2ra-2849/14 — Repararea prejudiciului material şi încasarea sumei

prima instanţă –L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-2849/14 instanţa de apel – Gh. Ulianovschi, E. Dimna, E. Lazareva DECIZIE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Maria Tudoroglo în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi acţiunea reconvenţională a lui Ivan Frangoglo împotriva Mariei Tudoroglo cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, prin care a fost admis parţial apelul lui Ivan Frangoglo, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2013 în partea încasării a 18520,52 lei ca reparare a salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi emisă în partea dată o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerinţele Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei, modificată hotărârea în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 5500 lei pentru acordarea asistenţei juridice şi în această parte s-a încasat 748 lei din contul lui Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 12 decembrie 2012,

Maria Tudoroglo a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma săvârşirii infracţiunii. În motivarea acţiunii a indicat că la 02 noiembrie 2009 Ivan Frangoglo a comis infracţiunea prevăzută de aliniatul 3 art. 264 Cod Penal al RM, manifestată prin încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport şi care a provocat Mariei Tudoroglo vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Indică că pe marginea acestei fapte, la 01 decembrie 2009 a fost pornită urmărirea penală, în rezultatul căreia lui Ivan Frangoglo i-a fost înaintată învinuirea în săvârşirea infracţiunii sus nominalizate.

1 Relatează că prin sentinţa Judecătoriei Comrat din 21 aprilie 2011, Ivan Frangoglo a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate. Menţionează că sentinţa dată a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2011 devenind executorie. Susţine că în limitele examinării cauzei penale, Maria Tudoroglo a înaintat acţiune civilă cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzate de acţiunile ilegale ale lui Ivan Frangoglo, care prin hotărârea judecătorească (sentinţa Judecătoriei Comrat din 21 aprilie 2011) a fost parţial admisă. Cu referire la prevederile art. 1398 alin. (1), art. 1418 alin. (1), art. 1420 alin. (1) Cod civil consideră că acţiunile ilegale ale lui Ivan Frangoglo i-au cauzat un prejudiciu material suplimentar, exprimat prin apariţia necesităţii de a urma şi administra tratament îndelungat, în urma accidentului rutier produs.

Totodată declară că până în prezent dânsa este nevoită să urmeze diferite proceduri medicale de recuperare a stării de sănătate iar ca rezultat dânsa suportă cheltuieli materiale suplimentare. La fel, susţine că în afară de procurarea medicamentelor şi vizitele la medici, reclamanta a suportat şi cheltuieli de transport legate de deplasarea în cadrul instituţiilor medicale din Chişinău şi dat fiind faptul că dânsa se afla în imposibilitate de a se deplasa de una singură, de fiecare dată era însoţită de fiica sa, fapt care presupunea majorarea cheltuielilor de deplasare. Astfel fiind, estimează cheltuielile materiale suportate la suma de 2382,44 lei. Mai relatează că în rezultatul săvârşirii infracţiunii, Ivan Frangoglo i-a pricinuit şi prejudiciu material manifestat prin deteriorarea vestimentaţiei acesteia (scurtă de iarnă) care costa 850 lei.

Indică că pentru a-şi apăra drepturile sale legale în instanţele de judecată la examinarea cauzei penale dânsa a fost nevoită să încheie contract de asistenţă juridică în valoare de 1500 lei, fapt confirmat de bonul de plată din 23 iunie 2011. Explică că dat fiind faptul că în procesul executării hotărârii judecătoreşti au fost întâlnite dificultăţi cauzate de comportamentul ilegal al intimatului, dânsa a fost nevoită din nou să încheie contracte de asistenţă juridică iar ca consecinţă a suportat cheltuieli materiale suplimentare în sumă de 1000 lei, fapt confirmat de contractul nr. 67 şi bonul de plată din 17 iulie 2012. Astfel, susţine că a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în valoare de 2500 lei.

Mai declară că la 02 noiembrie 2009, dată când Ivan Frangoglo a comis infracţiunea dânsa era angajată ca menajeră la ÎS ”Poşta Moldovei” cu un salariu mediu lunar de 903,44 lei, iar în rezultatul comiterii infracţiunii de către Ivan Frangoglo, care s-a soldat cu vătămarea sănătăţii ei, i-a fost stabilit gradul II de invaliditate, fapt ce a generat imposibilitatea de a munci în continuare, iar ca consecinţă a fost concediată în temeiul ordinului nr. 7 din 21 februarie 2011. Este de opinia că Ivan Frangoglo, în temeiul prevederilor art. 1418, 1420 Cod Civil, este obligat să-i recupereze venitul ratat din cauza provocării incapacităţii de a munci pe perioada cuprinsă între 25 februarie 2011 şi până la 12 noiembrie 2012 în sumă de 18520,52 lei (903,44 X 20,5 luni – 18520,52 lei).

Astfel, consideră că Ivan Frangoglo ca persoană vinovată este obligat să-i repare prejudiciul cauzat în mărime deplină în valoare de 24252,96 lei. 2 Solicită încasarea din contul lui Ivan Frangoglo în beneficiul ei suma de 24252,96 lei cu titlu de prejudiciu material în urma comiterii infracţiunii precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării pricinii civile în primă instanţă, reclamanta a depus cerere de majorare a pretenţiilor din acţiune, solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul ei a sumei de 27950,75 lei cu titlu de prejudiciu material, invocând că pe parcursul examinării pricinii cheltuielile suportate de ea s-au majorat. (f. d. 64). Ulterior, Ivan Frangoglo, pe parcursul examinării pricinii civile în primă instanţă, a înaintat acţiune reconvenţională împotriva Mariei Tudoroglo cu privire la repararea prejudiciului materia în sumă de 3500 lei.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a fost invocat că la 21 aprilie 2011, Judecătoria Comrat a pronunţat sentinţa prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) pct. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate 3 ani în penitenciar de tip deschis şi privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe parcursul a 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal ispăşirea pedepsei sub formă de privaţiune de libertate a fost condiţionată la 3 ani. Susţine că procesul civil intentat la cererea victimei Maria Tudoroglo a fost admis parţial şi din contul lui Ivan Frangoglo a fost încasat în beneficiul ultimei suma de 20478,53 lei cu titlu de prejudiciu material, 5000 lei prejudiciu moral şi cheltuieli de judecată în valoare de 3000 lei.

Indică că dânsul a executat hotărârea Judecătoriei Comrat din 21 aprilie 2011 şi a transferat în contul Mariei Tudoroglo suma de 28478,53 lei, astfel încât a executat hotărârea în măsură deplină la 06 octombrie 2012. Consideră că litigiul dat intentat la acţiunea Mariei Tudoroglo este neîntemeiat şi abuziv atât faţă de dânsul ca persoană cu gradul II de invaliditate, cât şi faţă de membrii familiei sale. Explică că instanţa de judecată a omis faptul că anterior până la intentarea procesului penal el, de mai multe ori s-a prezentat la spitalul unde Maria Tudoroglo era internată, procurându-i corset medical în valoare de 500 lei, iar la momentul externării i-a mai acordat suma de 3000 lei, sumă care urma a fi inclusă în suma prejudiciului material şi moral.

Solicită Ivan Frangoglo, respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Maria Tudoroglo, ca fiind neîntemeiată cu încasarea din contul ultimei a sumei de 3500 lei ca prejudiciu material cu titlu de îmbogăţire nejustificată din contul dânsului şi a familiei sale. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2013 acţiunea Mariei Tudoroglo a fost admisă parţial, încasat din contul lui Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo suma de 2942,23 lei ca cheltuieli pentru restabilirea sănătăţii, 18520,52 lei ca venit ratat în rezultatul imposibilităţii de a munci şi 5500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, iar în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind înaintate tardiv.

Acţiunea reconvenţională a lui Ivan Frangoglo împotriva Mariei Tudoroglo cu privire la încasarea sumei de 3500 lei cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Ivan Frangoglo, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2013 în 3 partea prin care a fost încasată suma de 18520,52 lei cu titlu de reparare a salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerinţele acţiunii Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la încasarea 18520,52 lei pentru repararea salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă ca fiind neîntemeiată.

A fost modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 5500 lei pentru acordarea asistenţei juridice şi considerată în această parte spre încasare 748 lei de la Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 25 iunie 2014, Maria Tudoroglo a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel din 23 aprilie 2014 în partea prin care a fost respinsă capătul de cerere cu privire la încasarea cheltuielilor sub formă de venit ratat în urma pierderii capacităţii de a munci şi refuzul încasării sumei de 4752 lei în calitate de cheltuieli suportate pentru acordarea asistenţei juridice şi menţinerea în partea dată a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece consideră că în mod eronat şi neîntemeiat au fost respinse capetele de cerere cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei cu titlul de reparare a salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi 4752 lei în calitate de cheltuieli suportate pentru acordarea asistenţei juridice, ca fiind nejustificate. În acest sens declară că circumstanţa încetării contractului individual de muncă cu angajatorul în temeiul art. 85 alin. (1) Codul muncii, nu poate fi interpretată ca încetare a raportului de muncă din proprie iniţiativă, deoarece încetarea raportului de muncă cu fostul angajator a fost condiţionată şi dictată în exclusivitate de faptul că în urma săvârşirii infracţiunii de către Ivan Frangoglo, dânsa a fost nevoită să înceteze activitatea de muncă din cauza agravării stării de sănătate.

Ca dovadă în plus ce demonstrează că a fost nevoită să se concedieze invocă suspendarea iniţială a contractului individual de muncă cu ÎS „Poşta Moldovei” până la stabilirea concluziilor medicale, care au prescris că nu se recomandă activitate de muncă. Declară că aceste circumstanţe au fost confirmate prin probe veridice şi cercetate de prima instanţă fiind apreciate în mod obiectiv constatându-se legătura cauzală dintre acţiunile ilicite a intimatului care sau soldat cu apariţia circumstanţelor nefavorabile ale recurentei şi anume pierderea capacităţii de a mai munci. Consideră că instanţa de apel prin modificarea hotărârii prime instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată cu dispunerea micşorării acestei sume de a 5500 la 748 lei, este ilegală.

Indică că în scopul apărării drepturilor sale, pe parcursul examinării cauzei penale de învinuire a lui Ivan Frangoglo în ordine de apel, dânsa a fost nevoită să încheie contract de asistenţă juridică în valoare de 1500 lei şi care au fost achitate, fapt confirmat de bonul de plată din 23 iunie 2011. Susţine că concomitent cu aceasta şi în legătură cu eschivarea lui Ivan Frangoglo de a executarea hotărârii instanţei de judecată, dânsa din nou a fost nevoită să apeleze la serviciile juridice suportând în acest mod cheltuieli suplimentare în mărime de 1000 lei, fapt confirmat prin contractul nr. 67 din 17 iulie 2012 şi bonul de plată din aceiaşi dată. 4 Astfel, explică că dânsa în total a suportat 2500 lei pentru asistenţa juridică primită, sumă pe care consideră că urmează a fi încasată din contul intimatului.

Totodată menţionează că instanţa de apel prin micşorarea cheltuielilor de judecată, nu a luat în consideraţie faptul că ea a suportat cheltuieli în sumă de 3000 lei în legătură cu examinarea prezentului litigiu, sumă care prin prisma art. 94 alin. (1) CPC, urmează a fi încasată din contul intimatului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 13 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 253 Vol. I), fiind recepţionată de către ultima la 16 mai 2014 (f. d. 255 Vol. I). Astfel, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 iunie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, Maria Tudoroglo înaintând acţiunea în instanţa de judecată a solicitat încasarea de la Ivan Frangoglo în beneficiul său a sumei de 24252,96 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma infracţiunii din 02 noiembrie 2009, iar pe parcursul examinării pricinii civile ultima a majorat pretenţiile sale din acţiune, solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul ei a sumei de 27950,75 lei cu titlu de prejudiciu material, sumă ce constă din 2942,23 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu procurarea medicamentelor, achitarea serviciilor medicale precum şi a serviciilor de transport suportate la recuperarea sănătăţii, 800 lei cu titlu de prejudiciu moral suportat în legătură cu comiterea infracţiunii propriu zise, 18520,52 lei prejudiciu suportat în rezultatul pierderii capacităţii de a munci, 5500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 180 lei cheltuieli suportate în legătură cu evaluarea proprietăţii.

Prin acţiunea reconvenţională, înaintată de Ivan Frangoglo, ultimul a solicitat încasarea din contul Mariei Tudoroglo a sumei de 3500 lei ca prejudiciu material în urma îmbogăţirii fără justă cauză. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii parţiale a acţiunii înaintate de Maria Tudoroglo încasând din contul lui Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo cheltuieli pentru reabilitarea sănătăţii în mărime de 2942,23 lei şi compensarea venitului ratat în urma pierderii capacităţii de a munci în mărime de 18520,52 lei şi 5500 lei cheltuieli suportate în legătură cu acordarea asistenţei juridice, în rest pretenţiile au fost respinse. 5 În susţinerea opiniei date, prima instanţă a menţionat că Maria Tudoroglo a demonstrat prin probe veridice şi întemeiate faptul că dânsa a suportat cheltuieli pentru medicamente, servicii medicale şi servicii de transport încasând astfel, suma de 2942,23.

La admiterea capătului de cerere privind încasarea sumei de 18520,52 lei, prima instanţă a menţionat că Maria Tudoroglo prin prisma prevederilor art. 1418 alin. (1) CPC, dispune de dreptul de a pretinde la venitul ratat în urma cauzării pierderii capacităţii de a munci pe perioada cuprinsă între 25 februarie 2011 şi până la 12 noiembrie 2012 în sumă de 18520,52 lei. La fel, prima instanţă a găsit ca fiind întemeiate şi pretenţiile referitoare la încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică solicitate în sumă de 5500 lei, menţionând că acestea sunt reale, rezonabile şi necesare.

Cu referire la cererea reconvenţională înaintată de Ivan Frangoglo prima instanţă a conchis că aceasta este neîntemeiată, deoarece suma de 3000 lei acordată imediat victimei după accident şi suma de 500 lei suportată în legătură cu procurarea corsetului medical, nu poate fi apreciată ca îmbogăţire fără justă cauză, mai mult această pretenţie este înaintată cu omiterea termenului de prescripţie, deoarece, aceste cheltuieli au fost suportate încă în anul 2009, iar cererea reconvenţională de către Ivan Frangoglo a fost înaintată abia la 07 mai 2013. Examinând apelul declarat de Ivan Frangoglo, instanţa de apel a găsit necesar de a-l admite şi de a casa parţial hotărârea primei instanţe în partea încasării salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi a emite în partea dată o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerinţele Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei pentru repararea salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, instanţa de apel a considerat necesar de a modifica hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 5500 lei pentru acordarea asistenţei juridice micşorând suma dată până la 748 lei. În rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că nu găseşte legătura cauzală între temeiul demisiei Mariei Tudoroglo de la locul ei de serviciu, din proprie iniţiativă şi consecinţele infracţiunii comisă de Ivan Frangoglo, menţionând astfel că lipseşte temei pentru a admite cerinţa cu privire la încasarea de la ultimul a salariului nerealizat în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, iar ca consecinţă prin prisma art. 94 alin. (1) CPC a fost micşorată şi suma încasată cu titlu de cheltuieli de judecată de la 5500 lei la 748 lei din contul lui Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo.

Este de menţionat că decizia instanţei de apel a fost contestată numai de Maria Tudoroglo şi doar în partea respingerii cerinţei sale cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei pentru repararea salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi în partea micşorării cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice de la de 5500 lei până la 748 lei. Instanţa de recurs constată, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel în partea contestată este bazată pe o apreciere arbitrară a materialului probator, fără a fi constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea corectă a pricinii în raport cu pretenţiile formulate în prezentul litigiu şi materialul probator anexat la dosar, precum şi normele de drept ce reglementează acest aspect.

6 În acest context, se va menţiona că unul din argumentele de bază la solicitarea încasării venitului ratat în urma pierderii incapacităţii de a munci, asupra cărui a insistat Maria Tudoroglo atât în acţiunea sa cât şi pe parcursul examinării cauzei ăn fond, este că ei, în urma accidentului rutier produs la 02 noiembrie 2009, i-a fost afectată şi vătămată grav sănătatea în măsura în care a pierdut capacitatea de a munci iar ca rezultat a fost încadrată în gradul II de invaliditate, fapt care a şi constituit ca temei de eliberare din funcţia şi emiterea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă cu ÎS ”Poşta Moldovei”, iar ulterior şi a ordinului nr. 7-k din 21 februarie 2011, prin care a fost concediată.

Instanţa de apel, însă, fără a intra în esenţă şi fără a supune verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu, s-a limitat numai la menţiunea că la caz lipseşte legătura cauzală dintre temeiul demisiei Mariei Tudoroglo şi consecinţele accidentului rutier, deoarece concedierea a fost efectuată în temeiul art. 85 alin. (1) Cod muncii, înlăturând în acest sens răspunderea lui Ivan Frangoglo de la repararea prejudiciului manifestat prin nerealizarea salariului de către Maria Tudoroglo în urma pierderii capacităţii de muncă.

Pe când, chiar prin sentinţa Judecătoriei Comrat din 21 aprilie 2011 în privinţa lui Ivan Frangoglo, menţinută prin decizia Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2011, a fost admisă acţiunea civilă înaintată de către Maria Tudoroglo, instanţele de judecată constatând ca întemeiată şi cerinţa ultimei cu privire la încasarea de la Ivan Frangoglo a venitului ratat în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, ca urmare a accidentului rutier, în acest sens reţinând că ultimei i-au fost pricinuite leziuni corporale care au dus la încadrarea ei în gradul doi de invaliditate. Astfel fiind, instanţa de apel, cu derogare de la prevederile art. 123 alin. (2) CPC, în mod pripit a constatat lipsa legăturii cauzale dintre temeiul demisiei Mariei Tudoroglo şi consecinţele accidentului rutier.

Or, fiind constatat deja printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul ultimei la încasarea venitului ratat în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, ca urmare a accidentului rutier ce a dus la încadrarea acestei în gradul doi de invaliditate, instanţa de apel nu mai putea invoca lipsa legăturii de cauzalitate între temeiul demisiei Mariei Tudoroglo de la locul ei de serviciu şi consecinţele infracţiunii comisă de Ivan Frangoglo, dar urma să stabilească pentru care perioadă a fost încasată această sumă de la Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo prin sentinţa din 21 aprilie 2011 şi, prin examinarea tuturor probelor relevante cazului, să stabilească dacă gradul de invaliditate ultimei a fost acordat cu o reexpertizare ulterioară sau fără termen.

Stabilirea acestor împrejurări este necesară inclusiv şi pentru a constata dacă gradul II de invaliditate acordat Mariei Tudoroglo cu recomandarea de a nu avea activităţi de muncă, a fost menţinut şi în perioada ulterioară, pentru care ultima solicită despăgubirea în speţă, ori această recomandare a fost modificată sau anulată. Aceste împrejurări, deşi au importanţă decisivă la caz, au fost lăsate incerte de instanţele de judecată ierarhic inferioare, fără a fi apreciate într-un mod sau altul, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei. Aici instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 118 alin. (5) CPC, instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească 7 faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, norma care însă a fost ignorată în speţă de instanţele ierarhic inferioare.

Or, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea venitului ratat în urma pierderii capacităţii de muncă nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel încât instanţa de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel în partea casării hotărârii Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2013 în partea prin care fost încasată suma de 18520,52 lei cu titlu de reparare a salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi emisă o nouă hotărâre prin care au fost respinse cerinţele Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei pentru repararea salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă ca fiind neîntemeiată, precum şi în partea prin care a fost modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată de la Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo pentru acordarea asistenţei juridice de la 5500 lei până la 748 lei, urmează a fi casată cu remiterea pricinii în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

În rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. Deoarece în rest decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe nu au fost contestate, reieşind din prevederile art. 442 alin (1) CPC, instanţa de recurs consideră inoportun de a se pronunţa cu privire la temeinicia sau netemeinicia acestora în partea necontestată. Având în vedere că la Curtea de Apel Comrat este imposibil de format un alt complet de judecată din lipsa de cadre, cauza urmează a fi transmisă pentru rejudecare în altă instanţă de acelaşi rang. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Maria Tudoroglo.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan 8 Frangoglo cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune şi acţiunea reconvenţională a lui Ivan Frangoglo împotriva Mariei Tudoroglo cu privire la încasarea sumei, şi anume în partea prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2013 în partea prin care a fost încasat de la Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo suma de 18520,52 lei cu titlu de reparare a salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cerinţa Mariei Tudoroglo împotriva lui Ivan Frangoglo cu privire la încasarea sumei de 18520,52 lei pentru repararea salariului nerealizat în urma pierderii capacităţii de muncă ca fiind neîntemeiată, precum şi în partea prin care a fost modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată de la Ivan Frangoglo în beneficiul Mariei Tudoroglo pentru acordarea asistenţei juridice de la 5500 lei până la 748 lei, cu restituirea pricinii în partea dată pentru rejudecare la Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu 9