3ra-1007/14 — Contestarea actelor administrative.

Dosar nr. 3ra-1007/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: Stella Beşceaga Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Vascan Eugeniu Clim Iurie Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de CP “Autorapid”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de CP „Autorapid” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care apelul declarat de Inspectoratu Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost admis, ACONSTATAT : La 13 decembrie 2012 CP „Autorapid” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat faptul că, prin deciziile nr. 2643/8 şi nr. 2644/8 din 20 septembrie 2012, nr. 2927/8 din 11 octombrie 2012 emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Generală de Control Fiscal a fost sancţionată CP „Autorapid” cu amendă în mărime de 25 000,50 lei, pentru încălcări fiscale. Nefiind de acord cu sancţiunile aplicate, CP „Autorapid” a contestat deciziile sus numite la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, contestaţia depusă a fost respinsă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 300 din 15 noiembrie 2012. 1 A mai precizat reclamantul că, regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006 nu reglementează expres modul de eliberare (eliberare prin înmânare, prin auto deservire şi alte modalităţi) a biletelor în transportul urban.

Cu atît mai mult, modalitatea de înmânare a biletelor către călătorii nu este reglementată de legislaţia fiscală, care potrivit art. 8 alin. (2) lit. c) CF face doar trimitere la lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fară aplicarea maşinilor de casă şi de control unde se prevede că, serviciile prestate de transportul în comun urban se prestează în baza biletelor şi/sau abonamentelor de călătorie (la preţ fix, executate în mod tipografic).

Consideră reclamantul că, din materialele prezentate (autorizaţia, foaia de parcurs, ordinul nr. 11 din 15 iunie 2012, borderoul de evidenţă a biletelor, poze a locurilor de expunere a biletelor în salonul microbuzului cu somarea de a lua bilet), se stabileşte cu certitudine faptul că, agentul transportator sa conformat întocmai legislaţiei în vigoare în sensul obligaţiunilor ce revin la* organizarea transportului de pasageri pe rute urbane, or, faptul că, careva pasageri, la momentul efectuării controlului nu dispuneau de bilet (nu au procurat bilete sau au achitat călătoria dar nu sau asigurat cu bilete din cele propuse) nu poate fi imputabil agentului transportator sau şoferului, deoarece conform legislaţiei în vigoare (art. 16, 20, 21 Codul transporturilor auto (1998), pct. 11 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje această reprezintă un drept şi o obligaţiune a pasagerului.

Solicită reclamantul anularea deciziilor nr. 2643/8, nr. 2644/8 din 20 septembrie 2012, nr. 2927/8 din 11 octombrie 2012, nr. 41 din 25 ianuarie 2013 şi nr. 3472/3/12 din 06 decembrie 2012 La 25 februarie 2013, CP „Autorapid” a înaintat o cerere cu nr. 984 împotrivă Inspectoratului Fiscal de Stat, mun. Chişinău privind anularea deciziilor nr. 41 din 25 ianuarie 2013 şi nr. 3472/3/12 din 06 decembrie 2012, dosarul fiind conexat, prin încheierea din 26 aprilie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 15 octombrie 2013 acţiunea înaintată de CP „Autorapid” a fost admisă. Au fost anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 2643/8, nr. 2644/8 din 20 septembrie 2012, nr. 2927/8 din 11 octombrie 2012, nr. 3472/2/312 din 06 decembrie 2012 asupra cazului de încălcarea legislaţiei fiscale comisă de CP „Autorapid” şi decizia nr. 300 din 15 noiembrie 2012 privind respingerea contestaţiei depusă de CP „Autorapid” asupra deciziilor contestate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, apelul declarat de Inspectoratu Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 15 octombrie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, acţiunea înaintată de CP „Autorapid” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea deciziilor nr. 2643/8, nr. 2644/8 din 20 septembrie 2012, nr. 2927/8 din 2 11 octombrie 2012, nr. 41 din 25 ianuarie 2013 si nr. 3472/3/12 din 06 decembrie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 24 iunie 2014, CP “Autorapid” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, recursul a fost declarat la 24 iunie 2014, însă la materialele pricinii nu sunt probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei de pe decizia contestată. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău la recursul declrat de CP “Autorapid” a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 august 2014. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de CP “Autorapid”, este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 3 inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CP “Autorapid”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de CP “Autorapid”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4