3ra-1301/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr. 3ra-1301/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Prutean ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun. Chişinău, intervenient accesoriu Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014, prin care apelurile declarate de către Primarul General al mun.

Chişinău şi Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 februarie 2014, c o n s t a t ă La 27 decembrie 2013 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al mun. Chişinău, intervenient accesoriu Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL cu privire la anularea dispoziţiei Primarului General al mun. Chişinău nr. 920-d din 01 noiembrie 2013 „Cu privire la autorizarea funcţionării a 2 gherete ale Firmei de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată amplasate pe str. Igor Vieru, 3, mun. Chişinău”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 februarie 2014 acţiunea a fost admisă, fiind anulată dispoziţia Primarului General al mun. Chişinău nr. 920-d din 01 noiembrie 2013 „Cu privire la autorizarea funcţionării a 2 gherete ale Firmei de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată amplasate pe str. Igor Vieru, 3, mun. Chişinău”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014 apelurile declarate de Primarul General al mun. Chişinău şi Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 15 august 2014 Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că concluziile instanţelor de judecată contravin circumstanţelor pricinei şi probelor prezentate de părţi, fiind aplicate eronat şi normele de drept material şi procedural. La 03 septembrie 2014 în adresa Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi Primarului General al mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 03 octombrie 2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus referinţă la recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL, în care a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 27 iunie 2014, astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Astfel, nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că procedura autorizării funcţionării a două gherete ale Firmei de Producţie şi Comerţ „Salant-M” SRL, amplasate pe str. Igor Vieru, 3, mun.

Chişinău a fost respectată. Or, Regulamentul privind eliberarea autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, stabileşte expres, fără careva excepţii, că actul administrativ individual în baza căruia se atestă dreptul unei persoane fizice sau juridice de a amplasa unitatea comercială şi de a desfăşura activităţi comerciale este autorizaţia de funcţionare a unităţilor comerciale, perfectată în modul corespunzător, dar nu dispoziţia Primarului General al mun. Chişinău privind autorizarea funcţionării acestora. Mai mult ca atît, prin dispoziţia Primarului General al mun.

Chişinău nr. 702-d din 06 iulie 2012 a fost stopată eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru gherete noi amplasate sau reamplasate în mun. Chişinău, nefiind stabilite careva excepţii în privinţa cărorva persoane fizice sau juridice. Referitor la invocarea de către recurent a faptului că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii, aceasta este pur declarativă, expusă la general doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată ca fiind inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Salant-M” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4