2rac-248/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin excluderea terenurilor din categoria fondului forestier

prima instanță: L. Holevițcaia dosarul nr.2rac-248/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, E. Lazareva DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Vladimir Timofti Tamara Chişca-Doneva examinând recursului declarat de către Procurorul municipiului Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului municipiului Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cara Altîn” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul Procurorului municipiului Comrat declarat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 05 aprilie 2013, Procurorul mun.

Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cara Altîn” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că SRL „Cara Altin”, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare al terenului nr. 1248 din 01 septembrie 1999, este proprietar al terenului care se atribuie la categoria fondului forestier al ÎS „Moldsilva”, cu suprafața de 0,42 ha din UTA Găgăuzia mun. Comrat şi pe care este amplasat un obiect cu destinaţia comercială.

Susține reclamantul că în conformitate cu datele Registrului bunurilor imobile, la situaţia încheierii contractului de vînzare-cumpărare, cît şi la situaţia construirii obiectului cu destinaţia comercială, terenul menționat prin destinația sa se atribuie la categoria fondului forestier și modificarea destinației terenului în modul prevăzut de art. 71 al Codului funciar nici la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare și nici ulterior nu a avut loc. 1 Menționează că în conformitate cu prevederile art. 99 al Codului funciar și art. 11-12 a Legii privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţi fondului silvic se efectuează în toate cazurile de către persoanele fizice şi persoanele juridice interesate, la bugetul de stat.

Ţinînd cont de tarifele aplicate la compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie fondului forestier, invocă că, mărimea compensaţiei pierderilor cauzate de către SRL „Cara Altîn” prin excluderea terenului în litigiu din categoria de terenuri ale fondului silvic constituie 542 542,18 lei. Afirmă că contrar obligațiilor ce-i revin și necîtînd la măsurile întreprinse în scopul obligării SRL „Cara Altîn” de a achita plata compensaţiei a pierderilor cauzate, pînă în prezent plățile respective nu au fost efectuate. Solicită încasarea din contul SRL „Cara Altîn” în bugetul de stat a prejudiciului material în mărime de 542 542,18 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun. Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și menținută hotărîrea primei instanțe. La 13 februarie 2014, Procurorul mun. Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate . Susţine că intimatul, argumentîndu-şi poziţia sa pe dispoziţiile legislaţiei ce reglementează modalitatea ţinerii Registrului bunurilor imobile, cît şi procedura înregistrării dreptului asupra bunurilor, care, de altfel, nu a re incidenţă la caz, încearcă să ducă instanţa în eroare, în ceia ce priveşte starea faptică a lucrurilor, cît şi aplicarea corectă a normelor legale pentru rezolvarea justă a acuzei. Concomitent, susţine că intimatul ignoră faptul că în afara Cadastrului bunurilor imobile există şi cadastrul funciar de stat, care reprezintă un sistem unitar, de sine stătător şi obligator de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii, indiferent de destinaţie şi de tipul de proprietate.

Unităţile de bază ale acestui sistem sînt terenul şi deţinătorul de teren. Afirmă că anume cadastru funciar conţine date publice despre categoriile terenurilor şi destinaţia lor şi schimbarea destinaţiei terenurilor prin transferarea acestora dintr-o categorie în altă. Menţionează că în cadrul examinării cauzei, instanţei au fost prezentate date oficiale primare, care este partea componentă a conţinutul actelor funciare a registrului cadastral al terenurilor, prin prisma pct. 11-16 a Hotărîrii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar nr. 24 din 11 ianuarie 1995, în corespundere cu care, terenul acordat în locaţiune SRL „Cara Altîn”, reprezintă terenul fondului silvic, destinaţia căruia nu a fost modificată.

2 Invocă că specificarea în Registrul bunurilor imobile a modului de folosinţă a terenului „pentru construcţie” nu substituie prin sine definiţia „Categoria terenului” folosită în legislaţia privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar şi nu modifică destinaţia terenului ale fondului silvic, pe care au fost ridicate construcţii a intimatului. Afirmă că cele menţionate se confirmă şi prin procedura înregistrării drepturilor reale, stabilită prin Instrucţiune cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor nr. 112 din 22 iunie 2005. La fel indică că nu corespund realităţii susţinerile precum că intimatul nu a cunoscut despre destinaţia agricolă a terenului transmisă în locaţiunea acestuia, deoarece o parte din acte confirmă destinaţia neagricolă a terenului în litigiu.

Cu atît mai mult că în Registrul cadastral al deţinătorilor de teren a mun. Comrat, care constituie ,un document primar, în baza căruia se efectuează ţinerea cadastrului funciar, destinaţiei terenului menţionate, este invocată ca fondul forestier a Primăriei mun. Comrat. De asemenea consideră neîntemeiată şi referirea intimatului la prevederile pct. 22 a regulamentului cu privire la modul de acumulare şi utilizare a mijloacelor băneşti încasate în legătură cu excluderea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 634 din 18 septembrie 1995, care indică că nu se compensează pierderile sectorului agricol în cazurile folosirii terenurilor deteriorate natural pentru amplasarea construcţiilor şi pentru alte necesităţi neagricole, susţinînd că norma citată se referă la terenuri cu destinaţia agricolă şi nu ale fondului silvic.

Or, potrivit pct. 4 a Regulamentului menţionat, sunt considerate ca avînd destinaţie agricolă toate terenurile care, conform documentaţiei cadastrale, sunt pretabile, fără cheltuieli suplimentare, la obţinerea producţiei agricole, iar terenuri ale fondului silvic, conform pct. aceluiaşi Regulament, sunt terenurile acoperite cu păduri, precum şi cele neîmpădurite, însă destinate împădurii. În acelaşi timp, invocă că potrivit pct. 6 a Regulamentului, terenurile deteriorate nu pot fi incluse doar în circuitul agricol. În concluzie, menţionează că nu se compensează pierderile doar la oferirea terenurilor agricole pentru necesităţi neagricole, iar la oferirea terenurilor cu destinaţia ale fondului silvic pentru amplasarea construcţiilor, compensarea pierderilor este obligatorie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 26 decembrie 2013, a fost expediată în adresa Procuraturii mun. Comrat la 10 ianuarie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 97) şi recepţionată de ultimul în aceiaşi şi ce se atestă prin ştampila aplicată pe copia scrisorii de însoţire. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 13 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL Cara Altîn”, Procurorul mun. Comrat, acţionînd în interesele statului, a solicitat încasarea din contul SRL „Cara Altîn” în bugetul de stat a prejudiciului material în mărime de 542 542,18 lei, drept temei invocînd faptul că SRL „Cara Altîn”, în temeiul contractului de vînzare- cumpărare al terenului nr. 1248 din 01 septembrie 1999, a procurat un teren cu suprafața de 0,42 ha din UTA Găgăuzia mun.

Comrat, care se atribuie la categoria fondului forestier al ÎS „Moldsilva” şi pe care ulterior au fost amplasate construcţii, susţinînd că prin excluderea terenului procurat din categoria de terenuri cu destinaţia fondului silvic, de către SRL „Cara Altîn” au fost aduse prejudicii considerabile bugetului de stat. Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, la caz se constată că prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1018 din 02 octombrie 1998 cu privire la atribuirea terenului, SRL „Cara Altîn” pentru construirea staţiei de alimentare auto i-a fost atribuit în folosinţă terenul cu suprafaţa de 0,42 ha din terenuri deteriorate natural ale fondului silvic de stat al Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Comrat (f.d. 20). Prin aceiaşi Hotărîre, la Anexa nr. 2 a fost stabilită lista persoanelor, obligate să recupereze deţinătorilor de teren pierderi, cauzate prin repartizarea terenurilor, în numărul cărora SRL „Cara Altîn” nu a fost inclusă (f.d. 22). Tot actele cauzei atestă că la 01 septembrie 1999, terenul menţionat, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare a fost trecut în proprietatea SRL „Cara Altîn” (f.d.

27-29), dreptul căruia a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile, fapt ce se confirmă prin extrasul din Registrul bunurilor Imobile (f.d. 4). Potrivit art. 99 a Codului funciar, pierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite de retragerea din circuitul agricol şi silvic sau de darea în folosinţă provizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decît producţia agricolă şi silvică, precum şi de limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, de înrăutăţirea calităţii solurilor ca urmare a efectelor negative cauzate de întreprinderi, instituţii şi organizaţii sau a folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul de stat şi se cheltuiesc pentru restabilirea şi valorificarea terenurilor sau sporirea fertilităţii lor.

Compensarea acestor pierderi se face paralel cu repararea pagubelor. Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi al art. 11-12 a Lege privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, care indică că excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirea lor la alte categorii de terenuri se face atît în interesele publice, cît şi în interesele deţinătorilor de terenuri. Compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic se efectuează în toate cazurile de către persoanele fizice şi persoanele juridice interesate, indiferent de scopul excluderii terenurilor şi tipul de proprietate asupra lor.

4 În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În sensul normei enunţate, instanţa de recurs remarcă că întru demonstrarea dreptului pretins Procurorul mun. Comrat nu a făcut dovada cauzării pierderilor statului prin excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie ale fondului silvic. Or, după cum a fost menţionat, SRL „Cara Altîn” au fost atribuite în folosinţă, pentru construcţia staţiei de alimentare cu petrol, 0,42 hectare de terenuri, deteriorate natural, din fondul forestier al Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Comrat.

Iar potrivit pct. 22 a Regulamentului cu privire la modul de acumulare şi utilizare a mijloacelor băneşti încasate în legătură cu excluderea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 634 din 18 septembrie 1995, în vigoare la momentul atribuirii terenului în folosinţă, nu se compensează pierderile sectorului agricol în cazul folosirii terenurilor deteriorate natural pentru amplasarea construcţiilor şi pentru alte necesităţi neagricole. În sensul normei enunţate, care are incidenţă la caz, este de înţeles că scopul Regulamentului menţionat este de a crea mecanismul de acumulare şi utilizare a mijloacelor băneşti rezultate din compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile cu destinaţie agricolă şi din fondul silvic, precum şi din circuitul agricol al altor categorii de terenuri.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că prevederile pct. 22 al Regulamentului, se referă atît la terenurile cu destinaţie agricolă cît şi la terenurile fondului silvic, respectiv, susţinerile recursului cu referire la faptul că norma citată se aplică doar pentru terenuri cu destinaţia agricolă sunt neîntemeiate, deoarece rezultă din interpretarea eronată a prevederilor legale. De altfel este cert şi faptul că la construirea obiectului pe terenul litigios a fost efectuată în anul 1996, în temeiul actelor eliberate în acest sens, care însă nu au fost contestate şi au putere legal pînă în prezent. Prin urmare, după cum corect au remarcat şi instanţele de judecată, prin admiterea acţiunii în sensul formulat şi în lipsa probelor pertinente şi admisibile, vor fi aduse atingeri drepturilor SRL „Cara Altîn”, garantate de art. 46 din Constituţie, art. 1 Protocolul 1 Convenţia CEDO.

În consecinţă sunt apreciate critic şi susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. De asemenea, nu pot fi reţinute nici celelalte argumente invocate de recurentul în cererea de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. 5 Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Procurorul municipiului Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului municipiului Comrat în interesele Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cara Altîn” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Vladimir Timofti Tamara Chişca-Doneva 6