2ra-1644/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-1644/14 Judecător: E.Cobzac Curtea de Apel Chişinău Judecători: A.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători: Valentina Clevadî, Galina Stratulat, Maria Ghervas, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ionel Gheorghe, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ionel Gheorghe împotriva Ministerului Finaţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Procuratura Generală a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM privind încasarea prejudiciului material şi moral , împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, CONSTATĂ : La 10.06.2011, reclamantul Ionel Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finaţelor al RM, intervenienţi accesorii Ministerul Justiţiei al RM, Procuratura Generală a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM, privind încasarea prejudiciului material şi moral, cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de umărire penală, procuratură şi instanţelor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 03 septembrie 2008, el a fost reţinut în baza procesului-verbal de reţinere din 03.09.2008, fiind bănuit în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. Prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 septembrie 2008, în privinţa lui a fost aplicată măsura preventivă arestul, fiind eliberat mandatul de arestare nr. 14-206/2008 din 06.09.2008 pe un termen de 30 de zile. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2008, a fost admis recursul apărătorilor, anulată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 septembrie 2008, stabilindu-i măsura prventivă sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 septembrie 2008, a fost revocată măsura preventivă arestul la domiciliu, fiind înlocuită cu măsura preventivă arestul preventiv, care a fost menţinut de către instanţele judecătoreşti pe tot parcursul urmăririi penale, pe tot parcursul examinării cauzei penale în 1 instanţa de fond, pînă la 27 februarie 2009 cînd el a fost achitat de comiterea infracţiunilor incriminate prin sentinţa Judecătoriei Străşeni, care a stabilit lipsa faptei infracţionale în acţiunile lui. Mai menţionează că, prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2009, apelul procurorului în partea achitării lui Ionel Gheorghe pe art. 328 alin. (3) lit.b), d) şi 327 alin. (2) lit. b), c) Cod Penal a fost respins ca nefondat cu menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Totodată, Curtea de Apel Chişinău a dispus încetarea procesului penal pe art. 193 Cod penal, conform art. 391 alin. (1) p.6 Cod procedură penală, existenţa altor circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2010, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar al procurorului, fiind menţinute hotărîrile atacate. Astfel din 03 septembrie 2008, din momentul reţinerii lui pînă la 27 februarie 2009, pronunţarea sentinţei de achitare, el a fost reţinut ilegal şi aplicată ilegal măsura preventivă sub formă de arest pe un termen de 158 de zile. Totodată, din 02 martie 2010, în privinţa lui există o sentinţă definitivă şi irevocabilă de achitare, fiind recunoscut nevinovat în comiterea infracţiunilor incriminate.

De asemenea mai indică reclamantul, că prin ordonanţa de punere sub învinuiredin 05 martie 2009, el a fost învinuit ilegal în comiterea unui alt şir de infracţiuni, şi anume, pe art. 234 alin. (3), lit. a), b), 327 alin. (2) lit. b), 326 alin.(l) Cod penal. La 06 martie 2009, judecătorul de insctrucţie al Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, prin încheiere a admis demersul procurorului şi a dispus eliberarea mandatului de arestare în privinţa lui pe un termen de 30 de zile, din momentul reţinerii. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2009, a fost respins recursul său ca nefondat. La 07 octombrie 2009, avocatul Angela Bălan a depus cerere de revocare a măsurii preventive în temeiul art. 195 CPP şi prin încheierea judecătorului de instrucţie din Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău din 13 octombrie 2009, cererea apărătorului a fost admisă, fiind anulată măsura preventivă arestul în privinţa lui, cu aplicarea măsurii preventive liberarea provizorie sub control judiciar. La 30 octombrie 2009 în privinţa lui a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale pe dosarul nr. 2008036493, de învnuire a ultimului de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 234 alin. (3), lit. a), b), 327 alin. (2) lit. b), 326 alin.(l) Cod Penal, în temeiul constatării lipsei elementelor componente ale infracţiunii. Astfel, fiind eliberat din sala de judecată la 27 februarie 2009, în privinţa lui a fost pornit un nou dosar penal ilegal, care într-un final a fost încetat.

Consideră reclamantul, că în privinţa lui au fost fabricate un şir de dosare penale ilegale, care sau finisat, fie prin hotărîre irevocabilă de achitare, fie prin ordonanţe ale organului de urmărire penală de încetare, prin care sau încălcat drepturile fundamentale a ultimului la siguranţă şi libertate şi i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 146 439,64 lei şi moral în mărime de 21 014 euro şi 367 500 lei. Mai indică reclamantul, că prejudicial material constă din salariul neachitat pe perioada din 03.09.2008 - momentul reţinerii lui, pînă la 02.03.2010, cînd sentinţa de achitare a devenit irevocabilă în mărime de 66 439,64 lei şi sumele plătite de 2 reclamant pentru asistenţa juridică acordată în cadrul efectuării urmăririi penale şi examinării în instranţele judecătoreşti în mărime de 80 000 lei.

De asemenea mai indică, că a fost privat de libertate la 03 septembrie 2008 şi s-a aflat în detenţie ilegală pînă la 27 februarie 2009, adică 158 de zile. Sub presiunea de privare ilegală de libertate de către CCCEC şi Procuratura Anticorupţie s-a aflat din 27 februarie 2009 pînă la 30 octombrie 2009, adică 245 de zile. Toată acesta perioadă a fost privat de libera circulaţie din cauza urmăririlor ilegale ale CCCEC şi Procuratura Anticorupţie. Mai menţionează reclamantul, că Guvernul RM, i-a acordat lui pe o altă cauză penală 6 000 euro cu titlu de prejudiciu moral pentru arest preventiv pe o perioadă de 45 de zile, o zi de detenţie nejustificată fiind apreciată în mărime de 133 euro, şi reieşind din practica Curţii şi constatările Guvernului în calitate de compensaţie morală pentru detenţie nejustificată ca rezultat a reţinerii ilegale şi aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest pe o perioadă de 158 de zile, reclamantul solicită 21 014 euro.

Pe perioada din 27 februarie 2009 pînă la 30 octombri 2009 - 245 de zile, solicită reclamantul încasarea sumei de 367 500 lei, cîte 1 500 lei pentru fiecare zi de pericol al libertăţii şi siguranţei. Cere reclamantul, încasarea din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM prejuduciul moral şi material, cauzat prin acţiunile ilegale a organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judectoreşti în mărime de 146 439 lei cu titlu de prejudiciu material şi 21 014 euro şi 367 500 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 martie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Ionel Gheorghe prejudiciul cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală pe cazul pornirii urmăririi penale nr. 2008036493 pe art. 324 al.3, lit.c),b), 327 al.2 lit.b) şi 326 al.

1 CP, care a fost încetată pe motive de reabilitare la 30.10.2009, în mărime de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, salariul neachitat în calitate de Primar al s.Vorniceni, r-nul Străşeni pe perioada de la 06.03.2009 - 30.10.2009 (7 luni 24 zile) în mărime de 31 704 lei, şi cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică 1 000 lei, iar în total 37 704 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 3, 6, 7, 11 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, constatînd temenicia parţială a cerinţelor reclamantului.

La 20.06.2012, Ionel Gheorghe a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei hotărîri prin care să fie admisă integral solicitarea lui Ionel Gheorghe privind încasarea de la Ministerul Finanţelor a RM a prejudiciului material de 146 439, 64 lei şi a prejudiciului moral, cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti în mărime de 21 014 euro şi 367 500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, a fost respins apelul declat de Ionel Gheorghe şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 martie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele 3 dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 24.03.2014, Ionel Gheorghe a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 martie 2012 şi emiterea unei noi hotărrîi de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii şi neaplicarea prevederilor Convenţiei Europene.

Ionel Gheorghe a susţinut că într-o altă cauză înaintată de dînsul la CEDO, Guvernul a recunoscut unilateral violarea art. 3 şi 5 din Convenţie şi a acordat pentru 45 zile de arest 6 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, ceea ce constituie 133 euro pentru o zi, iar instanţele au neglijat acest fapt. Recurentul a menţionat că instanţele nu au motivat de ce nu au încasat prejudicul material pentru întreaga perioadă de examinare a cauzei penale. Mai susţine că cauza s-a examinat în lipsa sa, fără a fi înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. După cum rezultă din materialele cauzei, decizia instanţei de apel a fost adoptată la 19.02.2013, iar la 03.03.2013 a fost expediată participanţilor la proces pentru a face cunoştinţă (f.d.

191). Însă, în actele dosarului nu se conţin înscrisuri care să probeze data recepţionării deciziei motivate de către recurenţi. Recurentul susţine că, la cererea sa, decizia instanţei de apel i-a fost înmînată la 10.03.2014. Recursul a fost depus la 24.03.2014. Prin urmare, Colegiul conchide că recursul este declarat în termen. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Ionel Gheorghe a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. După cum rezultă din materialele cauzei, Ionel Gheorghe s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de încasare a prejudiciului material şi moral pentru fabricarea în privinţa sa a unui şir de dosare penale ilegale, care sau finisat, fie prin hotărîre irevocabilă de achitare, fie prin ordonanţe ale organului de urmărire penală de încetare, prin care sau încălcat drepturile fundamentale a ultimului la siguranţă şi libertate şi i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 146 439,64 lei şi moral în mărime de 21 014 euro şi 367 500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 martie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la bugetul de stat prin intermediul 4 Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Ionel Gheorghe 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, salariul neachitat în calitate de Primar al s.Vorniceni, r-nul Străşeni pe perioada de la 06.03.2009 - 30.10.2009 (7 luni 24 zile) în mărime de 31 704 lei, şi cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică 1 000 lei, iar în total 37 704 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Recurentul Ionel Gheorghe contestă hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare, considerînd că ilegal şi neîntemeiat i-au fost reduse cuantumul prejudiciilor solicitate.

Potrivit materialelor cauzei, la 03 septembrie 2008, reclamantul Ionel Gheorghe a fost reţinut în baza procesului-verbal de reţinere, fiind bănuit în săvîrşirea infracţiunii prevăzute în art. 328 alin. (1) Cod penal (f.d. 8). Conform încheierii judecătorului de instrucţie din Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 06 septembrie 2008, în privinţa reclamantului Ionel Gheorghe a fost aplicată măsura preventivă arestul, fiind eliberat mandatul de arestare din 06.09.2008 pe un termen de 30 de zile pe cauza penală de învinuirea lui în baza art. 328 al. 1 CP (f.d. 9-13). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2008, a fost admis recursul apărătorilor, anulată încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 septembrie 2008, stabilindu-i reclamantului măsura prventivă sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile (f.d. 14-16). Conform încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 septembrie 2008, reclamantului Ionel Gheorghe i-a fost revocată măsura preventivă arestul la domiciliu, fiind înlocuită cu măsura preventivă arestul preventiv pe motiv de încălcare de către învinuit a măsurii preventive arestul la domiciliu stabilit (f.d. 17- 18). Ulterior măsura preventivă arestul preventiv în privinţa inculpatului a fost prelungită pînă la 22.03.2009 (f.d. 20-23). Astfel, reclamantul Ionel Gheorghe, fiind învinuit pe cauza penală nr. 2008036641, pornită la 11.08.2008 în baza art. 328 al.

1 CP, a fost reţinut la 03 :sptembrie 2008, s-a aflat sub arest preventiv în baza unui mandat de arest emis de judecătorul de instrucţie pînă la 12.09.2008, cînd i-a fost schimbată măsura prevntivă arestul la domiciliu, ulterior la 27.09.2008 măsura preventivă arestul la domiciliu lui Gheorghe Ionel i-a fost schimbată de la arestul la domiciliu la arestul preventiv, fiind ulterior prelungită pînă la 22.03.2009 pe motiv de încălcare a restricţiilor impuse de judecată - încălcarea măsurii preventive arestul la domiciliu. La 27.02.2009, conform sentinţei Judecătoriei Străşeni, reclamantului Ionel Gheorghe a fost achitat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 327 al.2 lit. b), c), 328 al.3 lit.b), d) CP din motive că nu s-a constatat fapta existenţei infracţiunii, iar procesul penal în baza art. 193 al.

1 CP a fost încetat cu atragerea la răspundere administrativă în baza art.52 CCA cu clasarea cazului în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere administrativă. Măsura preventivă în privinţa lui Gheorghe Ionel arestul a fost revocată, eliberîndu-l de sub arest în sala de judecată (f.d. 44-51). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2009 apelul procurorului în partea achitării lui Ionel Gheorghe pe art. 328 alin.(3) lit.b), d) şi 327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal a fost respins ca nefondat cu menţinerea sentinţei instanţei de fond, fiind dispusă încetarea procesului penal pe art. 193 Cod penal, conform art.391 alin.(l) p.6 Cod procedură penală, pe motiv de existenţă a 5 altor circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală (f.d.

52-58). Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2010 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar al procurorului, fiind menţinute hotărîrile atacate (f.d. 59-65). Colegiul consideră că în partea prejudiciului material, decizia recurată a fost adoptată contrar prevederilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Potrivit art. 7 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

Potrivit art. 8 al aceleaşi legi, cuantumul sumelor de compensare a prejudiciului, prevăzute la art.7 lit. a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea coeficientului de inflaţie. (3) Pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează: a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia; Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul cochide că instanţele nejustificat au statuat că pretenţiile reclamantului privind salariul neachitat sunt parţial întemeiate, încasînd salariul doar pentru perioada atragerii ilegale la răspundere penală 06.03.2009 – 30.10.2009.

În acest sens, instanţa de recurs constată că la 03.09.2008 a fost pornită urmărirea penală în privinţa lui Ionel Gheorghe în baza art. 327 alin. (2), 328 alin. (3) şi 193 alin. (1) Cod penal, care la acel moment era primar al s. Vorniceni, r-l Străşeni. Această cauză penală s-a finisat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02.03.2010, cînd a devenit irevocabilă sentinţa de achitare pe art. 327 alin. (2), 328 alin. (3) Cod penal şi de încetare a procesului în baza art. 193 din motivul existenţei altor circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală. Potrivit informaţiei Primăriei s. Vorniceni, r-l Străşeni nr. 142 din 01.04.2011, în această perioadă (03.09.2008 – 02.03.2010), Ionel Gheorghe a fost privat de salariu, care constituia 3 700 lei lunar, în rezultatul pretinselor acţiuni ilegale, ceea ce constituie 66 439,64 lei.

Prin urmare, pornind de la prevederile art. 7 lit. a) şi 8 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998, Colegiul conchide că prejudiciul material sub formă de salariu neachitat urmează să fie încasat pentru toată perioada în care acesta nu a activat în legătură cu intentarea dosarului penal. În contextul dat, instanţa de recurs apreciază ca întemeiată afirmaţia recurentului cum că instanţele nu au motivat de ce nu au încasat prejudicul material pentru întreaga perioadă de examinare a cauzei penale. Referitor la prejudiciul material suportat sub formă de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal în mărime de 80 000 lei, Colegiul îl consideră 6 întemeiat. Or, Ionel Gheorghe a fost învinuit în săvîrşirea mai multor infracţiuni, iar pentru apărarea drepturilor învinuitului, au fost angajaţi mai mulţi avocaţi.

Mai mult ca atît, prevederile art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, expres indică că sumele plătite de persoană pentru asistenţa juridică i se compensează, iar materialele cauzei probează incontestabil achitarea sumei de 80 lei pentru acordarea asistenţei juridice în cadrul dosarului penal (f.d. 66, 68, 70, 72, 74, 76). Urmare a celor constatate, instanţa de recurs conchide că prejudiciul material sub formă de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal, urmează să fie încasat în mărime de 80 000 lei. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, recuperat de către instanţe în echivalent bănesc în mărime de 5 000 lei, deşi reclamantul-recurent a solicitat 367 500 lei, Colegiul consideră că cuantumul acestuia urmează a fi majorat, pornind de la următoarele.

Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 6 lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe durata urmăririi penale, reclamantului Ionel Gheorghe i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

7 Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

La fel, în hotărîrea CEDO din 10.11.2004 în cauza Ernestina Zullo vs Italia, Curtea a menţionat că mărimea daunei morale va fi stabilită în funcţie şi de nivelul de viaţă în statul respectiv. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit acordă reclamantului Ionel Gheorghe 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În context, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cum că într-o altă cauză înaintată de dînsul la CEDO, Guvernul a recunoscut unilateral violarea art. 3 şi 5 din Convenţie şi a acordat pentru 45 zile de arest 6 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, ceea ce constituie 133 euro pentru o zi, iar instanţele au neglijat acest fapt.

Or, aprecierea cuantumului prejudiciului moral se efectuiază în fiecare caz aparte, ţinîndu-se cont de gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Astfel, aprecierea de către Guvern într-o anumită cauză a sumei prejudiciului moral, nu poate fi acceptată drept un reper pentru alte cauze care se judecă, deoarece fiecare are particularităţile ei, care şi le diferenţiază sub aspectul mărimei compensaţiei acordate. Colegiul reţine ca neîntemeiată afirmaţia recurentului cum că cauza s-a examinat în lipsa sa, fără a fi înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei. Or, potrivit procesului-verbal al şedinţei instanţei de apel din 19.02.2013, în şedinţa de judecată a participat reprezentantul apelantului Ionel Gheorghe – Şaban Alexandru (f.d. 181). În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia.

În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul majorării mărimii prejudiciului material pînă la 66 439,64 lei pentru salariul neachitat şi 80 000 lei cu titlu de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal şi prejudiciul moral pînă la 15 000 lei. 8 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Ionel Gheorghe. Se modifică hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 martie 2012 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 în sensul majorării sumei prejudiciului material dispus încasării de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Ionel Ghoerghe pînă la 66 439,64 (şaizeci şi şase mii patru sute treizeci şi nouă) lei lei pentru salariul neachitat şi 80 000 (optzeci mii) lei cu titlu de asistenţă juridică acordată în cadrul dosarului penal şi a prejudiciului moral pînă la 20 000 (douăzeci mii) lei. În rest, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 martie 2012 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 se menţin. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat Maria Ghervas Iuliana Oprea 9