3ra-173/20 — contestarea actului administrativ

3ra-173/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-173/2020

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D.Bosîi)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V.Movilă, N.Veleva, Ev.Dvurecenschii)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Boghean Ana împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la anularea deciziei, obligarea

restituirii sumelor și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale,

c o n s t a t ă

La 12 martie 2018 Boghean Ana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Cahul cu privire la anularea deciziei, obligarea restituirii sumelor și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 05 martie 1973 a început

activitatea sa în câmpul muncii, iar la 16 martie 1976 a fost angajată ca educatoare

la Grădinița nr. 2 din satul Crihana Veche, raionul Cahul, respectiv la 02.12.1998

prin ordinul nr. 30 a fost eliberată din funcția deținută în conformitate cu

prevederile art. 26 Codul muncii din dorința proprie.

A menționat reclamanta că la data de 08.12.1998 a beneficiat de pensie pentru

vechime de muncă, conform deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale.

La 01 aprilie 2004, Boghean Ana a fost reangajată în funcția de educatoare la

aceeași unitate preșcolară, respectiv în perioada 08.12.1998 - 14.08.2011 a

beneficiat de pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu Legea cu privire la

asigurarea cu pensii de stat în Republica Moldova nr.437-XII din 27.12.1990 și a

Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la pensiile pentru vechime în

muncă a cadrelor din domeniul învățământului și ocrotirii sănătății nr.865 din

29.12.1992.

Ulterior, la 14.08.2011 a fost transferată la pensie pentru limita de vârstă

conform art. 11 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV

din 14.10.1998.

A indicat reclamanta că în luna februarie 2018 i-a devenit cunoscut faptul că

din pensie i se reține lunar câte 20%, motivul fiind pensia achitată în plus. Reținerile

respective s-au făcut în baza unei dispoziții emise de Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Cahul care nu i-a fost adusă la cunoștință, nu i s-a înmânat o copie, nu i-a

fost comunicat nici motivul care a stat la baza emiterii actului dat.

Astfel, a depus o cerere prealabilă la data de 01.02.2018 la care nu a primit nici

un răspuns.

A relatat că încercările reclamantei de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară

nu s-au soldat cu succes, fără a primi un răspuns la cererea prealabilă, nu i s-a

înmânat nici o copie a deciziei nominalizate.

De asemenea, reclamanta a indicat că, pensia sa a fost stabilită în baza Legii

nr.437- XII din 27.124990 cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica

Moldova, lege care acționa la acel moment și care prevedea expres (art.5), că

pensiile pentru vechime în muncă se stabilesc în cazul suspendării muncii care dă

dreptul la această pensie. Anume, întru respectarea cerințelor legii nominalizate,

reclamanta a fost concediată din serviciu.

La 01 ianuarie 1999, odată cu punerea în aplicare a Legii nr. 156 - XIV din

14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, a fost abrogată Legea

nr.437-XII din 27.12.1990.

Dat fiind faptul, că legea nouă nu prevede așa categorie de pensie „pensia

pentru vechime în muncă” și, respectiv, nu prevede nici restricțiile cuprinse în legea

veche, adică necesitatea suspendării activității de muncă, Boghean Ana a fost

reangajată în serviciu, ca educatoare, astfel la reangajarea în serviciu nu a încălcat

careva prevederi legale.

A comunicat reclamanta că Casa Națională de Asigurări Sociale eronat a

indicat că pensia pentru vechime în muncă a fost stabilită în temeiul Hotărârii

Guvernului Republicii Moldova nr.865 din 29.12.1992 cu privire la pensiile pentru

vechime în muncă a cadrelor din domeniul învățământului și ocrotirii sănătății,

hotărârea respectivă fiind în vigoare până la 29.04.2001.

A susținut că prin prisma art.12 alin.(2) CPC, chiar dacă Hotărîrea de Guvern

sus-menționată, nu a fost abrogată la data punerii în aplicare a Legii nr.156 - XIV

din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, adică la data de

01.01.2009, situației reclamantei urmează a-i fi aplicate nu prevederile Hotărârii de

Guvern nr.865 din 29.12.1992, dar prevederile Legii nr.156-XIV din 14.10,1998,

deoarece legea are o putere juridică superioară. În astfel de circumstanțe, decizia

Casei Naționale de Asigurări Sociale contravine Legii nr. 156 - XIV din 14.10.1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat și urmează a fi anulată conform lit. a,

alin. (1), art. 26 al Legii contenciosului administrativ.

A solicitat reclamanta Boghean Ana anularea deciziei emisă de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Cahul prin care s-a dispus reținerea din pensia sa a

câte 20% lunar pentru recuperarea sumei de 26673,44 de lei, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să restituie sumele reținute din

pensie în baza deciziei și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central s-a repus

în termen acțiunea înaintată de Boghean Ana împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul cu privire la

anularea deciziei, obligarea restituirii sumelor și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul din 18.08.2011

privind reținerea cu 20% din pensia Anei Boghean, începînd cu 01.11.2011. S-a

obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul să restituie suma echivalentă

celor 20% reținute din pensia Anei Boghean, începând cu 01.11.2011. S-a încasat

de la Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul în beneficiul Anei Boghean, suma

cheltuielilor de judecată în mărime de 900 de lei.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul s-a respins cererea

de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

din 12 martie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că pensia Anei Boghean a fost

stabilită în baza art. (5) al Legii nr. 437-XII din 27.12.1990 cu privire la asigurarea

cu pensii de stat în Republica Moldova, care prevedea că „pensiile pentru vechime

în muncă se stabilesc în cazul suspendării muncii”, iar potrivit Legii nr. 156-XIV

din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat a fost abrogată Legea nr.

437-XII din 27.12.1990. Astfel, legea nouă nu prevede necesitatea suspendării

activității de muncă, din care motiv Boghean Ana s-a reangajat în câmpul muncii,

funcția educatoare la Grădinița nr. 2 din satul Crihana Veche, r-nul Cahul.

În circumstanțe expuse, instanța de apel a invocat că corect prima instanță a

notat că Casa Națională de Asigurări Sociale face trimitere la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova cu privire la pensiile pentru vechime în muncă a cadrelor din

domeniul învățământului și ocrotirii sănătății nr. 865 din 29.12.1992, fără a lua în

considerație că acest act normativ fiind în vigoare până la 29.04.2001, nu poate avea

o putere retroactivă și să se aplice raporturilor juridice ce s-au născut de la

08.12.1998, iar pe de altă parte urma a fi dat eficiență și a aplica prevederile Legii

nr. 156-XIV din 14.10.1998, deoarece legea are o putere juridică superioară.

Astfel, a concluzionat instanța de apel că decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale din 18 august 2011 contravine Legii nr. 156-XIV din 14.10.1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat, fapt ce a dus la anularea în totalitate a acesteia.

La 06 decembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, solicitând emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

3

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Curtea de Apel Cahul a emis decizia contestată la 14 noiembrie 2019, iar la 06

decembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de recurs. Prin

urmare, cererea de recurs depusă la data de 06 decembrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de

5

Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6