2rac-570/14 — Încasarea compensaţiei de pierderi cauzate prin excluderea terenului din categoriile de terenuri ale fondului silvic

prima instanță: G. Colev dosarul nr. 2rac-570/14 instanța de apel : A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului mun.

Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova împotriva Societății pe Acțiuni „Petrom Moldova” cu privire la încasarea compensației de pierderi cauzate prin excluderea terenului din categoriile de terenuri ale fondului silvic și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor a RM și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 26 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 05 aprilie 2013, Procurorul mun.

Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Petrom Moldova” cu privire la încasarea compensației de pierderi cauzate prin excluderea terenului din categoriile de terenuri ale fondului silvic și cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că SA „Petrom Moldova” este proprietarul terenului potrivit contractului de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. 3559 din 24 decembrie 2004, care se referă la categoria terenurilor forestiere ale Primăriei mun. Comrat, cu suprafața de 0, 3036 ha și nr. cadastral 9601239026, pe care este amplasat obiectul de uz comercial și anume stația de alimentare cu produse petroliere.

Susține că conform datelor din cadastrul funciar, la situația pentru data încheierii a contractului de vânzare - cumpărare și pentru data începerii construcției a obiectului de uz comercial, terenul menționat, care se află în proprietate privată SA „Petrom Moldova”, prin destinația sa se referă la categoria fondului forestier, iar modificarea categoriei potrivit art. 71 din Cod Funciar a terenurilor menționate nici la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, nici după modificările curente ale terenurilor mun. Comrat nu a fost efectuată. Menționează că potrivit prevederilor art. 99 din Cod Funciar şi art.11, 12 ale Legii privind prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului, pierderile pricinuite prin excluderea terenurilor din categoriile de terenuri ale fondului silvic sunt supuse reparării în totalitate de către deținătorii terenurilor menționate la bugetul de stat.

Invocă că ținând cont de ordinea stabilită de legislație a determinării valorii pierderilor cu excluderea terenurilor din categoriile de terenuri de destinație agricolă mărimea pierderii producției agricole care este pasibilă achitării de către pârât constituie 392 180, 49 lei. Cu toate că deținătorii terenurilor, au fost obligaţi să compenseze pierderile pricinuite prin excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinație agricolă până la modificarea destinației terenurilor, cît şi măsurile întreprinse în scopul obligării la compensarea pierderilor în mărimea stabilită, până în prezent de către SA „Petrom Moldova” repararea pierderilor în buget nu a fost efectuată. Solicită încasarea de la SA „Petrom Moldova” în beneficiul statului a compensației de pierderi cauzate prin excluderea terenului din categoriile de terenuri ale fondului silvic în sumă de 392180,49 lei, cît și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 26 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fiind încasat din contul Ministerului Finanțatelor al RM în beneficiul SA „Petrom Moldova” cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele Ministerului Finanțelor a RM și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 99 din Cod funciar, art. 12 alin.(3) al Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărarea a pământului și art. 497 din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de repararea pierderii de producere agricolă și silvică, prezumția caracterului autentic și completul datelor din Registrul bunurilor imobile, care indică că înscrierile făcute în Registrul bunurilor imobile se prezumă autentice și complete până la proba contrară. Conținutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registru în numele persoanei.

Această dispoziție nu se aplică atunci când s-a notat o contestare asupra autenticității sau atunci când neautenticitatea era cunoscută dobânditorului. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că prin extrasul din OCT Comrat rezultă că terenul litigios situat în mun. Comrat, str. Lenin 4, a fost obținut de către SA „Petrom Moldova” în baza contractului de vânzare- cumpărare din 24 decembrie 2004, încheiat între SA „Petrom Moldova” și Primăria mun. Comrat, totodată destinația specială a fost pentru construcții, iar autenticitatea datelor din Registrul bunurilor imobile nu a fost contestată. La 11 iulie 2014, Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată, ilegală și pasibilă casării. Menționează că Procuratura mun. Comrat regulat verifică respectarea legislației în vigoare, care reglementează modul utilizării și înstrăinării terenurilor publice, iar în urma controlului efectuat, au fost stabilite un șir de încălcări ale normelor legale, care reglementează ordinea exploatării și înstrăinării terenurilor publice. Susține că întemeindu-și argumentele pe prevederile legislației, ce reglementează modul ducerii Registrului bunurilor imobile și procedura înregistrării drepturilor patrimoniale, ce evident nu se referă la obiectul și fondul litigiului, intimatul încearcă să inducă instanța de judecată în eroare referitor la circumstanțele reale ale cauzei, inclusiv referitor la chestiunea privind legislația, care urmează a fi aplicată pentru soluționarea corectă și legitimă a cauzei.

Invocă că intimatul în baza acţiunii neagă circumstanță, că în afară de Registrul bunurilor imobile există de asemenea cadastru funciar, care reprezintă prin sine un sistem obligator de evidență tehnică, economică și juridică prin care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea tuturor terenurilor de pe teritoriul tarii și anume că cadastrul funciar conține informații publice despre categoria terenurilor agricole și destinația lor - terenuri cu destinație agricolă, terenuri industriale și altele și schimbările destinației pământurilor prin trecerea lor dintr-o categorie în altă. Indică că în cadrul examinării cauzei au fost prezentate documentele oficiale și anume extrasele din Registrul cadastral al deținătorilor terenurilor mun.

Comrat și Registrul cadastral al terenurilor mun. Comrat, care formează conținutul documentației cadastrului funciar în conformitate cu pct. 11-16 din Regulamentul cu privire la conținutul documentației cadastrului funciar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 24 din 11 ianuarie 1995, iar în conformitate cu aceste acte terenul litigios constituie teren a fondului silvic și destinația lor nu s-a schimbat.

Afirmă că scopul folosirii terenului indicat în Registrul bunurilor imobile pentru construire nu substituie însuși noțiunea „categoria terenurilor”, utilizată în legislația privind reglementare a regimului proprietății funciare, cadastrului funciar și nu schimbă destinația terenului agricol, pe care au fost ridicate construcțiile intimatului, cât și prin modul normativ de înregistrare a drepturilor reale, stabilite de Instrucția de înregistrare a obiectelor bunurilor imobile și drepturilor asupra lor, aprobată prin ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 112 din 22 iunie 2005. De asemenea, menţionează că, nu corespunde realității menţiunea instanţelor că intimatul nu a cunoscut despre destinația terenurilor care i-a fost repartizat, iar întregul șir de documente, care stabilesc dreptul certifică de destinația neagricolă a terenului vizat, mai mult nici un act în temeiul cărora a fost efectuată repartizarea terenurilor și au fost utilizate de către intimat, nu conține informații despre faptul, că terenul repartizat se referă la terenurile cu destinație neagricolă.

Or, presupunerea intimatului privind necunoașterea despre destinația terenului vizat, este neveridică, deoarece, prețul acestui teren este mai mare, decât prețul terenurilor agricole, mai mult, terenul litigios se află în perimetrul localității, iar potrivit prevederilor art. 10 din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, calculul prețului normativ a terenurilor, care se afla în perimetrul localității independent de destinația lor și categoria (se efectuează conform tarifului unic, astfel, prețul terenului cu destinație agricolă, care se află în perimetrul localități este egal cu cel de destinație neagricolă. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsul la depunerea acţiunii a omis termenul de prescripție extinctivă, deoarece, Procuratura anterior nu a verificat reparare de către intimat a prejudiciului, cauzat prin excluderea terenurilor utilizate din circuitul agricol.

Susține că pentru prima dată controlul în achitarea compensării pierderilor agricole de către intimat a fost efectuat în martie 2013, în cadrul verificării generale de respectare a legislației, ce reglementează modul repartizării terenurilor, care se află în proprietatea publică a statului în scopurile construirii, efectuată în conformitate cu indicațiile Procuraturii Generale RM nr. 25-3d/l2-453 din 13 martie 2012. Remarcă că curgerea termenului de prescripție extinctivă se începe din momentul când s-a aflat faptul încălcării, ce presupune respectarea în cazul dat a termenului de prescripție extinctivă stabilit.

Insistă că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a încasat din contul Ministerului Justiției în beneficiul intimatului cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5000 lei, deoarece, în conformitate cu art. 90 lit. i) CPC, cheltuielile la acordarea asistenței juridice se referă la cheltuieli de judecare a pricinii, iar potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) CPC, procurorul care a înaintat o acțiune are drepturile și obligațiile procedurale de reclamant, cu excepția dreptului de a încheia tranzacție şi a obligației de a achita cheltuielile de judecată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Procurorul mun.

Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Procurorul mun.

Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele statului în persoana Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva