2ra-2476/15 — Compensarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-2476/15 Instanţa de fond: Judecătoria Cahul – D. Bosîi Instanţa de apel: CA Cahul – G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Olesea Moroc în pricina civilă la acţiunea Olesiei Moroc împotriva Comitetului Sindical al Instituţiei Medico - Sanitară Publică a Centrului Medicilor de Familie Cahul privind compensarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din data de 17 martie 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2014, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La data de 29 august 2012 reclamanta Moroc Olesea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Sindical al ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Cahul privind repararea pagubei morale în sumă de 36 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 01 iunie 2010 a fost angajată în IMSP Centrul Medicilor de Familie Cahul în funcţia de economist/jurist pe contracte de achiziţii publice. Funcţia respectivă ulterior prin ordinul IMSP Centrul Medicilor de Familie Cahul nr. 78 din 28 februarie 2011 a fost reprofilată din economist în specialist pe achiziții şi contracte. Fiind membrul sindicatului şi fiindcă achită regulat cotizația de membru, s-a adresat la data de 23 mai 2012 Comitetului Sindical şi a solicitat apărarea drepturilor salariale şi intervenirea în soluționarea problemei privind menținerea funcţiei de specialist pe achiziții şi 1 contracte în statul de personal al IMSP CMF Cahul pentru anul 2012, însă prin intermediul răspunsului nr. 18 din 30 mai 2012 i s-a comunicat că „ sindicatele nu se implică în procesul de producere”.

La data de 29 iunie 2012 a înaintat cerere prealabilă privind achitarea sumei de 36 000 lei cu titlul de despăgubiri morale, tot prin această cerere a solicitat copia procesului- verbal al şedinţei Comitetului Sindical din 25 mai 2012, însă nu a primit nici un răspuns. La data de 26 septembrie 2012 reclamanta a înaintat cerere suplimentară, prin care a solicitat majorarea pretențiilor, solicitînd atragerea la răspundere Comitetul Sindical pentru îngrădirea accesului la informaţie.

La data de 11 decembrie 2013 reclamanta a depus o noua cerere privind completarea şi modificarea acţiunii prin încasarea sumei de 10 000 lei pentru discriminare pe criterii de opinie, invocînd că preşedintele Comitetului Sindical al IMSP Centrul Medicilor de Familie Cahul a manifestat acţiuni discriminatorii faţă de reclamantă în comparație cu alți salariați pe criterii de opinie, cu efect de subminarea egalității de șanse sau tratament în activitatea nemijlocită, iar în rezultat a fost nevoită să demisioneze (f.d. 51-56). Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată ( f.d. 203, vol. I). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Olesea Moroc a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea cerințelor integrale ( f.d.

206, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din data de 17 martie 2015 s-a respins apelul declarat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din data de 10 septembrie 2014 ( f.d. 225-233, vol. I). În motivarea soluției sale instanţa de apel a remarcat că instanţa de fond s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor importante, avînd la bază cumularea probelor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a dat o apreciere juridică cuvenită. În şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine că potrivit contractului individual de muncă nr. 121 din 01 iunie 2010 Moroc Olesea a fost angajată în funcţia de economist/jurist pe contracte şi achiziţii publice în cadrul IMSP CMF Cahul.

În baza ordinului nr. 78 din 28 februarie 2011 a fost modificat statul de personal astfel, că începînd cu data de 01 ianuarie 2011 funcţia de economist a fost reprofilată în funcţia de specialist pe achiziţii şi contacte. Ulterior a fost încheiat un acord adiţional la contractul individual de muncă, prin care apelanta a fost transferată în funcţia de jurist în secţia juridică a IMSR CMF Cahul. Atît ordinul cît şi acordul adiţional au fost semnate de către apelantă, nefiind contestate în modul corespunzător. Astfel, instanţa a ajuns la concluzia că 2 drepturile apelantei la muncă nu au fost încălcate, inclusiv de către Comitetul Sindical faţă de ea nu a fost admis un tratament discriminatoriu.

Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2015, Olesea Moroc a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanțe ( f.d. 1-4, vol. II). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Cahul a fost pronunţată la 17 martie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 11 aprilie 2015,confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește. În circumstanțele expuse cererea de recurs, depusă la 15 iulie 2015, se consideră a fi depusă în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Moroc Olesea este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurenta şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocare în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a mormelor de drept material sau a normelor de drept procesual. 3 Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhausiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Moroc Olesea asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moroc Olesea ca inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 269-270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Olesea Moroc împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2015, în pricina civilă la acţiunea Olesei Moroc împotriva Comitetului Sindical al Instituţiei Medico - Sanitară Publică a Centrului Medicilor de Familie Cahul privind compensarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4