2ra-642/14 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă - L. Holevițcaia dosarul nr. 2ra-642/14 instanţa de apel -A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina ÎNCHEIERE 27 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova împotriva lui Peioglo Petru cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 07 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun.

Comrat în interesele Valentinei Zlatova și menținută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 05 februarie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, constată: La 13 noiembrie 2012, Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Peioglo Petru cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 16 octombrie 2012, Zlatova Valentina s-a adresat în Procuratura mun. Comrat cu o cerere prin care a solicitat adresarea în instanța de judecată pentru apărarea intereselor sale privind încasarea cheltuielilor materiale suportate în rezultatul inundării apartamentului 8 din str. Lenin 205 mun.

Comrat de către vecinii săi, familia Peioglo. Susţine că în urma controlului efectuat s-a constatat că din cauza reparaţiei necalitative, efectuate în apartamentul familiei Peioglo, apele de canalizaţie au început să se curgă prin perete și tavan iar un perete din bucătărie este permanent umed, au apărut crăpături masive, s-a slăbit tencuiala și a apărut miros de mucegai. În legătură cu aceasta reclamanta a depus o plîngere în Primăria mun. Comrat, iar ca urare, comisia Întreprinderii Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală” a întocmit actul constatării faptului inundării apartamentului Valentinei Zlatova de către Peioglo Petru. Menţionează că necătînd la faptul că din momentul inundării a trecut mai mult de un an de zile, pîrîtul nu a întreprins careva măsuri pentru a înlătura încălcările 1 depistate de comisia Întreprinderii Municipale „Gospodăria Locativ-Comunală”, cauzîndu-i astfel reclamantei un prejudiciul material și moral considerabil.

În susţinerea cererii de chemare în judecată a invocat prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, care stipulează că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune, cît şi prevederile art. 1413 Cod civil, care indică că dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a căzut ori a curs ceva, răspunde persoana care are construcţia în posesiune. Solicită încasarea de la Peioglo Petru în beneficiul Valentinei Zlatova prejudiciul material în mărime de 1549 lei, prejudiciul moral în mărime de 2000 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 05 februarie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind încasat de la Zlatova Valentina în beneficiul lui Peioglo Petru cheltuielile de judecată în mărime de 1500 lei.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 07 iunie 2013, apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova a fost respins și a fost menținută hotărîrea primei instanței. La 24 septembrie 2013, Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova a declarat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele judecătorești respingînd acțiunea, neîntemeiat au concluzionat că reclamantul nu a prezentat probe suficiente ce ar confirma vinovăția pîrîtului în prejudiciul material suportat, deoarece drept dovadă întru susținerea cerințelor înaintate servește actul de constatare a faptului inundării apartamentului.

Menționează recurentul că în conformitate cu art. 12 alin. (1), (3) din Legea condominiului în fondul locativ, proprietarul din condominiului este obligat să menţină în stare bună şi să repare la timp locuinţele (încăperile) ce îi aparţin pe propria sa cheltuială. În cazul în care proprietarul sau persoanele care locuiesc împreună cu el au pricinuit pagube bunurilor altor proprietari sau bunurilor comune în condominiu, ei sunt obligaţi să compenseze pagubele în conformitate cu legislaţia, Reieșind din prevederile legale enunțate, recurentul consideră că intimatul urmează să repare prejudiciul cauzat Valentinei Zlatova în rezultatul inundării apartamentului, iar faptul că Peioglo Petru nu se afla în apartament în timpul inundării, nu denotă şi faptul că nu este vinovat de inundare.

Susține, recurentul că, cererea de chemare în judecat a fost depusă de Procurorul mun. Comrat la cererea Valentinei Zlatova, care nu este capabilă de a se adresa în instanța de judecată din cauza vîrstei înaintate, iar faptul că apartamentul în litigiu se află în proprietate comună nu împiedică dreptul Procurorului la prezentare în interesele acestei categorii de persoane. Afirmă că sunt neîntemeiate și concluziile instanțelor judecătorești, cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1500 lei Zlatova Valentina. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 07 iulie 2013, a fost expediată în adresa Valentinei Zlatova prin scrisoarea din 29 iulie 2007, și a fost receționată de ultima la 30 iulie 2013 (f.d.

80, 81). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 septembrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de 3 către Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Procurorul în Procuratura mun.

Comrat în interesele Valentinei Zlatova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Procurorul în Procuratura mun. Comrat în interesele Valentinei Zlatova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva 4