2ra-3117/14 — Încasarea datoriei şi transmiterea bunului

Dosarul nr. 2ra-3117/14 prima instanţă - O.Sternioală instanţa de apel - D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Burac-Mihalachi Irina în interesele recurentului Drozd Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „MAIB Leasing” societate pe acţiuni împotriva Irinei Drozd, cu privire la încasarea sumei şi transmiterea bunului în scopul încasării datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Burac-Mihalachi Irina în interesele Irinei Drozd, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 iunie 2013, c o n s t a t ă La 25 martie 2013 Societatea Comercială „MAIB Leasing” societate pe acţiuni s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Drozd în care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 2993125,62 lei şi transmiterea bunului în posesie în scopul încasării datoriei. În motivarea acţiunii s-a invocat că, la 15 februarie 2008, între părţi a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare cu nr. NHPI-0111, conform căruia Societatea Comercială „MAIB Leasing” societate pe acţiuni s-a obligat să vîndă, în rate, terenul cu destinaţie agricolă nr.0146109.022, situat în mun. Chişinău, com. Tohatin Irinei Drozd, iar ultima s-a obligat să achite preţul terenului în termen de 8 luni.

Se susţine că, la aceeaşi dată, lotul de terenul a fost transmis în posesia şi folosinţa Irinei Drozd, fiind întocmit un act de predare primire. Preţul bunului a fost stabilit de către părţi în sumă de 1982694,80 lei. Drozd Irina a achitat parţial preţul şi anume suma de 60122,03 lei, iar în urma neachitării ratelor cuvenite, a 1 acumulat o datorie în sumă de 2993125,62 lei derivată din datoria de bază, dobînda de întîrziere, TVA şi comisionul. Despre necesitatea achitării datoriei invocă că au informat-o pe Drozd Irina în vederea achitării preţului, însă toate somaţiile au rămas fără de răspuns. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 iunie 2013, acţiunea înaintată de către Societatea Comercială „MAIB Leasing” societate pe acţiuni a fost admisă parţial.

S-a încasat din contul Irinei Drozd în beneficiul Societăţii Comerciale „MAIB Leasing” societate pe acţiuni datoria, dobînda de întîrziere şi penalitatea în sumă de 2993125,62 lei, şi suma de 49900 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în total suma de 3043025,62 lei. În rest, cerinţele au fost respinse. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către avocatul Irina Burac-Mihalachi în interesele Irinei Drozd, acordîndu-i se un termen de 10 zile de la data recepţionării încheierii pentru achitarea taxei de stat. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014 s-a admis recursul declarat de către avocatul Irina Burac-Mihalachi în interesele Irinei Drozd.

S-a casat integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, s-a respins apelul declarat de Burac-Mihalachi Irina în interesele Irinei Drozd şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 iunie 2013. La 25 iulie 2014, avocatul Burac-Mihalachi Irina în interesele recurentului Drozd Irina a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a menţionat că, soluţia emisă de instanţele ierarhic inferioare este ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că, nu a fost citată legal despre data şi ora examinării şedinţei de judecată în primă instanţă. Nu i-a fost comunicată contra semnătură cererea de chemare în judecată şi actele de procedură. Mai invocă că, reprezentantul reclamantului a cunoscut cert că Drozd Irina locuieşte pe adresa mun. Chişinău str. Nucarilor 50, însă cu rea credinţă au reţinut acest fapt în prima instanţă şi au omis indicarea adresei date în conţinutul cererii de chemare în judecată. Menţionează că, instanţa de apel nu s-a expus în conţinutul deciziei asupra argumentelor invocate în cererea de apel, iar probele prezentate în şedinţa de judecată au fost ignorate de instanţa de judecată. Instanţa de apel eronat a constat că Drozd Irina fiind citată public, a fost citată legal.

Probele prezentate confirmă faptul neîntrunirii condiţiilor stabilite de legea procesual-civilă pentru constatarea drept citare legală a publicităţii în presă. Mai menţionează că, prin examinarea cauzei în lipsa sa instanţa de fond a încălcat prevederile alin. 1 art. 6 CEDO. Prin referinţa depusă la 08 octombrie 2014 societatea pe acţiuni „MAIB 2 Leasing” a invocat că Drozd Irina în cadrul examinării cauzei în fond a fost citată legal prin intermediul publicităţii. Au dat instanţei asigurări că au făcut tot posibilul în vederea aflării locului pîrîtului, iar declaraţiile Irinei Drozd sunt neargumentate. Susţine că, bunul imobil din mun. Chişinău str. Nucarilor,50 nu constituie domiciliul familiei Drozd, ultima nu a comunicat ca familia are înregistrată reşedinţa la această adresă.

Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel au respectat procedura de citare a părţilor, astfel fiind respectate normele de procesual. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-au conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 iulie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Burac- Mihalachi Irina în interesele recurentului Drozd Irina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Burac-Mihalachi Irina în interesele recurentului Drozd Irina ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Burac-Mihalachi Irina în interesele recurentului Drozd Irina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4