3ra-1127/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă M. Guzun dosarul nr.3ra-1127/13 DECIZIE 24 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Vîlcov, Iurie Şumcov Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Asoio”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Asoio” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 30 octombrie 2012, Societatea cu răspundere limitată „Asoio” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin decizia nr. 326 din 25 septembrie 2012, emisă în baza actelor de control nr. 1-567063 şi nr. 1-567064 din 28 august 2012, a aplicat firmei „Asoio” societate cu răspundere limitată o amendă în mărime de 100000 lei pentru desfăşurarea activităţii de transportare a călătorilor cu mijloc de transport auto fără bilete de călătorie. Consideră că actele de control şi decizia menţionate sunt ilegale, deoarece inspectorii fiscali nu au competenţa de a constata faptele de călătorie fără bilet. Menţionează că pârâtul a aplicat eronat prevederile art. 254 din Codul fiscal, deoarece activitatea de transport auto a pasagerilor şi bagajelor este reglementată de Codul transporturilor auto şi Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, iar pârâtul a neglijat aceste acte normative, aplicând întreprinderii ilegal amenzi.

Susţine că conform pct. 83 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006, dacă în mijlocul de transport care transportă pasageri pe rute regulate au fost depistaţi pasageri cu bilete nevalabile sau fără bilete ori persoane care nu beneficiază de dreptul de a călători gratuit, şoferului sau taxatorului i se aplică o amendă în cuantumul stabilit de legislaţie sau se întocmeşte un proces-verbal ori un act, 2 călătorul procură biletul, iar şoferul sau taxatorul vinovat de transportarea pasagerului fără bilet în scopul însuşirii încasărilor este tras la răspundere administrativă. Astfel, consideră că răspunderea pentru transportarea pasagerului fără bilet o poartă şoferul sau taxatorul, dar nu colectivul de muncă sau cu atît mai mult administratorul rutei.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 286 din 24 octombrie 2012 cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin urmare, solicită anularea actelor de control nr.1-567063 şi nr. 1-567064 din 28 august 2012 întocmite de inspectorii fiscali şi a deciziei nr. 326 din 25 septembrie 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. La 13 martie 2013, SRL „Asoio” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului SRL „Asoio” a invocat că prima instanţă a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează că nu este de acord cu concluziile primei instanţe precum că activitatea de transportare a pasagerilor desfăşurată de contribuabil pentru care a fost sancţionat face parte din categoria transporturilor neregulate, anterior a mai fost sancţionată, iar decizia de sancţionare este legală. Prima instanţă a interpretat greşit legislaţia privitor la tipurile de transporturi, mai mult a neglijat şi certificatul eliberat de Direcţia generală transport public şi căi de comunicaţii a Consiliului mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care se confirmă că activitatea de transportare a pasagerilor desfăşurată de ei cu microbuzele în mun. Chişinău este o activitate de transportare a pasagerilor pe rute regulate şi nu pe rute neregulate, după cum a concluzionat prima instanţă. A mai invocat că decizia intimatului de aplicare a amenzii în baza art. 254 alin. (4) din Codul fiscal este întemeiată pe presupuneri, deoarece la data aplicării sancţiunii nu exista nici o hotărâre irevocabilă de sancţionare a contribuabilului. Susţine că intimatul se contrazice şi recunoaşte implicit că a sancţionat ilegal contribuabilul, deoarece sintagma - desfăşurarea activităţii de transportare a călătorilor este interpretată eronat de către acesta, or, intimatul confundă noţiunile prevăzute în lege şi asimilează noţiunea de desfăşurare a activităţii de transportare cu neeliberarea biletului de călătorie.

Intimatul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin referinţa depusă la 16 mai 2013 a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 22 februarie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia hotărârii din 28 ianuarie 2013, iar SRL „Asoio”, la 13 martie 2013, adică în termenul prevăzut de lege, a înregistrat cererea de recurs. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de către SRL „Asoio” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de intimat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

După cum denotă actele cauzei prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Asoio” nr. 326 din 22 septembrie 2012 SRL „Asoio” i-a fost aplicată o amendă în mărime de 100000 lei pentru comiterea a treia oară a încălcării specificate la art. 254 alin. (21) din Codul fiscal şi, anume, pentru transportarea călătorilor cu mijloc de transport auto fără bilete de călătorie, fapt prin care s-a admis încălcarea pct. 14 lit. m) din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006 (f. d. 6). Drept temei al emiterii deciziei nominalizate a constituit actele de control nr. 1-567064 şi nr. 1-567063 din 28 august 2012 întocmite de inspectorii Direcţiei generale control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău în rezultatul controlului fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative efectuat la mijloacele de transport în regim de maxi-taxi de model Mercedes 313 CDI cu numărul de înmatriculare CMS 832 (ruta 102) şi de model Mercedes 213 CDI cu numărul de înmatriculare CLF 111 (ruta 160), care aparţin SRL „Asoio”, şoferi ai cărora erau Valeriu Calin şi Sergiu Gheu, în baza cărora s-a stabilit că în timpul controlului, în microbuzul de model Mercedes 313 CDI cu numărul de înmatriculare CMS 832 (ruta 102) au fost transportaţi 15 pasageri, dintre care 15 pasageri au fost transportaţi fără bilete de călătorie, iar în microbuzul de model Mercedes 213 CDI cu numărul de înmatriculare CLF 111 (ruta 160) au fost transportaţi 03 pasageri, dintre care 03 pasageri au fost transportaţi fără bilete de călătorie (f. d. 11, 12). Conform art. 16 din Codul transporturilor auto, pentru călătorie şi transportul de bagaje cu autobuzele (microbuzele) efectuate prin curse regulate călătorii sunt obligaţi să procure bilete şi să le prezinte, după caz.

Biletul este un document care dovedeşte achitarea taxei de transport, acordă călătorului dreptul de a se deplasa cu autobuzul (microbuzul) până în punctul de destinaţie indicat şi confirmă existenţa asigurării obligatorii a călătorului. Conform pct. 14 lit. m) din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, echipajul este obligat la autogări (staţiile auto), să efectueze îmbarcarea pasagerilor cu bilete, să elibereze bilet fiecărui pasager îmbarcat pe parcurs şi să facă înscrierile respective în borderoul de evidenţă a biletelor. 4 Punctul 15 lit. b) din Regulamentul menţionat prevede că echipajului i se interzice să transporte pasagerii fără bilete.

Raportând la caz prevederile enunţate şi reieşind din faptul că în urma controlului efectuat prin metoda verificării operative s-a constatat că în microbuzul de model Mercedes 313 CDI cu numărul de înmatriculare CMS 832 (ruta 102) au fost transportaţi 15 pasageri, dintre care 15 pasageri au fost transportaţi fără bilete de călătorie, iar în microbuzul de model Mercedes 213 CDI cu numărul de înmatriculare CLF 111 (ruta 160) au fost transportaţi 03 pasageri, dintre care 03 pasageri au fost transportaţi fără bilete de călătorie, prima instanţă justificat a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii formulate.

Or, în circumstanţele descrise este evident că de către contribuabilul SRL „Asoio a fost comisă încălcarea legislaţiei fiscale prevăzută de art. 254 alin. (21) din Codul fiscal, care direct stipulează că pentru desfăşurarea activităţii de transportare a călătorilor cu mijloace de transport auto pe rute suburbane, urbane, interurbane, internaţionale fără bilete de călătorie (bilet de călătorie – bon de casă emis de maşina de casă şi de control cu memorie fiscală sau document de strictă evidenţă cu preţ fixat, înregistrat la agentul transportator, confecţionat în mod tipografic în conformitate cu actele normative în vigoare), contribuabilul şi persoana împuternicită înregistrată la agentul transportator se sancţionează cu o amendă în mărime de 10000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

Conform art. 254 alin. (4) din Codul fiscal, comiterea repetată a încălcărilor specificate la alin.(1), (2) şi (21) se sancţionează cu amendă de 25000 de lei. Comiterea a treia oară şi mai mult a încălcărilor specificate la alin.(1), (2) şi (21) se sancţionează cu o amendă de 50000 de lei pentru fiecare caz. Din materialele dosarului rezultă că recurentul SRL „Asoio”, prin deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 222 din 12 iulie 2012 şi nr. 282 din 23 august 2012, a mai fost sancţionat pentru încălcarea prevederilor art. 254 alin. (21) din Codul fiscal, fapt ce atestă legalitatea hotărârii primei instanţe şi a actului administrativ contestat.

Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile recurentului precum că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea, deoarece acestea se combat atât prin materialul probator anexat la dosar, cât şi prin cadrul legal enunţat mai sus.

Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susţinerea recurentului precum că amenda urma să fie aplicată şoferilor din motiv că şoferul nu este persoană cu funcţii de răspundere în sensul legislaţiei fiscale, iar pentru acţiunile acestuia nu poartă răspundere fiscală contribuabilul – persoana juridică, or, după cum corect a concluzionat prima instanţă pentru nerespectarea legislaţiei, este tras la răspundere agentul economic, care deţine licenţă de activitate, prin care i-au fost acordate drepturile de practicare a transportului de călători, în acest sens justificat, instanţa, referindu-se la art. 5 alin. 2) din Codul fiscal, care instituie noţiunea de contribuabil.

Astfel, odată ce, la caz, agentul economic licenţiat în transportul auto de călători este SRL „Asoio”, Valeriu Calin şi Sergiu Gheu fiind doar persoane care activează în numele agentului transportator în calitate de conducători auto, justificat sancţiunea fiscală a fost aplicată, de către intimat, agentului economic. 5 Alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece acestea se combat prin constatările relatate şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, care au fost apreciate cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, fiind adoptată în limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Asoio”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Asoio” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iuliana Oprea judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Iurie Şumcov Constantin Alerguş Ion Corolevschi