2ra-3058/14 — Cu privire la obligarea furnizării informației și acordării biletului de tratament și încasarea pagubei morale

Dosarul nr.2ra-3058/14 prima instanţă: D. Bosîi instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas, Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moroc Olesea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Moroc Olesea împotriva Comitetului Sindical al Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul cu privire la obligarea să-i acorde biletul de tratament și încasarea pagubei morale, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Moroc Olesea și menținută hotărîrea primei instanțe, c o n s t a t ă La 04 mai 2012, Moroc Olesea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Sindical al Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul cu privire la obligarea să-i acorde biletul de tratament și încasarea pagubei morale.

În motivarea acţiunii înaintate, Moroc Olesea a indicat că, este angajată la Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul, în calitate de economist/jurist pe contracte și achiziții publice din 01 06 2010, cu coeficientul de multiplicare – 3,25 și respectiv ca salariat, i se reține 1 % din salariu cu titlu de cotizație pentru sindicat. La 28 noiembrie 2011, a înaintat un demers către Comitetul Sindical al Instituției Medico- Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul cu solicitarea de a i se repartiza un bilet de tratament, dat fiind faptul că are probleme de sănătate, la care nu a primit nici un răspuns. Ulterior, la 14 februarie 2012, a solicitat repetat ca să fie informată despre rezultatele criteriilor de repartizare a foilor de tratament.

Ca urmare președintele Comitetului sindical îi refuză de a-i fi comunicată informația solicitată, mai mult ca atît i s-a micșorat coeficientul de multiplicare și tot la inițiativa ultimului se încearcă concedierea ei. Neprimind nici un răspuns din partea pîrîtului, la 20 februarie 2012, s-a adresat către Sindicatul “Sănătatea” cu solicitarea de a obliga Comitetul Sindical al Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul să-i prezinte informația cerută anterior, să-i fie eliberat un bilet de tratament și să fie obligat peședintele Comitetului dat să-i apere interesele ei ca salariat. La 26 martie 2012, Sindicatul “Sănătatea”, i-a expediat un răspuns formal și incomplet.

Solicită Moroc Olesea obligarea Comitetului Sindical al Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul să-i acorde bilet de tratament și încasarea din contul ultimului paguba morală în sumă de 10 000 lei. La 30 noiembrie 2012, Moroc Olesea a depus cerere suplimentară prin care solicită obligarea Comitetului Sindical al Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul să-i achite suma de 5 700 lei, costul unui bilet de tratament, conform valorii estimative a unui bilet de tratament la sanatoriul Nufărul Alb din or. Cahul (f.d.61). În motivarea cererii suplimentare Moroc Olesea a menționat că la 18 septembrie 2012, a demisionat din funcția deținută la Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de Familie Cahul.

Totodată menționează că dat fiind faptul că pîrîtul tergiversează soluționarea litigiului, îi expiră termenul de valabilitate a adeverinței și nu poate beneficia de sinestătător de tratamentul indicat de către medici. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014, a fost respinsă acțiunea depusă de către Moroc Olesea, ca fiind neîntemeiată. (f.d.167, 170-171). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 27 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Moroc Olesea și menținută hotărîrea primei instanțe, fără modificări (f.d. 189-193). La 25 iulie 2014 prin intermediul oficiului poștal, Moroc Olesea a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătorești contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acțiunea integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 12 iunie 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa participanților procesului, copia deciziei emise (f.d.195-196). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 25 iulie 2014, este declarat în termen. Recurenta, Moroc Olesea în motivarea recursului a indicat că instanţele inferioare arbitrar a examinat pricina şi în consecinţă au emis decizii ilegale. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs depusă de către Moroc Olesea cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Moroc Olesea, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moroc Olesea, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Moroc Olesea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru