copilului?