2ra-2845/14 — Repararea prejudiciului material cauzat prin excluderea terenului din fondul silvic

prima instanţă: S. Popovici dosarul nr. 2ra-2845/14 (Judecătoria Comrat) instanţa de apel: Gh. Ulianovschi, A. Curdov, E. Dimina (Curtea de Apel Comrat) ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Procuratura mun. Comrat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova împotriva lui Stoicov Nicolai, intervenienți accesorii Primăria mun.

Comrat, Cara Valentina, Cara Nicolai, Vlah Petru și Vlah Liudmila, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin excluderea terenului din fondul silvic, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 04 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 17 august 2012 Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stoicov Nicolai, intervenienți accesorii Primăria mun. Comrat, Cara Valentina, Cara Nicolai, Vlah Petru și Vlah Liudmila, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin excluderea terenului din fondul silvic.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 04 noiembrie 2013 acțiunea Procurorului mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Stoicov Nicolai cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 300 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 04 noiembrie 2013. La 07 iulie 2014 Procurorul mun. Comrat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 aprilie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor contestate și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral, cu încasarea de la Stoicov Nicolai în beneficiul statului suma de 258 353,42 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin excluderea terenului din categoria fondul silvic.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material, precum și au apreciat arbitrar probele prezente la materialele pricinii. Susține că instanțele ierarhic inferioare au desconsiderat înscrisurile anexate la dosar care demonstrează că terenul cu nr. cadastral 9601238025, suprafața de 0,20 ha, amplasat în mun. Comrat, str. Lenin nr. 32A, achiziționat de către intimatul Stoicov Nicolai prin contractul de vânzare-cumpărare a imobilului nr. 4324 din 17 mai 2011, aparține fondului forestier al Primăriei mun. Comrat.

Iar utilizarea terenului respectiv pentru edificarea construcțiilor comerciale, fără schimbarea destinației în temeiul art. 71 din Codul Funciar este ilegală, Stoicov Nicolai în virtutea Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului fiind ținut să repare prejudiciul material cauzat statului în sumă de 258 353,42 lei prin excluderea unilaterală a terenului din fondul silvic. Mai indică recurentul că argumentele instanțelor inferioare cu privire la faptul că extrasul din registrul bunurilor imobile relevă destinația terenului-proprietatea lui Stoicov Nicolai ca fiind pentru construcții, nu pot fi reținute ca întemeiate deoarece conform informației incluse în cadastrul funciar al mun.

Comrat la 01 ianuarie 1996, lotul enunțat făcea parte din spațiile fondului forestier. Consideră Procurorul mun. Comrat decizia Curții de Apel Comrat și hotărârea Judecătoriei Comrat ilegale și arbitrare. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia de pe decizia Curţii de Apel Comrat din 29 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 19 mai 2014 (f.d. 198). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Procurorului mun. Comrat se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 18 august 2014 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de către Procurorului mun.

Comrat, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 11 septembrie 2014 intimatul Stoicov Nicolai a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Consideră că argumentele recursului sunt declarative și nu se încadrează în temeiurile legale prevăzute de art. 432 CPC. Menționează intimatul că prin decizia Consiliului mun. Comrat nr. 11/48 din 28 septembrie 2007, terenul de pe adresa mun. Comrat str. Lenin nr. 32A a fost scos la licitație pentru darea în arendă și construcția în limitele acestuia a unui restaurant cu bucătărie națională. La 26 noiembrie 2007 Primarul mun.

Comrat a încheiat cu Vlah Liudmila contractul de arendă a terenului cu nr. cadastral 9601238025 cu scopul construcției unui restaurant. Prin decizia Consiliului mun. Comrat nr. 10/81 din 28 mai 2009 a fost autorizată proiectarea și construcția unei anexe gospodărești în limitele terenului arendat. Ulterior, la 19 iunie 2009 Primăria mun. Comrat a eliberat Liudmilei Vlah certificatul de urbanism în privința terenului litigant, destinația acestuia fiind pentru construcția anexelor gospodărești. Iar la 30 2 septembrie 2009 medicul sanitar-șef al r. Comrat a eliberat concluzia nr. 33 în care a indicat că anterior terenul a fost incorporat în spațiile nefolosite adiacente drumurilor. Aceeași informație se conține și concluziile Agenției Ecologice Găgăuzia nr. 91 din 11 noiembrie 2009. Indică intimatul că la 18 decembrie 2009 terenul a fost înstrăinat către Vlah Liudmila, extrasul din Registrul bunurilor imobile relevând destinația terenului ca fiind pentru construcții.

Mai târziu, la 15 februarie 2010 Vlah Liudmila și Vlah Petru au înstrăinat respectivul lot și construcția nefinisată asupra lui către Cara Nicolai și Cara Valentina, care la rândul lor la 17 mai 2011 au vândut imobilul către Stoicov Nicolai. Consideră intimatul pretențiile Procurorului mun. Comrat abuzive și neîntemeiate, dânsul fiind proprietar legitim și de bună-credință a terenului, iar înscrisul prezentat de recurent în susținerea acțiunii – extrasul din registrul de evidență a terenurilor din r. Comrat, datează cu 01 ianuarie 1996 și nu dispune de un conținut clar și concret, neputând fi acceptat la cazul litigiului ca probă admisibilă și pertinentă. Într-un final, susține intimatul Stoicov Nicolai că eventuala admitere a acțiunii Procurorului mun.

Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova ar reprezenta o certă încălcare a dreptului dânsului la proprietate garantat de art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu au fost depuse alte referințe la recursul declarat de către Procuratura mun. Comrat. Examinând temeiurile recursului declarat de către Procurorul mun. Comrat în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile expuse în referința lui Stoicov Nicolai, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 3 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Procuratura mun. Comrat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentul recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei și nu au luat în vedere înscrisurile ce demonstrează că terenul cu nr. cadastral 9601238025, suprafața de 0,20 ha, amplasat în mun.

Comrat, str. Lenin nr. 32A, achiziționat de către intimatul Stoicov Nicolai, aparține fondului forestier al Primăriei mun. Comrat, nu poate fi reținut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs deoarece este neîntemeiat. Materialele cauzei demonstrează cu certitudine că atât Judecătoria Comrat, cât și Curtea de Apel Comrat au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, stabilind la caz o soluție legitimă și corectă de respingere ca fiind neîntemeiată a acțiunii Procurorului mun. Comrat cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin excluderea terenului din fondul silvic. Iar înscrisul principal prezentat de recurent în susținerea acțiunii – extrasul din registrul de evidență a terenurilor din r. Comrat nu poate fi considerat la caz probă admisibilă și pertinentă deoarece atestă informația în vigoare la 01 ianuarie 1996 și nu relevă un conținut clar și concret.

Cât privește argumentele recurentului cu privire la încălcarea normelor de drept material de către instanțele ierarhic inferioare, acestea sunt invocate pur declarativ pentru a justifica într-un oarecare mod înaintarea prezentului recurs. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile 4 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Procurorul mun. Comrat, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Procurorul mun. Comrat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5