- Dosarul nr.
- 3ra-1160/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 septembrie 2015
- Părțile
- Caisir Zinovia vs Casa Teritorială de Asugurari Sociale
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-1160/15 — Anularea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-1160/15 Prima instanță: Judecătoria Cahul (jud A. Ciubotaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi) ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Ion Corolevschi Judecătorii: Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM împotriva deciziei din 19 mai 2015 a Curții de Apel Cahul, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinoviei Caisîn împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul privind contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului, c o n s t a t ă : La data de 31 iulie 2014, Zinovia Caisîn s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul, solicitînd anularea deciziei nr. 66 din 22.02.2010, ca fiind ilegală, obligarea pârâtului să-i restituie sumele reţinute ilegale în mărime de 20082, 76 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că începând cu 10 februarie 2004, lucrează în funcţie de educatoare la Şcoala Internat din or. Cahul, în baza ordinului nr. 25 din 10.02.2004. De la data de 11 decembrie 1998 a beneficiat de pensie pentru vechime în muncă, conform deciziei CNAS, iar în perioada 10 februarie 2004-10 februarie 2010 a beneficiat de pensie pentru vechime în muncă conform Legii cu privire la asigurarea cu pensii de stat în RM nr. 437-XII din 27.12.1990 şi a hotărârii Guvernului cu privire la pensiile pentru vechime în muncă a cadrelor din domeniul învăţământului şi ocrotirii sănătăţii nr. 865 din 29.12.1992. Menţionează că, ulterior a fost transferată la pensie pentru limita de vârstă.
În luna martie 2014 i-а devenit cunoscut faptul că din pensie i se reţine lunar câte 20%, pe motiv că pensia i-а fost achitată în plus, reţinerile respective fiind efectuate în baza deciziei nr. 66 din 22.02.2010 emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul, care nu i-а comunicat despre acesta, nu i-а fost înmânată o copie a deciziei, nu i-а fost comunicat nici motivul care a stat la baza emiterii actului dat. Susţine că, în baza răspunsului din 23 iulie 2014 la cererea prealabilă, se indică că reţinerile respective se fac legal şi constituie suma de 20082,76 lei.
1 Afirmă că, pensia sa a fost stabilită în baza Legii nr. 437 din 27.12.1990 cu privire la asigurarea cu pensii de stat în RM, lege care acţiona la acel moment şi care prevedea expres, că pensiile pentru vechime în muncă se stabilesc în cazul suspendării muncii care dă dreptul la această pensie.La 01 ianuarie 1999, odată cu punerea în aplicare a Legii nr.156 din 14.01.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, a fost abrogată Legea nr. 437 din 27.12.1990. Deoarece legea nouă nu prevede aşa categorie de pensie ’’pentru vechimea în muncă” şi, respectiv, nici restricţiile cuprinse în legea veche, adică necesitatea suspendării activităţii de muncă, la 10 februarie 2004 a fost reangajată în serviciu, în funcţia de educatoare la Şcoala Internat din or.
Cahul şi consideră că, la reangajare nu a încălcat careva prevederi legale. Declară că, întru demonstrarea legalităţii deciziei Casei Naţionale de Asigurări Sociale, se face trimitere la hotărârea Guvernului nr. 929 din 15.08.2006, fară a se lua în consideraţie că acest act normativ nu poate avea putere retroactivă şi să fie aplicat raporturilor juridice ce s-au născut la 10 februarie 2004, iar pe de altă parte, consideră că, urma a fi dată eficienţă şi aplicate prevederile Legii nr. 156 din 14.10.1998, deoarece legea are o putere juridică superioară. Susţine că, decizia nr. 66 din 22.02.2010 emisă de CNAS contravine Legii nr. 156 din 14.10 1998 şi urmează a fi anulată. Totodată consideră reclamanta că prin acţiunile ilegale ale pârâtului i-a fost cauzat prejudiciu moral, reieşind din retrăiri negative sufleteşti, stare de disconfort psihic, imposibilitate a se folosi de banii ce i se cuvin, estimîndu-l la 10000 lei.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2014 a judecătoriei Cahul, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul. Prin hotărârea din 09 februarie 2015 a judecătoriei Cahul a fost admisă parţial acţiunea depusă de Caisîn Zinovia şi s-a anulat decizia nr. 66 din 22 februarie 2010 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul prin care s-a dispus reţinerea din pensia lui Caisîn Zinovia a câte 20% lunar până la acoperirea datoriei în sumă de 20082,76 lei; s-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a restitui Zinoviei Caisîn sumele reţinute din pensie în baza deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul nr. 66 din 22 februarie 2010; s-a încasat de la Casa Naţională de Asigurări Sociale în beneficiul Zinoviei Caisîn suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.
În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia din 19 mai 2015 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul declarat de Casa Naţională Asigurări Sociale şi s-a menţinut hotărârea din 09 februarie 2015 a judecătoriei Cahul adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinoviei Caisîn împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul privind contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului. La data de 29.06.2015 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 19.05.2015 şi emiterea unei hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
2 În motivarea recursului, s-a invocat că la emiterea deciziei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Completul reține că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM la 29.06.2015, este în termen, deoarece decizia recurată a fost adoptată la 19.05.2015 şi expediată recurentului la 03.06.2015, conform scrisorii de însoţire. Examinînd temeiurile recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţele inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.
În această ordine de idei, Completul Colegiul reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM împotriva deciziei din 19 mai 2015 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală 4 5