2ra-2828/14 — Anularea ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

Dosar nr. 2ra-2828/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: I. Potînga Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău, Judecători: V. Pruteanu A. Minciuna I. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru şi Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cebacot”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Oxana Usatiuc împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Cebacot” cu privire la anularea ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 prin care apelul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cebacot” a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din data de 29 octombrie 2012 şi încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 martie 2014 au fost menţinute, ACONSTATAT : La 10 noiembrie 2009, Oxana Usatiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cebacot" cu privire la anularea ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. 1 În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului piritei nr. 33 din 02 februarie 2009 a fost angajată la SRL „Cebacot" în calitate de vînzătoare, cu salariul lunar de 1300 lei. Conform contractului individual de muncă, ziua de muncă nu trebuia să depăşească de 7 ore, conform graficului fiind 3 zile lucrătoare şi 3 zile libere, însă graficul său de lucru nu corespundea normelor menţionate în contractul de muncă.

Astfel, ziua de lucru începea la orele 07.00 şi pînă la 23.00, fără zile de odihnă. Menţionează că la 18 martie 2009, ea s-a simţit rău, fapt despre care a anunţat administraţia. La 19 martie 2009, ea a lucrat jumătate de zi pînă a fost înlocuită de altă persoană căreia i-a transmis cheile. Susţine că în aceeaşi zi, ea s-a adresat la medic, care la 23 martie 2009, i-a eliberat certificatul de concediu medical, fiindu-i propusă intervenţie chirurgicală. Ulterior, ea s-a adresat la administraţia pîrîtei cu solicitarea de a i se achita indemnizaţia pentru concediul medical, precum şi plata pentru orele suplimentare, însă i s-a refuzat. Afirmă că ea s-a adresat la Inspecţia Muncii cu cerere privind încălcarea legislaţiei muncii de către angajator, iar din răspunsul Inspecţiei Muncii a aflat despre faptul că administraţia SRL „Cebacot" a concediat-o fără a fi informată despre acest fapt.

Consideră că ordinul pîrîtei nr. 131 din 19 martie 2009 privind desfacerea contractului individual de muncă este ilegal, deoarece a fost emis în lipsa sa, aflîndu-se în acest timp în concediu medical. Solicită anularea ordinului pîrîtei nr. 131 din 19 martie 2009 privind desfacerea contractului individual de muncă, restabilirea sa în funcţia deţinută anterior, încasarea de la pîrîtă a salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 10400 lei şi a penalităţii de întîrziere în mărime de 1292,20 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a solicitat obligarea pîrîtului de a elibera carnetul de muncă cu inscripţia de eliberare din funcţie din iniţiativă proprie.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 iunie 2010, acţiunea Oxanei Usatiuc a fost admisă parţial. S-a dispus declararea nulă a ordunului nr. 33 din 02.02.2009, emis de către SRL „Cebacot" privind eliberarea din funcţia de vînzător în temeiul art. 86 pct. i) Codul Muncii. S-a obligat SRL „Cebacot" să-i elibereaze Oxanei Usatiuc carnetul de muncă cu inscripţia eliberată din proprie iniţiativă. S-a încasat din contul SRL „Cebacot" în beneficiul Oxanei Usatiuc salariu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada dintre 19.03.2009-11.06.2010 în 2 mărime totală de 19500 lei, cu reţinerile legale şi penalităţile pentru reţinerea salariului în mărime de 1292 lei şi prejudiciu moral în mărime de 2600 lei.

S-a încasat din contul SRL „Cebacot" în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 701,76 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2010, cererea de apel declarată de către SRL „Cebacot" a fost admisă, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 iunie 2010 a fost casată cu emiterea unei noi hotărîri de remitere a pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 iunie 2010, acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ordinul SRL „Cebacot" nr. 33 din 02 februarie 2009 privind eliberarea Oxanei Usatiuc din funcţia de vînzător în baza art. 86 lit. i) din Codul muncii.

A fost obligată SRL „Cebacot" să-i elibereze Oxanei Usatiuc carnetul de muncă cu menţiunea de eliberare din funcţia de vînzător din propria iniţiativă, conform art. 85 din Codul muncii, începînd cu data de 11 iunie 2010. Au fost încasate de la SRL „Cebacot" în beneficiul Oxanei Usatiuc salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 19 martie 2009 - 11 iunie 2009 în sumă totală de 19500 lei, cu reţinerile legale şi penalităţile pentru reţinerea salariului pe perioada 02 februarie 2009 - 18 septembrie 2009 în sumă totală de 1292 lei şi suma de 2600 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. In rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, apelul depus de către SRL „Cebacot" a fost respins ca fiind neîntemeiat, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 11 iunie 2010 a fost menţinută. Prin decizia Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, recursul depus de către SRL „Cebacot" a fost admis, decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 14 martie 2013 a fost casată integral, cu emiterea unei noi hotărîri de remitere a pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, a fost ridicată de la examinare în ordine de apel pricina civilă la acţiunea înaintată de către Usatiuc Oxana împotriva SRL „Cebacot" cu privire la anularea ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, cu expedierea dosarului la Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău pentru emiterea unei hotărîri suplimentare. 3 Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 martie 2014, în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 octombrie 2012 în pricina civilă la acţiunea înaintată de către Usatiuc Oxana împotriva SRL „Cebacot" cu privire la anularea ordinului privind desfacerea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, s-a introdus corectarea referitor la indicarea eronată a numărului şi data ordinului de eliberare ai reclamantei, în loc de „Ordinul nr. 33 din 02.02.2009” cu denumirea corectă a actului de concediere „Ordinul nr. 131 din 19.03.2009”, iar referitor la „perioada 02.02.2009-18.09.2009” s-a substituit cu perioada corectă „19.03.2009-18.09.2009” Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 04 iunie 2014, apelul depus de către SRL „Cebacot" a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din data de 29 octombrie 2012 şi încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 martie 2014 au fost menţinute. Invocînd ilegalitatea acestei decizii la data de 16 iulie 2014, SRL „Cebacot" a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, SRL „Cebacot" a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurenta că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la data de 12 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 16 iulie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus de către SRL „Cebacot" în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 15 august 2014, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Oxanei Usatiuc copia recursului depus de către SRL „Cebacot", cu informarea concomitentă a acesteia despre necesitatea depunerii referinţei. 4 Pînă la examinarea admisibilităţii recursului, Usatiuc Oxana nu a depus referinţa la cererea de recurs depusă de către SRL „Cebacot" în vederea exprimării opiniei, fapt din care considerente Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide examinarea recursului în lipsa acesteia.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către SRL „Cebacot" ca fiind inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

5 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Cebacot" ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cebacot" se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 6