2ra-2848/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Leova Dosarul nr. 2ra-2848/14 Judecător: L.Ursu Curtea de Apel Bender Judecători: E.Secrieru, A.Parpalac, S.Leu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Grigoriev Vasili împotriva Ministerul Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Centrul Naţional Anticorupţie, cu privire la încasarea prejudiciului moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 29 mai 2014, CONSTATĂ : La 01.09.2011, reclamantul Grigoriev Vasili a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 14 martie 2003, a fost efectuată percheziţie la domiciliul său în s. Tartaul, r-l Cantemir, cu scopul identificării urmelor infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) Cod penal. Tot pe acest fapt, imediat după efectuarea percheziţiei, dînsul a fost reţinut şi escortat în Comisariatul de poliţie Cantemir, iar la 17 martie 2003, Judecătoria Cantemir a eliberat pe numele său un mandat de arestare preventivă pe un termen de 30 zile. A mai indicat reclamantul că, tot în legătură cu acest caz, a fost învinuit în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (2), 335 alin. (3) lit.b), 360 alin. (1), 290, 361 alin. (2) lit. b) şi d) Cod penal.

La 26 august 2010, după aproximativ şapte ani şi şase luni, de către Judecătoria Cantemir a fost adoptată sentinţa prin care a fost achitat pe art. 244 alin. (2) CP, art. 42-360 alin.(l) şi 42-197 alin.(2) lit. b) CP, deoarece „faptele nu au fost săvîrşite de inculpat”; achitat pe art. 335 alin.(3) lit. b) CP, deoarece „nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii”; eliberat de răspunderea penală, iar procesul penal a fost încetat pe art. 361 alin. (2) şi 290 alin. (1) Cod penal, „în legătură cu intervenirea termenului de prescripţie tragerii la răspundere penală”. Fiind atacată cu apel, prin decizia Curţii de apel Comrat din 13 mai 2011, sentinţa Judecătoriei Cantemir din 26 august 2010 a fost menţinută fără modificări.

A invocat reclamantul că, în afară de reţinerea şi arestul ilegal timp de 30 zile, pe durata urmăririi penale şi judecării cauzei, a avut restricţii nonprivative de 1 libertate, nu a avut posibilitatea de a face paşaport şi trece frontiera de stat, inclusiv pentru a vizita locurile de baştină, care se află în s. Novîe Troianî, r-ul Bolgrad din Ucraina. Tergiversarea neîntemeiată a cauzei, arestul, precum şi alte restricţii ilegale ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti au contribuit la survenire suferinţelor psihice, de retrăire neîntreruptă a sa şi a familiei sale în aceşti ani, care au fost agravate încă şi de faptul prezenţei urei societăţii faţă de el ca de cel mai mare infractor din localitate, care a organizat furtul de milioane, necătînd la faptul, că singur a rămas pătimit în aceste cazuri.

A mai invocat reclamantul Grigoriev Vasili că, reieşind din faptul că a fost învinuit de comiterea mai multor infracţiuni grave şi mai puţin grave pentru care a fost achitat, tergiversarea enormă a urmăriri penale şi procesului penal, arestul ilegal timp de 30 de zile, interdicţiile şi imposibilitatea de a trece frontiera de stat pentru a se odihni cu familia la mare şi sanatoriu sau pentru vizitarea locurilor de baştină timp de 8 ani şi 5 luni, prezentarea de nenumărate ori în faţa organului de urmărire penală şi procuraturii şi participarea la un şir de acţiuni de urmărire penală, toate acestea atestă existenţa pagubei morale care o estimează în suma de 2000 lei pentru fiecare lună a duratei urmăririi penale şi judecării cauzei, în total 202 000 lei pentru toate 101 luni pînă la rămînerea irevocabile a sentinţei de achitare.

Solicită reclamantul Grigoriev Vasili încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral pe care îl estimează la suma de 202 000 lei şi a prejudiciului material în sumă de 3 150 lei, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti. Prin încheierea Judecătoriei Leova din 01 martie 2012, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii Procuratura Generală a RM şi Ministerul Afacerilor Interne al RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 22 martie 2012, acţiunea înaintată de Grigoriev Vasili a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Grigoriev Vasili suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 3 150 lei cu titlu de prejudiciu material şi 1 200 lei care includ cheltuielile de judecată.

În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 3, 6, 7, 11 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, constatînd temenicia parţială a cerinţelor reclamantului. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Ministerul Finanţelor a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului şi modificarea hotărîrii Judecătoriei Leova din 22 martie 2012 în sensul diminuării prejudiciului material şi moral. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 11 octombrie 2012, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Centrul Naţional Anticorupţie.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 noiembrie 2013, apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Leova din 22 martie 2012. Invocînd ilegalitatea deciziei în cauză, la 27.02.2013, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, în sensul ajustării cuantumului prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică la limitele rezonabile. 2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 iulie 2013, a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, casată decizia Curţii de Apel Cahul din 20 noiembrie 2013 cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014, cauza dată a fost strămutată spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Bender. Rejudecînd cauza, la 29 mai 2014, Curtea de Apel Bender a adoptat decizia prin care a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Leova din 22 martie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 10.07.2014, Ministerul Finanţelor al RM a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi modificarea deciziei Curţii de Apel Bender din 29 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Leova din 22 martie 2013 în sensul încadrării mărimii prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în limite rezonabile. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii şi neaplicarea prevederilor Convenţiei Europene. La fel, a invocat că instanţele urmau să menţină echilibrul între interesele individuale a persoanei şi interesele generale a întregii societăţi. Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Procuratura Generală a RM au depus referinţe pe marginea recursului declarat, prin care şi-au manifestat susţinerea argumentelor recursului şi au solicitat admiterea lui în sensul declarat.

La fel a depus referinţă şi Grigoriev Vasili, manifestîndu-şi dezacordul cu recursul Ministerului Finanţelor. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Ministerul Finanţelor al RM a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. După cum rezultă din materialele cauzei, Grigoriev Vasili s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de încasare a prejudiciului material şi moral pentru fabricarea în privinţa sa a dosarului penal de învinuire în comiterea mai multor infracţiuni, care sau finisat prin hotărîre irevocabilă de achitare şi de încetare a procesului penal cu eliberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea 3 termenului de prescripţie, prin care sau încălcat drepturile fundamentale a ultimului la siguranţă şi libertate şi i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 3 150 lei şi moral în mărime de 202 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 22 martie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bender din 29 mai 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Grigoriev Vasili suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 3 150 lei cu titlu de prejudiciu material şi 1 200 lei care includ cheltuielile de judecată, în rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Recurentul Ministerul Finanţelor contestă hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare, considerînd că ilegal şi neîntemeiat i-au fost calculate cuantumul prejudiciilor solicitate. Potrivit materialelor cauzei, la 02 septembrie 2004, Grigoriev Vasili a fost pus sub învinuire în cadrul dosarului penal cu nr. 2003155001 în săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin.(2), art. 361 alin.(2) lit. b), art. 335 alin.(3) lit. b), art. 42-360 alin.(l), art. 42-197 alin.(2) lit. b) şi art. 290 alin.(l) Cod penal.

Dosarul penal nr. 2003155001 a fost pornit la 10 februarie 2003 de către DGT Cahul CCCEC, fapt confirmat prin ordonanţa de pornire a procesului penal. Totodată s-a mai stabilit că, Grigoriev Vasili a fost reţinut potrivit procesul- verbal de reţinere din 14 martie 2003, iar prin încheierea şi mandatul Judecătoriei Cantemir din 17 martie 2003 în privinţa lui Grigoriev Vasili a fost dispusă măsura preventivă arestul pe un termen de 30 zile. Ulterior, în privinţa lui Grigoriev Vasili a fost aplicată măsura preventivă obligarea de nepărăsire a localităţii, fapt confirmat prin ordonanţa din 11 aprilie 2003 şi ordonanţa din 13 ianuarie 2005. Prin sentinţa Judecătoriei Cantemir din 26 mai 2010, Grigoriev Vasili fost achitat în baza art. 244 alin.(2), art. 42-360 alin.(l), art. 42-197 alin.(2) lit.b) Cod penal, deoarece faptele nu au fost săvîrşite de inculpat, a fost achitat pe art. 335 alin.(3) lit. b) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii.

Totodată, procesul penal la acuzarea lui Grigoriev Vasili în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 361 alin.(2) lit.b),d) şi art. 290 alin.(l) Cod penal a fost încetat şi liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripţie tragerii la răspundere penală. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Comrat din 13 mai 2011, sentinţa Judecătoriei Cantemir din 26 mai 2010, în privinţa lui Grigoriev Vasili a fost menţinută fără modificări. Pornind de la circumstanţele cauzei constatate cu certitudine, Colegiul consideră că în partea prejudiciului material, decizia recurată a fost adoptată conform prevederilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art. 7 lit. e) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică. Referitor la prejudiciul material suportat sub formă de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal în mărime de 3 150 lei, Colegiul îl consideră întemeiat. Or, Grigoriev Vasili a fost învinuit în săvîrşirea mai multor infracţiuni, iar pentru apărarea drepturilor învinuitului, au fost angajaţi mai mulţi avocaţi. Mai mult ca atît, prevederile art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, expres indică că sumele plătite de persoană pentru asistenţa juridică i se 4 compensează, iar materialele cauzei probează incontestabil achitarea sumei de 3150 lei pentru acordarea asistenţei juridice în cadrul dosarului penal (f.d.

21-24, 61). Urmare a celor constatate, instanţa de recurs conchide că instanţele corect au statuat că prejudiciul material sub formă de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal, urmează să fie încasat în mărime de 3 150 lei. Or, afirmaţia recurentului cum că reclamantul a solicitat doar 2 650 lei, iar instanţele neîntemeiat i-au încasat 3 150 lei, Colegiul o apreciază critic. Astfel, deşi Grigoriev Vasili iniţial a solicitat prin cererea de chemare în judecată repararea prejudiciului material în mărime de 2 650 lei suportat sub forma onorariului pentru acordarea asistenţei juridice în cadrul dosarului penal, ulterior, în cadrul şedinţei de judecată din 22.03.2012, şi-a majorat aceste pretenţii pînă la suma de 3 150 lei (f.d.

114 verso). În ceea ce priveşte prejudiciul moral, ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, întemeiat au hotărît în bază echitabilă, acordarea reclamantului Grigoriev Vasili 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 6 lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe durata urmăririi penale, reclamantului Grigoriev Vasili i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare.

În opinia instanţei de recurs, suma încasată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, nu este exagerată în raport cu circumstanţele cauzei. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, 5 precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

La fel, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 29 mai 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Grigoriev Vasili împotriva Ministerul Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Centrul Naţional Anticorupţie, cu privire la încasarea prejudiciului moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6